Articole principale
Vaccinismul de cult. Ceremoniile unei noi religii politice
Vaccinismul anti-Covid 19 nu ar trebui transformat într-o religie. Îi lipsesc componente esenţiale. Nu e nimic transcendent în a lua o înţepătură de ac în braţ. Vaccinarea nu procură paşaport către o lume mai bună. Nu e mântuirea. E o izbăvire minoră, de natură medicalo-ştiinţifică, fără promisiunea raiului, doar a întoarcerii la banalitatea lumii de dinainte. Vaccinarea anti-Covid nu presupune sacrificiu şi nici solemnitate. Universul său de speranţă nu ar trebui intersectat cu gândirea magică. Ierusalimul vaccinării, la propriu, se atinge printr-o devoţiune laică disciplinată, o încartiruire generală de scurtă durată în arealul unei rezolvări ştiinţifice posibil salvatoare. Mutaţia către un univers politic murdar survine când o minoritate direct interesată îi conferă acestei rezolvări accente religioase şi îi deturnează priorităţile pentru a câştiga privilegii de grup. Constatăm preocuparea la vârful statului pentru a pune la cale un tip defect de religie politică. Şantajul, ameninţ
Citește mai mult >>
Valul trei al pandemiei a urcat COVID-19 pe Everest. Virusul spulberă aspirațiile alpiniștilor
Foto: Prakash Mathema/Agence France-Presse — Getty Images Pe 15 aprilie, un alpinist din tabăra de bază de pe Everest, aflată la 5.364 metri altitudine, a devenit primul caz cunoscut de COVID-19 la poalele celui mai înalt vârf din lume (8.849 m). Virusul amenință aspirațiile de a ajunge pe vârf ale alpiniștilor, securitatea economică a șerpașilor și sănătatea ambilor. Numărul real de îmbolnăviri este extrem de greu de determinat, dar tot mai multe voci spun că situația pare să se înrăutățească. Nepal a emis un număr record de 408 de permise anul acesta, depășind recordul de 381 din 2019, ceea ce înseamnă că există în acest moment până la 1.000 de persoane în tabăra de bază. Câteva sute de alpiniști-turiști își fac în aceste zile aclimatizarea în tabăra de bază așteptând momentul optim pentru urcarea pe vârf. Miza este, probabil, mai mare acum pentru cei care au avut visele spulberate în 2020 și cărora li s-au alăturat curajoșii din 2021, majoritatea îndrumați de operatorii ale căror pr
Citește mai mult >>
Blues, un gen muzical născut din suferință: De pe plantațiile de bumbac, spre „centrul orașului”
Blues-ul are rădăcini adânci în istoria americană, în special în istoria afro-americană Text de Teodora Iacob Deși nu vom ști niciodată cu siguranță, muzica s-a dezvoltat inițial (cu mii și mii de ani în urmă) ca mijloc de coordonare și sincronizare a mișcării umane colective, cum ar fi vânătoarea sau agricultura. Chiar și astăzi, este firesc să începi să cânți un cântec, uneori ritmic, care să însoțească activitatea umană, fie că facem drumeții în munți, fie că gătim, fie că ne construim un bloc. Pe vremea grecilor, poveștile evoluției umane au devenit mai abstracte și metaforice, astfel muzica de acompaniament a început să devină mai complexă. Creștinismul a modulat și mai mult scopul muzicii, devenind un mijloc de a exprima lauda spiritualității și de a chema credincioșii la rugăciune. Astfel muzica, practic, se transformă în vehiculul unui mesaj. Mesajul nu era doar o poveste, ci un întreg sistem ideologic. Punctul de cotitură al dezvoltării genurilor muzicale a fost acela când muz
Citește mai mult >>
Sfidând Karma. Sfârșit de aprilie 2021, în India. Text de Mihaela Gligor
Text de Mihaela Gligor, director al Cluj Center for Indian Studies, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca Din 2007 încoace, India e parte a vieții mele. Dacă la prima vizită știam câte ceva despre India, mai ales din scrierile lui Mircea Eliade, în decursul acestor ani am învățat foarte multe lucruri despre cultura și istoria acestei țări incredibile și am ajuns să-i prețuiesc arta, religiile și literatura. Și, poate cel mai important, i-am îndrăgit oamenii. Indiferent de religie sau zona în care trăiesc, oamenii Indiei au ceva remarcabil. Sunt calzi și binevoitori. De altfel, ei sunt puterea lăuntrică a Indiei, cum bine remarca fostul președinte indian Abdul Kalam. Am mulți prieteni în India și cu fiecare vizită numărul lor a crescut. „Oamenii mei“, cum îmi place să îi numesc, sunt profesori, studenți, jurnaliști, autori indieni de succes, medici, vânzători de fructe, ajutoare în restaurant sau rikshawala. Sunt oameni în care am încredere și pe mâna cărora mă las când ajung acolo, o
