Arte
Mircea Roman – „din fragmente” sau o monografie cum multe ar trebui să fie
Nu vom ieși din paradigma „ne amintim de ei doar după moarte” dacă nu facem tot posibilul să-i prezentăm lumii cât timp ei ne sunt contemporani. Avem prea multe exemple de mari artiști care au murit de foame în timp ce contemporanii lor nici măcar nu-i luau în serios, ca să nu realizăm că este o datorie a criticilor și comunicatorilor din lumea artei să facă acest exercițiu necesar de recunoaștere contemporană. Monografia dedicată de tânărul critic Alexandru Davidian lui Mircea Roman, omului și operei sale, este mai puțin obișnuită pentru lumea artistică din România. O asemenea lucrare poate că ar trebui să-i fie dedicată oricărui artist român. Geniali, mai puțin geniali, nonconformiști sau conservatori, prezentarea artiștilor în detaliu pentru publicul român, ar fi extrem de utilă, nu doar lor ci mai ales publicului. Dificilă oricum, comunicarea artiștilor cu publicul are nevoie de „mijlocitori” precum criticul Davidian, care să-și dedice ani din viață studiind biografia și opera unu
Citește mai mult >>
Cel mai nou documentar despre The Beatles, cu filmări nemaivăzute. De la “Let it Be”, înapoi la “Get Back”
Sculptor român, ucenic al lui Brâncuși, expus la New York
Maratoanele de dans, apogeu și declin: În ritm de dans până la ultima răsuflare
ANALIZĂ Cum alege România filmul pe care îl trimite la Oscar? Criticii decid la noi, cineaștii decid în tot restul Europei
Un băiețel și epoca lui de aur: Ultimii ani de comunism, într-o autobiografie desenată de Daniel Horia
Femeile și muzica punk s-au născut pentru a fi împreună: De la ideologie la subcultură
Despre ştiinţa fericirii, cu Mihály Csíkszentmihályi, părintele psihologiei pozitive și al noţiunii de “flow”
Siturile istorice din Afganistan, o îngrijorare majoră după întoarcerea talibanilor. Planuri de urgență pentru muzee
De vorbă cu Ioan Filip și Alexei Țurcan, sau România Sălbatică povestită prin sunet și muzică. Cum au prins viață imaginile uluitoare
Interviu cu actorul Bogdan Farcaș: “Joc infinit mai mult teatru și mi-ar plăcea infinit mai mult film”. Despre “Neidentificat” și roluri de mafioți ruși în filmele americane