Articole principale
Regizorul Gábor Tompa: Despre emoţia artistică şi efectul purificator al teatrului
Secole la rând, actorii au încercat să dea credibilitate personajelor de pe scenă în aşa măsură încât să convingă spectatorii că ceea ce văd în faţa ochilor nu este o interpretare a unor roluri, ci o transpunere a lor în personaje. Cele mai multe dezbateri în domeniul teatral ţin chiar de modul în care actorii ar trebui să transmită în spectatori această stare, dincolo de convenţia teatrală, cea mai controversată întrebare în acest context fiind legată de relaţia dintre emoţiile personajului şi cele ale actorului. Ar trebui ca ele să coincidă sau nu? Cert este că portretizarea emoţiilor pe scenă este o componentă esenţială în actorie şi reprezintă una dintre cele mai complexe şi dificile sarcini pe care o are de executat un actor. La rândul lor, regizorii trebuie să ştie în ce măsură se folosesc de anumite subtilităţi pentru a provoca în public emoţia pe care şi-o doresc, fără a manipula sau a face abuz. Pe regizorul Gábor Tompa nu îl interesează însă cât de mult sau cât de intens trăi
Citește mai mult >>
Interviu cu Alexandru Tomescu, cercetătorul român care scrie în Finlanda viitorul bioinformaticii
La începutul lunii septembrie, Comisia Europeană anunța rezultatele concursului din acest an pentru obținerea de granturi oferite de Consiliul European pentru Cercetare (ERC) cercetătorilor aflați la începutul unei cariere independente, iar românul Alexandru Tomescu, cercetător în științe computaționale la Universitatea din Helsinki, Finlanda, se număra printre câștigătorii unui grant de 1.5 milioane de euro din partea ERC. Proiectul său, „Algoritmi siguri și compleți pentru bioinformatică (SAFEBIO)”, promite să aducă o serie de contribuții semnificative în analiza datelor din secvențierea ADN, o tehnologie care poate fi folosită în diagnosticul medical. Grantul obținut îl va ajuta pe Alexandru Tomescu să își continue proiectul început, pentru ca în decurs de cinci ani să găsească următoarea idee care să îi permită să își mențină un grup de cercetare alături de care să descopere lucruri cu impact în știință și în viața de zi cu zi. Acum lucrează în zona bioinformaticii algoritmice și d
Citește mai mult >>
Teoria economică aplicată în ultimii ani în România e o formă mascată de populism
Cosmin Iluț este profesor asociat (grad echivalent cu conferențiarul) la Universitatea Duke din SUA. Domeniile sale de interes sunt macroeconomia, finanțele internaționale, prețul activelor și economia informației. Economistul a absolvit Universitatea „Babeș-Bolyai”, apoi a urmat un master la Central European University, din Budapesta, după care a făcut doctoratul la Northwestern University, din SUA. Din 2009 predă la Duke University, instituție de învățământ al cărei departament de Economie se numără în top 20 global, conform clasamentului Shanghai. El a participat, la Cluj-Napoca, la Conferința Anuală a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate. Cu această ocazie, el a acordat un interviu revistei Sinteza. Cosmin Iluț a absolvit „Babeș-Bolyai”, înainte de a face un master la Central European University și un doctorat la Northwestern | Foto: Vakarcs Loránd Din punctul meu de vedere, și cred că majoritatea experților ar fi de acord, nu cred că administrația Trump a schim
Citește mai mult >>
Ordinul Linguriţei şi cancerul la copii
Era începutul anului 1990. Vi-l amintiţi? Ioana şi-l aminteşte perfect. Vecinii, părinţii şi televizorul trăiau toţi revoluţia care abia începuse şi se continua până-n sufrageria Dintre Lacuri. Într-o seară i s-a făcut rău. Nu mai ştie ce zi era, dar au ajuns la Spitalul de Copii de pe strada Crişan, unde de gardă era un domn doctor înalt şi slab, cu ochi bulbucaţi, albaştri şi-un smoc de păr care-i cădea peste ochi ca o pălărie udă. Doctorul a examinat-o atent, i-a luat sânge, i-a făcut analizele şi a trimis-o „sus”. La Institutul Oncologic, unde era o secţie de oncopediatrie. Mama a decis să-i spună Ioanei că are anemie. Medicii au decis să-i spună mamei că nu are nicio şansă, că poate încerca, dar sunt bani aruncaţi pe fereastră, nu-i dădeau mai mult de două săptămâni. „Depinde cărei mame îi spui aşa ceva”, ne povesteşte Ioana, „dar mamei mele nu poţi. Că dacă-i spui, totuşi, asta, faci din ea nu om, ci un leu, tigru, acvilă! S-a dus înapoi la doctorul care mă internase şi i-a spus:
