Când te îndrepți dinspre Pitești spre Mioveni și faci dreapta spre dealul care se ridică deasupra orașului în care trăiesc 35.000 de oameni, în față ai un conglomerat de clădiri albe. Le vezi și de pe șosea, de pe drumul național care leagă Piteștiul de Câmpulung. Ăsta e locul în care se produc mașinile care ne-au salvat exporturile și economia în 2008-2010, perioadă în care o marcă apărută din mai mereu ignorata Europă de Est a început să fie privită de europeni ca soluția perfectă la o problemă apărută brusc deodată cu criza economică: cea a mașinii de familie de buget. Dacă privești dinspre șosea spre platforma Dacia, ai în față niște monoliți albi care par piesele unui joc de Tetris care de-abia începe. Nimic nu-ți dă de înțeles că acolo sus lucrează peste 8.000 de oameni doar în Uzină și că acum, exact acum, jocul continuu dintre brațe și metale scoate fără întrerupere mașini comandate de familii de olandezi, de vreun student francez sau de doi pensionari din Papenburg, acolo unde