Citește mai mult >>
Pandemia de după pandemie: intoleranța politică. Text de Mihnea Stoica
În aprilie 2020, când întreaga Europă era încă adâncită într-o stare de urgență generalizată, apăreau pe piață primele scenarii privind epoca post-COVID. Cei care aveau suficientă curiozitate să le parcurgă traversau un caleidoscop care cuprindea de la cele mai sumbre proiecții (demne de premiile Oscar la categoria science-fiction), până la abordări moderate, unele dovedindu-se în timp a fi de-a dreptul optimiste. Deși conflictuale din punctul de vedere al viziunii privind efectele economice, exista un oarecare consens privind efectele de natură politică – și anume, recrudescența populismului. La peste un an distanță de la izbucnirea pandemiei, se impune nuanțarea acestei ipoteze inițiale. S-ar putea ca populismul să nu fie singurul efect. Și – mai cu seamă – s-ar putea ca nu aceasta să fie cea mai gravă moștenire politică a pandemiei. Angela Merkel la Summitul G-20 din Osaka, Japonia 2019/Foto: Reuters Contrar apelurilor la solidaritate cărora le-am fost martori în repetate rânduri în
Citește mai mult >>
Liviu Vidican-Manci, profesor şi preot: Nefasta pandemie și strălucitorul an sabatic
Foto de: Constantin Pletosu Text de Liviu Vidican-Manci, profesor şi preot Mă întreb de ce suntem atât de mirați, noi, occidentalii (unii mai occidentali decât alții), de prezența și forța pandemiei? Îmi amintesc de Andre Glucksmann care arăta cu degetul spre omul contemporan, învinovățindu-l mai ales de ipocrizie și lipsă de realism. Să fie așa? Credeam că am dobândit imunitate la tot? Credeam că simpla așezare în Occident, istoria noastră de cuceritori și harnici cugetători, gândirea capitalist-tolerantă, societatea deschisă, universitățile „open-source”, medicina ultraavansată și atâtea altele vor fi scuturi suficiente pentru ce ar putea urma? Ultimul secol ne-a pus pe masa de studiu cărți de istorie, episoade jurnalistice, știri și documentare, fie despre ciuma medievală, fie despre sifilisul ce a zdruncinat Europa lui Cristofor Columb, variola și pojarul din vremea lui Cortez, tifosul și gripa spaniolă din timpurile conflagrațiilor mondiale, ebola din Africa acestor timpuri, Sars-
Citește mai mult >>
Peisajul fricii și evoluția solidarităţii. De Alexandru Stermin
Biologul Alexandru Stermin a participat timp de o lună la un proiect de cercetare din Rio de Janeiro. Cercetarea s-a desfășurat în cadrul cooperării dintre Universitatea de Stat din Rio de Janeiro și Universitatea „Babeș-Bolyai”, în urma bursei câștigate de biolog prin programul ”InterContinental Academic Exchange Programme”. Explorările s-au axat pe adaptarea unei specii de pasăre la mediul antropic din Rio, iar Alexandru Stermin le-a extins într-o complexă incursiune în „socialul” viețuitoarelor. Alexandru Stermin pe plaja din Rio Pe plaja din Rio de Janeiro, ori e zi, ori e noapte, crepusculul este ceva străin locului. Aproape de tropice, soarele apune brusc, se aruncă după linia orizontului și gata! E întuneric. Tot așa și răsare, te trezești dimineața luat pe sus de lumină. În ce lume trăim!, zic eu. Aici, unde oamenii au cel mai divers spectru de culoare a pielii, unde nenumăratele triburi de aborigeni s-au amestecat cu africanii, aduși sclavi și cu europeni, aici mai există încă
Citește mai mult >>
Marina Prunea, medic de familie, de două luni în echipa mobilă de vaccinare: “Noi ne-am ales această meserie!”