Citește mai mult >>
Cultura politică la români. 26 mai 2019
În urmă cu mai mulţi ani am stat de vorbă cu un ţăran din Giurgiu în preajma alegerilor locale. L-am întrebat atunci dacă îl votează pe actualul primar pentru o bere. „Nu, mi-a spus el, cum aș putea să fac asta?” Am privit surprins sociologic de ipoteza că, în sfârșit, românii cu venituri mici și din mediul rural s-au trezit și nu își mai vând votul pe 30 de arginţi. Îi spun entuziast că lumea se schimbă și e bine că și la ţară oamenii își dau seama de puterea votului, de faptul că își pot croi propriul destin fără să fie slugile unora care trecător conduc destinele comunei sau ale naţiei. Interlocutorul meu dă din cap aprobator și scapă ușor printre dinţi un soi de „Da, da…”. Mă gândesc apoi să îi explic în puţine cuvinte relaţia dintre ales și cetăţeni ca pe un contract social, dar imediat domnul cu pricina ţine să facă o precizare: „…dar dacă îmi dă o ţuică, mă mai gândesc. Ceilalţi nu îmi dau nici măcar atât.” Nu am mai discutat despre politică, dar am înţeles că alegerea lui era p
Citește mai mult >>
Millennials și politica. România 2019
„Tinerețe nu este decât un cuvânt”, Pierre Bourdieu, 1978 Mulţi analiști operaţionalizează o afirmaţie celebră a lui Pierre Bourdieu care contestă existenţa conceptului sociologic de „tinereţe”, considerând că este o construcţie artificială, folosită pentru tot felul de scopuri, dar neacoperind o realitate destul de concretă. Este adevărat, diviziunea între vârste nu acoperă neapărat și diferenţele culturale semnificative. Dincolo de aceasta, există diferenţe majore între cum funcţionează sociologic vârsta și generaţia. Dacă vârsta este plasarea individului pe scara propriei lui vieţi, generaţia este plasarea unor cohorte în mediul social-istoric. Vârsta se schimbă, generaţia nu se schimbă. Să luăm exemplul categoriei de 18 – 25 de ani și vom putea observa că o treime pot fi studenţi, o treime angajaţi deja, restul pot fi șomeri înregistraţi ca atare, iar o altă parte tineri necuprinși în niciun sistem. În interiorul acestei categorii socio-demografice pot fi diferenţe foarte mari, dif
Citește mai mult >>
Moartea baobabului bătrân
„Raportăm că 9 din cei mai bătrâni 13 baobabi şi 5 din cei 6 cei mai mari baobabi ai lumii s-au prăbuşit şi au murit, în ultimii 12 ani. Cauza mortalităţii este încă neclară”. Anunţul de mai sus a fost făcut într-un studiu publicat de o echipă condusă de cercetători români în revista Nature Plants. A fost descris ca „un eveniment de o magnitudine fără precedent”. Printre victime: Panke, din Zimbabwe, cel mai vechi baobab, 2.450 de ani, arborele Platland din Africa de Sud, unul dintre cei mai mari din lume, cu un trunchi de peste 10 metri în diametru, şi celebrul baobab Chapman din Botswana, pe care Livingstone şi-a gravat iniţialele, clasat ca monument naţional. În iunie 2018, când apărea articolul, ştirea a captat într-o asemenea măsură atenţia publicului, încât un profesor din Liverpool spunea că nici ştirile despre premierul May nu au fost mai urmărite. Cercetători români lângă unul dintre cei mai spectaculoşi baobabi, supranumit „Baobabul gravid” În ultimele zece luni, cât au trecu
Citește mai mult >>
Teatrul viitorului și viitorul teatrului la FITS 2019
„Cu cât îi este mai rău lumii, cu atât teatrului îi merge mai bine. De aceea nu îmi fac griji cu privire la viitorul lui”, spunea unul dintre invitații Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, regizorul francez Emmanuel Demarcy-Mota, care a venit la Sibiu cu un spectacol „de forță” în cadrul sezonului România-Franța. Ce fel de orașe și de comunități umane trebuie construite pentru viitor a fost una dintre întrebările pe care le-a ridicat spectacolul „Starea de asediu” de Albert Camus propus la Sibiu de Théâtre de la Ville-Paris, o temă care de altfel a planat asupra celor zece zile de festival. Arhitecții au vorbit despre teatrul viitorului, managerii au vorbit despre viitorul teatrului și toată lumea a încurajat educarea publicului în spiritul artei de la vârste esențiale. Artiștii au vorbit mai puțin și au făcut ce au știut mai bine: au transmis emoție și au făcut posibil miracolul de pe scenă, de pe stradă și din fabricile de cultură. În șapte ani Sibiul ar putea dispune de
Citește mai mult >>

