Într-o zi în care la ușile Parlamentului României susținătorii unui partid extremist îi agresau pe parlamentari, istoricul Oliver Schmitt de la Universitatea Viena și psihologul Daniel David, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, au răspuns în fața unei săli arhipline întrebărilor care arată o îngrijorare tot mai mare: în ce măsură războiul a zdruncinat încrederea oamenilor că satele lor îi pot apăra? Cât de amenințată este democrația astăzi, ce riscuri există și ce e de făcut?

„În ultimii zece ani ritmul crizelor s-a accentuat, iar războiul a venit ca o culme a crizelor. Pentru multe state din Europa războiul nu era doar de neacceptat ci și de neînchipuit, poate de aceea n-au reacționat la nivelul la care ar fi trebuit”, spune Oliver Schmitt, istoric, profesor la Universitatea din Viena.

Asta înseamnă să ne întrebăm în ce măsură statele noastre pot să reacționeze la suferințele umane, precizează el.

Dacă e vorba de securitate, Oliver Jens Schmitt consideră că deși România are acum cele mai solide garanții de securitate, făcând parte din NATO și UE, scepticismul și neîncrederea românilor pot fi explicate istoric. Trecutul a arătat că alianțele României n-au prea funcționat.

„Românii nu se așteaptă la garanții pentru că România nu a fost obișnuită să creadă în garanții – nu le-a avut până acum”
Oliver Jens Schmitt

De asemenea, consideră el, e foarte important cum ne vom orienta, cum se va poziționa România față de UE în perspectiva alegerilor din 2024, an crucial, pentru că pot fi exploatate toate nemulțumirile și resentimentele, toate crizele iar efectele politice pot îndrepta România într-o direcție sau alta.

„Trebuie să încetăm să ne plângem și să dezvoltăm o limbă care este accesibilă pentru toți cei care au drept de vot. Această reacție trebuie să fie de lungă durată, în România s-a tot discutat despre România Educată și nu este suficient să avem doar o pătură de intelectuali, trebuie ca toată populația să fie educată”, spune Oliver Schmitt.

Psihologul Daniel David introduce și el componenta culturală în ecuația încă nerezolvată a integrării noastre:

„I-am spus colegului nostru Vasile Pușcaș, cel care a negociat toate dosarele aderării noastre, discutând despre perioada de negocieri, că România nu a negociat un anume dosar și, de fapt, nicio țară nu a negociat dosarul psihologiei interculturale.

Noi, de pildă, am intrat în Uniune cu totul alte valori decât cele din statele vestice. Mișcarea de globalizare a dus, spre marea noastră surprindere, la întărirea valorilor naționale, iar noi nu am reușit să facem managementul acestei situații”.

Efectul tehnologiei, al războiului și al știrilor false în politică

Daniel David are explicații psiho-culturale pentru criza actuală a democrației. El identifică câteva cauze care țin de evoluția relației individului cu politica, cu societatea, relație care stă la fundamentul democrației.

Efectul surpriză, spune el, a venit pe un fond de naivitate, cum că revoluția tehnologică ar favoriza globalizarea. Că popoarele conduse autoritar pavând acces la comunicare se vor uni în jurul unor idei comune și se vor elibera astfel.

Dar s-a dovedit că acolo unde au avut loc mișcări populare generate cu ajutorul tehnologiei, în locul puterii autoritare a venit tot o putere autoritară. Societatea nu a avut capacitatea de a impune schimbarea, ci doar de a răsturna o putere în favoarea alteia la fel.

Societatea umană nu a fost pregătită, crede psihologul Daniel David, pentru revoluția tehnologică. Iar principalele schimbări care amenință democrația vin și pe această cale. Pe scurt, explică profesorul, în democrație, prin alegeri, individul deleagă reprezentanți care decid și pentru el.

Prin intermediul tehnologiei, internetului și rețelelor sociale, oricine are posibilitatea de a se face auzit, de a-și spune părerea în mod nemijlocit. El intervine direct și personal în decizii, face petiții, contestă, aprobă.

Reacțiile lui coagulează și influențează reacția politicului, care trăiește o bulversare permanentă în funcție de ecourile din spațiul virtual.

Practic, conchide David, avem o societate puternic reactivă și o politică puternic vulnerabilizată. Ba mai mult, adaugă el explicației, oamenii aleși, politicienii, nu mai reușesc să fie modele, expunerea aproape totală care se produce astăzi îl vulnerabilizează. S-a diluat încrederea.

