Editorial
Trianonul şi gulaş-revizionismul domnului Orbán
Ungaria a intrat în centenarul funest pe care îl comemorează însoţită de dispreţul naţiunilor civillizate, îndeosebi al Franţei, pentru modul cum îşi persecuta minorităţile (a şi fost pedepsită pentru asta). De încheiat, îl încheie tot la periferia valorilor europene, îmbrăţişând o formă de totalitarism provincial, un despotism de catifea, exercitat de o reţea de oligarhi grupaţi într-un regim politic care instrumentalizează fricile actuale şi suferinţele trecute pentru a-şi fideliza alegătorii. Trianonul este „trauma perpetuă” a naţiunii maghiare.  Aşa cum indică un sondaj din mai 2020, derulat la Budapesta, practic nu există unguri care să nu creadă că tratatul de pace de la Trianon a fost fundamental nedrept și excesiv față de maghiari (94% din cei chestionaţi). Marea majoritate consideră că tratatul de pace a fost cea mai mare tragedie a Ungariei (85%). Într-o măsură ceva mai mică, 77 la sută dintre respondenţi sunt de acord că trauma Trianon nu s-a şters încă. Pentru că Trianonul
Citește mai mult >>
Eu nu știu ce se sărbătorește pe 4 iunie. Eu sărbătoresc pe 1 decembrie
DIN INFERNUL BĂTRÂNILOR
Despre microbul anticipatelor și virusul pandemic
România tribală. Emocraţie şi neotribalism
Politica noastră și viitoarele primejdii
UBERizarea. O luptă pentru putere și control în paradisul neoliberal
România există. Ce facem cu ea?
Familia. Înainte și după referendum
În România post-adevărului
10 iluzii politice pentru o vară fierbinte