Nu vom ieși din paradigma „ne amintim de ei doar după moarte” dacă nu facem tot posibilul să-i prezentăm lumii cât timp ei ne sunt contemporani. Avem prea multe exemple de mari artiști care au murit de foame în timp ce contemporanii lor nici măcar nu-i luau în serios, ca să nu realizăm că este o datorie a criticilor și comunicatorilor din lumea artei să facă acest exercițiu necesar de recunoaștere contemporană. Monografia dedicată de tânărul critic Alexandru Davidian lui Mircea Roman, omului și operei sale, este mai puțin obișnuită pentru lumea artistică din România. O asemenea lucrare poate că ar trebui să-i fie dedicată oricărui artist român. Geniali, mai puțin geniali, nonconformiști sau conservatori, prezentarea artiștilor în detaliu pentru publicul român, ar fi extrem de utilă, nu doar lor ci mai ales publicului. Dificilă oricum, comunicarea artiștilor cu publicul are nevoie de „mijlocitori” precum criticul Davidian, care să-și dedice ani din viață studiind biografia și opera unu