Oricine este atacabil, iar mijloacele de a o face sunt infinit mai multe și la îndemâna tuturor. Iar peste toate acestea sau pe sub ele, a venit era post-adevăr, relativizarea adevărului și slăbirea rolului presei, precum și a instituțiilor care produceau cunoaștere, adevăruri științifice.

„Astăzi adevărul se întemeiază prin vocea celor care strigă mai tare sau e spus de cei mai mulți. Expertul nu mai contează. Pot să spun eu, om de știință ceva și am zece aprecieri, iar un astrolog care spune altceva, poate chiar mă contrazice, are zeci de mii de aprecieri”
Daniel David

Or, opiniile majoritare se formează la nivelul mediu al societății unde statistic sunt cei mai mulți indivizi, iar adeziunile creează putere, conferă legitimare, impun păreri, opinii.

Prin urmare, trăim într-un haos informațional, care afectează comportamentul individului și al societăți și fisurează democrația. „Democrația este într-o fază de boală”, spune profesorul David, „iar ca să se salveze, trebuie să se reinventeze în context tehnologic, în contextul celei de-a patra revoluții industriale.”

Efectul războiului

Oliver Schmitt prezintă războiul așa cum este el văzut de foarte mulți, ca un atac al ideologiei euro-asiatice la valorile democrației. Prin urmare, pe lângă înarmarea propriu-zisă, el crede că trebuie acționat mai mult din punct de vedere educativ și cultural.

Crede că trebuie sporită rezistența ideologico culturală la atacurile Rusiei. Finlanda, spune el este un exemplu de rezistență la fake news, propagandă și manipulare. Și acest lucru corelează cu gradul de educație și rădăcinile istorice ale identității culturale.

Cu cât o națiune este mai educată și are un background istoric puternic, cu atât rezistă mai mult riscurilor actuale. Există și societăți unde democrația rezistă mai bine. În Finlanda spre exemplu, este o societate care de ani de zile s-a pregătit, acolo se predă în școli gândirea critică și modalitățile de apărare contra fake news.

În privința aceasta, România, crede Oliver Schmitt, ar fi avut o mare șansă cu proiectul România Educată dacă ar fi bine făcut: „România Educată ar fi fost un proiect esențial pentru țară, pentru că nu e suficient să știm aceste lucruri doar noi intelectualii, trebuie să fie cunoscute de toată lumea. Toți trebuie să știm că democrația nu este o povară și că statul sunt eu, nu celălalt. Nu trebuie, dacă statul mă fură să-l fur și eu pe el. Staul nu este un adversar, un inamic.”

Totuși, ce e de făcut?

Daniel David consideră că e necesar ca intelectualii să iasă în spațiul public și să le vorbească oamenilor pe înțelesul lor. Să se implice mai mult și să recupereze încrederea pierdută. Crede că războiul a trezit statele și că au trecut la o analiză privind riscurile și oportunitățile.

De asemenea, un tampon contra războiului este educația, cultura, care oferă rezistență la propagandă și manipulare. Aici, însă, precizează el, România stă prost. Aici buffer-ul nu funcționează bine.

„Câtă vreme guvernul introduce meseria de numerolog în nomenclatorul de meserii, cum să te lupți cu non-știința, cum să restabilești valorile în societate, cum să reabilitezi instituțiile care produc adevăruri științifice?” întreabă rectorul UBB.

Istoricul Oliver Schmitt consideră, de asemenea, că în lupta pentru apărarea democrației sarcina principală îi revine intelectualității care trebuie să identifice problemele și să ofere soluții. El este de părere că ne lipsesc traducătorii politico-culturali care ar trebui să faciliteze comunicarea și ar oferi o mai bună receptare a valorilor democrației europene.

Un exemplu în acest sens fiind cazul intrării României în Schengen, neavând „traducători” ai evenimentelor politice din Austria (alegerile regionale și miza unor partid) interpretările și reacțiile în România au fost duse eronat în zona unor resentimente față de trecutul imperialist al Austriei.

„Nu avem o elită în stare să înțeleagă mecanismele politicilor europene și care să le explice corect. Credem că înțelegem totul și toate. Ei, nu este așa! Austria mai apelează la trecutul imperialist doar pentru a atrage turismul la Schonbrunn. În realitate, nu a fost vorba de imperialism, ci de provincialism! Un nefericit de ministru de interne a avut ideea foarte proastă de a juca cu România într-o problemă de partid, o chestiune de miză electorală!”, afirmă Oliver Jens Schmitt.