„Ca naţiune, avem nevoie de proiecte mari, care să ne aducă laolaltă”
Alin Ulhmann Uşeriu s-a întors din Germania în Munţii Bistriţei, în satul bunicilor lui, şi a pornit o „întreprindere” socială , după model occidental. I-a spus Tăşuleasa Social. Sunt 18 ani de atunci. „În 2000, când am căutat un nume pentru organizaţia noastră, ne-am hotărât să luăm numele muntelui care ne ocroteşte şi la poalele căruia ne-am construit o ţară: Tăşuleasa. Pentru Asociaţia Tăşuleasa Social, cele mai importante valori sunt voluntariatul, cultura organizaţională, respectul pentru natură, educarea tinerilor prin exemple practice şi dezvoltarea curajului civic în rândul tinerilor prin implicarea lor în probleme sociale şi de mediu”, aşa se prezintă această organizaţie nonguvernamentală din România. Pentru că lucrase o vreme cu voluntarii ordinului umanitar Die Johanitter din Bavaria, Alin Uşeriu a învăţat de la ei cum se mobilizează societatea civilă în cazuri de inundaţii, alunecări de teren sau alte calamităţi naturale. Cu lecţia bine învăţată acolo şi cu dorinţa de a ved
Citește mai mult >>
Oana Păunescu, trei decenii de carieră în industria costumelor de film: Miile de ore de muncă și stresul negocierilor
Oana Păunescu este creatoare de costume pentru producții internaționale și românești și a reușit în mai bine de 30 de ani de carieră să își facă un nume în această industrie. Acest nume însumează mii de ore de muncă și negocieri cu unele dintre cele mai mari studiouri de film de la Hollywood. În afară de filmele pe care le semnează și de studioul Castle Film pe care îl deține, Oana Păunescu are și un atelier în care confecționează costume de film pentru superproducții al căror design le aparține altor creatori. Desigur, de cele mai multe ori, creatoarea Oana Păunescu este asociată cu brandul de fashion DaDa, pe care l-a fondat în 1991. În ceea ce privește munca în atelierele de film, aceasta se desfășoară uneori la foc continuu, iar în acele momente echipa condusă de designerul român își dovedește profesionalismul. Călătoria Oanei Păunescu în lumea filmului cuprinde producții horror și drame contemporane, dar și universuri SF. Un astfel de univers pe care creatoarea a încercat să îl cr
Citește mai mult >>
Interviu cu regizorul Nadav Lapid: Despre „Sinonime”, Ursul de Aur și forțarea limitelor cinematografiei
Text de: Cristina Beligăr „Sinonime” este un film expansiv, atât verbal cât și fizic și îl aduce în prim-plan pe Yoav care nu este atât de diferit de regizorul filmului însuși, la 17 ani când părăsea Israelul. Este un film despre un tânăr care ajunge la Paris, urmărit de trecutul său, pentru a deveni francez și a fi îngropat în cimitirul Père-Lachaise. Personajul filmului, interpretat de actorul Tom Mercier, suferă de transformări la nivel mental, fizic și intelectual, adevărata lui traumă fiind propria identitate. În fiecare zi, în timp ce merge pe străzile din Paris, repetă sinonime pentru a asimila limba și prin fiecare acțiune pe care o face încearcă să renunțe la trecut. Yoav reprezintă de fapt dihotomia între Israel și Franța, între origini și aspirații. În cele mai multe secvențe ale filmului camera „vorbește” în locul personajului. În astfel de cazuri, obiectivitatea se transformă în subiectivitate emoțională și regizorul devine parte a experienței lui Yoav. O comedie despre id
Citește mai mult >>
Amintirile de neşters se scriu cu Creta
O fâşie de pământ cu geografie torturată, în mijlocul mării, departe şi aproape de trei continente, Creta e locul unde s-a născut Europa, în mituri şi în istorie. Destinaţie de lenevie binemeritată pentru milioane de refugiaţi estivali de pe continent, cea mai mare insulă a Greciei (un pic mai mică la suprafaţă decât judeţul Suceava) e mai înviorătoare primăvara, când încă nu a fost ocupată total de hoardele de turişti. Sus, sunt munţii încă pudraţi cu zăpadă, jos, sunt plajele paradisiace, cu apa care amestecă şi topeşte culori de jad şi lapislazuli. La mijloc, sunt oraşele, ca un foietaj de straturi istorice, construite, dărâmate şi construite din nou, de-a lungul a cinci mii de ani, din epoca eroilor în cea a influencerilor. Sau dacă vreţi, din epoca Ariadnei, în cea a Arianei Grande. Ryanair zboară la ChaniaDin aprilie 2019, compania Ryanair operează o cursă pe ruta Bucureşti – Chania, în fiecare miercuri şi duminică. Zborul durează două ore fără cinci minute. Nu s-a stabilit dacă
