Editorial
România tribală. Emocraţie şi neotribalism
Dar dincolo de fragmentarea politică, normală şi sănătoasă pentru democraţie, care a produs clivaje interesante de genul: cât de repede trebuie făcută reforma în economie sau privatizarea, dacă este oportună unirea cu Republica Moldova, câtă autonomie se poate da comunităţilor locale, un management societal şi politic amatoristic a produs clivaje care greu se pot elimina în viitor. Mă refer doar la câteva, care au avut o mai mare vizibilitate. Conflictul între mediul privat şi angajaţii de la stat, aceştia din urmă fiind priviţi ca nişte graşi care sunt căraţi în spate de cei slabi, cel între diaspora, ca partea cea mai bună a naţiunii, şi cei care au rămas în ţară, adică cei mai puţin talentaţi şi abili, sau cel dintre „bătrânii fără dinţi” şi tinerii revoluţionari ghidaţi de înalte valori etice şi atitudine cosmopolită. În ultimii ani a apărut o dezbatere şi mai dură, cea dintre statul suveran şi statul slab, adaptat globalizării care trebuie să respecte deciziile luate în alta parte
Citește mai mult >>
Politica noastră și viitoarele primejdii
UBERizarea. O luptă pentru putere și control în paradisul neoliberal
România există. Ce facem cu ea?
Familia. Înainte și după referendum
În România post-adevărului
10 iluzii politice pentru o vară fierbinte
România magică. Mituri, credinţe şi fantasmele noastre
Capitalismul românesc – o mare neînţelegere
Digital born killers?
Smart city. Câteva îngrijorări sociologice la o utopie