Marina a studiat Medicina la Târgu-Mureș. A lucrat pentru o companie medicală internațională, unde a ajuns pe o poziție de manager, după care s-a hotărât să se întoarcă la profesia sa de bază și să facă medicină. Medicină de familie, pentru că acolo a aflat că este mare nevoie. În 2017, Marina și-a făcut o listă cu 33 de comune din zona ei, care aveau nevoie de medic și a pornit să caute. Marina Prunea Acum Marina Prunea locuiește și este medic de familie în Rușii-Munți, o comună la 50 km de Tg.-Mureș. Când s-a declanșat campania de vaccinare, a reușit să înscrie în câteva zile 109 persoane pe platforma de vaccinare. Ea însăși s-a vaccinat, la fel și toată familia și rudele sale. De două luni face parte dintr-o echipă mobilă de vaccinare, care se deplasează zilnic la persoanele imobilizate sau greu transportabile și la căminele de vârstnici care solicită vaccinarea la domiciliu. Îmbracă echipamentul de protecție și pleacă acolo unde este chemată. Primăria din Reghin le-a pus la dispozi
Citește mai mult >>

Migrație semnificativă de la oraș la sat în 2020: „Numai că viitorul satelor nu ține de mutarea la țară în masă și atât”
Foto: Cristina Beligăr Cantemir Păcuraru este asistent universitar la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca și doctorand la Universitatea de Vest din Timișoara. S-a mutat în urmă cu o lună, mai exact în 15 martie 2021, de la Cluj-Napoca la Valea Drăganului, un sat de la poalele Masivului Vlădeasa. A închiriat o casă ridicată în 1901 de către un sas din zona Sibiului care-i place tocmai pentru că este „o casă cu o istorie de mai bine de un secol, în care simt întoarcerea în timp”. Cantemir a luat această decizie după mai multe frământări personale: „În primul rând, pot spune că am trecut prin aceeași situație în perioada stării de urgență precum multe alte persoane. M-am trezit brusc lipsit de activitățile cotidiene ale urbei. Aveam mult timp liber, pe care altădată îl umpleam cu ieșiri în oraș. Acela a fost momentul în care am avut prilejul să-mi răspund la întrebări pe care mi le-am mai pus, dar nu am avut vreodată răgazul să le înfrunt până la capăt. Cum vreau să fiu, care este rolul p
Citește mai mult >>
Cercetarea din România în luptă cu COVID-19: Subfinanțată, ignorată, contestată
Exact acum un an, în martie 2020, România punea la bătaie 25 de milioane de lei (5 milioane de euro) pentru a finanța proiecte de cercetare privind combaterea epidemiei de SARS-CoV-2. Lumea întreagă era înspăimântată de răspândirea virusului, spitalele se aflau în fața celei mai mari provocări din ultima sută de ani, iar la noi, sistemul medical nereformat și subfinanțat, golit de exodul de medici, părea mai șubred ca oricând. Ministerul Educației și Cercetării, prin Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), a lansat atunci o linie de finanțare pentru proiecte inovatoare, care să aducă soluții la criza care urma. Au participat aproape 300 de proiecte. Au câștigat și au fost finanțate 16. Cea mai mare sumă obținută de un proiect a fost de 3,5 milioane de lei, aproximativ 722 de mii de euro și a fost proiectul propus de Virgil Păunescu, director OncoGen Timișoara, pentru dezvoltarea unui vaccin anti-covid 19. În acelaș
Citește mai mult >>
„Pray, Obey, Kill”, un nou documentar de investigație pe HBO GO. Secretele unei comunități penticostale
HBO Europe va lansa la început de aprilie o nouă miniserie pentru pasionații documentarelor de investigație, un serial în șase părți care încearcă să facă lumină într-un caz amplu mediatizat în Suedia la începutul anilor 2000 și să-l aducă în atenția internațională. „Pray, Obey, Kill – Crede, Ascultă, Ucide” urmează parcursul jurnaliștilor de investigație Anton Berg și Martin Johnson, în demersul lor de a scoate la iveală secretele congregației penticostale din satul suedez Knutby. Congregația făcea parte structural din rețeaua națională a Mișcării Penticostale (Pingströrelsen), până în momentul în care s-a considerat că practicile sale sunt „neortodoxe”. Regizorul Henrik Georgsson și jurnaliștii Anton Berg și Martin Johnson/Foto Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic Satul și comunitatea lui au devenit notorii în toată Suedia în 2004, în ziua în care Alexandra Fossmo, soția lui Helge Fossmo, pastor în biserica penticostală locală, a fost ucisă. Vecinul ei în vârstă de 30 de ani, Daniel Linde
Citește mai mult >>
REPORTAJ Turism de pandemie în România: 90% dintre vaccinații la Abrud sunt din Cluj 