Citește mai mult >>
Memorabila nepăsare. Casele eroilor naţiunii – în ruine
În 2 iunie 2019, în cadrul unei vizite pastorale în România, Papa Francisc beatifică la Blaj – centrul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică – șapte episcopi greco-catolici români care au suferit martiriul sub regimul comunist la jumătatea secolului XX. Aici dorim să evidențiem legătura acestora cu Blajul. În România, la 30 de ani de la Revoluție și la 100 de ani de când episcopii martiri militau pentru unitatea și prosperitatea națiunii române, nu există nicio casă memorială a vreunuia dintre cei șapte martiri. Nu există niciun muzeu dedicat memoriei lor. Nu există nicio oră de istorie în școlile românești despre istoria bisericii unite și despre episcopii martiri. Nici mormintele multora dintre ei nu li se cunosc. Episcopul Hossu este înmormântat la București, dar nici până astăzi nu i s-a respectat dorința testamentară de a fi adus să se odihnească în cavoul pe care și-l pregătise la Cluj. În satul său credincioșii greco-catolici țin slujbele într-o casă părăsită în timp ce
Citește mai mult >>
Uberizarea în transport. Raport despre starea noţiunii
Über” este un cuvânt nemţesc – înseamnă „peste” -, internaţionalizat de o firmă americană, în formă simplificată, fără umlaut (americanii nu au fost buni niciodată la germană, a spus-o Mark Twain). Odată intrat în patrimoniul lingvistic universal, a început să nască noi cuvinte, în aproape toate limbile Pământului. De exemplu, românescul „uberizare”, venit tot din engleză. Potrivit Dicţionarului Cambridge al limbii engleze (în DEX încă nu există), uberizarea înseamnă să schimbi o piaţă pentru un serviciu prin introducerea unui mod nou de achiziţionare sau utilizare, în mod special prin folosirea tehnologiei mobile. Definiţia de dicţionar rezumă ceea ce a făcut UberCab, în 2009. Povestea fondării, aflată pe toate gardurile internetului, spune că unul dintre cei doi cofondatori, Garrett Camp, tocmai cheltuiese 800 de dolari, închiriind o maşină pentru a merge la petrecerea de Anul Nou. Gândindu-se cum ar putea să iasă mai ieftin dintr-o astfel de afacere, a ajuns concluzia că, dacă ar ex
Citește mai mult >>
„Noul” model economic. Ce este sharing economy
Unii spun că da, alţii, mai stricţi, sunt categoric împotrivă, argumentând că acestea sunt companii uriașe, cu valoare de piaţă de zeci de miliarde de dolari și cu acţionari bogaţi – și atunci despre ce sharing economy este vorba? Deși interzise în unele metropole, astfel de companii își văd mai departe de treabă în restul lumii, iar copiile lor venite din urmă adună în continuare finanţări interesante. De ce am pus ghilimele la „noul” model economic? Pentru că, știm cu toţii, nu este deloc nou. Trocul, barterul de bunuri și servicii au existat de mii de ani în comunităţile umane. Exemplul cel mai recent și cel mai fascinant sunt kibbutzurile. Apărute în Israel acum mai bine de o sută de ani, aceste asocieri cooperatiste rurale, cu proprietate colectivă asupra pământului, au avut perioada lor de glorie și au livrat ţării destule personalităţi – de pildă, a fost un timp în care celebrul Amos Oz vărsa în vistieria comună a kibbutzului în care locuia toate drepturile de autor consistente
Citește mai mult >>
Uber sau taxi? Nu, mulţumesc!
Și în România, ca și în orice altă parte, dezbaterea uber vs. taxi a devenit rapid una foarte polarizată. Fanii Uber (folosit aici, din nou, ca nume generic) au subliniat cum acest serviciu lasă în urmă toate neajunsurile taxiurilor tradiţionale, criticii, pe de altă parte, subliniind cum tipul de serviciu Uber nu face decât să adâncească și mai mult flexibilizarea muncii, practicile de dereglementare și problemele urbane. În ceea ce mă privește, cred că ambele tabere au dreptate, ceea ce este semnul clar că problema este abordată greșit. Departe de a reprezenta o nouă provocare economică sau ideologică, uberizarea este doar forma cea mai recentă pe care au luat-o transformări aflate în curs de mai bine de trei decenii, la nivel global. Concentrându-ne doar pe Uber, sau, și mai puţin concludent, pe concurenţa cu taxiurile, riscăm să pierdem povestea mai mare. În primul rând, uberizarea reprezintă o criză profundă a transportului public, subfinanţarea acută a acestuia și înlocuirea sa
Citește mai mult >>