Foto: Arhiva personală Am urcat muntele până la Abrud în dimineața în care se discutau aprins noile restricții de pandemie. Drumul prost, plin de gropi, e străbătut zilnic de microbuze pentru navetiști, de dubițe cu marfă și rar câte un camion. E încă iarnă, viața stă pe buza carantinei, iar la Abrud, din 22 ianuarie, s-a deschis un centru de vaccinare care acum e printre puținele unde mai sunt locuri pentru programare.  Așa că, la Spitalul Orășenesc din Abrud, un medic și un asistent, zi de zi de la 8 dimineața la 8 seara, vaccinează pe oricine s-a programat pe platformă. Cei mai mulți vin din Cluj-Napoca – 90%, ne spune medicul, laborant al spitalului, responsabil cu vaccinarea. De când a început campania de vaccinare, numai asta face. Miercuri dimineața o mai ajută o colegă, medic de familie, iar în alte câteva zile, medicul neurolog al spitalului. Dar nu pentru toată ziua.    Foto: Arhiva personală La ușa centrului de vaccinare suntem șapte la prima oră: cei mai mulți din Cluj, cin
Citește mai mult >>
Interviu cu Attila Farkas, inginer cinegetic: Ursul, între resursă, sursă de conflict și interese financiare
Fără carnivore mari ecosistemele terestre ar fi unele rănite, deteriorate, incomplete. Ca urmare, necesitatea prezenței carnivorelor este incontestabilă. Ce se întâmplă, însă, când managementul acestor carnivore este pasiv, sau când efectivul oficial de urși din România valorează cu mult mai puțin decât sumele cheltuite până acum pentru „conservare”. Într-un articol anterior, Revista Sinteza a încercat să dezvolte problema complexă a gestionării ursului brun în România, atât din perspectiva conservaționiștilor, cât și a vânătorilor. În interviul de mai jos am stat de vorbă cu Attila Farkas, inginer cinegetic și profesor în cadrul Universității Sapientia și în cadrul unui liceu din județul Harghita, unde predă discipline din domeniul silviculturii, despre consumul de resurse și timp fără rezultate palpabile și despre întrebările esențiale care își așteaptă de ani de zile răspunsul din partea responsabililor gestionării ursului în țara noastră. În umbra marelui urs: Victima ignoranței și
Citește mai mult >>
În umbra marelui urs: Victima ignoranței și a dezordinii sociale din România
Text de Cristina Beligăr Fotografii de Septimiu Bizo, fotograf de wildlife Nu a existat săptămână în această iarnă în care televiziunile să nu difuzeze imagini cu urși alergând după schiori pe pârtiile de la munte, sau să nu includă în grupajul zilei o știre cu un urs care a intrat într-o zonă locuită pentru a căuta hrană în tomberoanele localnicilor. Tot iarna aceasta, înregistrarea cu ursuleții scoși din bârlog de niște muncitori forestieri a făcut, și ea, înconjurul televiziunilor. De multe ori, informațiile se contrazic. În unele materiale din presă aflăm că prezența urșilor a fost sesizată la 112, în altele aflăm exact contrariul. Că, uneori, autoritățile responsabile află direct de pe Facebook de prezența urșilor în zonele populate. Unele reportaje ne anunță încă din titlu că urșii s-au manifestat agresiv, altele apelează la formulări mult mai dramatice, total în afara contextului. Din păcate, cazurile, în majoritatea lor, rămân la stadiul de știri sau de titluri senzaționaliste,
Citește mai mult >>
Copilul de pandemie. Program unic în România: elevii învață on-line să facă proiecte concrete în localitățile lor
În perioada în care accesul la activități extracurriculare pentru copii și tineri a fost redus drastic, pentru că școlile și palatele copiilor au fost închise fizic, Fundația Noi Orizonturi a demarat pentru ei un program educațional unic în România: #edulab pentru ecoturism. 36 de elevi, organizați în 12 echipe, au finalizat cu succes a doua etapă a programului și au idei concrete de proiecte: de la realizarea de tururi ghidate prin natură sau care să exploreze comorile culturale mai puțin promovate ale localității, la organizarea de șezători pentru turiști, sau realizarea unui caiet de simboluri și povești. Echipele vor primi premii în bani, pentru a-și pune în practică ideile de valorizare a patrimoniului local. „De data asta, forțați cumva de trecerea în online, am putut ajunge la tineri care nu aveau oricum la ei în localitate oferte extrașcolare, dar în același timp i-am putut pune în contact cu oameni care au făcut din pasiunea lor pentru patrimoniu un antreprenoriat care le asig
Citește mai mult >>
Primul an de pandemie. Educația online, de la piscină la ocean
Text de Prof. dr. Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, Universitatea din București Acest an în care pandemia a forțat realizarea multor activități în regim online a presupus și pentru școală o provocare majoră. Elementele pe care sistemul le-a resimțit imediat au ținut de baza materială, de nivelul de pregătire pentru schimbare, atât al profesorilor cât și al elevilor, de implicarea părinților și de condițiile de relaționare. Baza materială a fost deficitară (și rămâne și astăzi la un nivel mult mai scăzut prin comparație cu nevoile reale). Vorbim aici despre inexistența unor device-uri competitive sau despre conexiuni la net defectuoase (sau chiar inexistente). Școala făcută pe dispozitivele pe care atât cadrele didactice cât și elevii le-au avut la dispoziție la momentul intrării școlii în regim online a fost problematică la nivel tehnic, aparatura deținută (la nivel personal, repet) de către actanții educaționali (profesorii și elevii) fiind depen
Citește mai mult >>