1
2
3
4

Vom căuta și în viitor să sprijinim cititorii să descifreze lumea și să se orienteze în vremurile tulburi pe care le trăim. Vom căuta să simplificăm ceea ce pare complex și haotic. Dar scopul nostru iniţial rămâne: să creștem lizibilitatea lumii, să depășim gândirea unică și partizanatul.

Trăim o perioadă de profunde schimbări rapide, în care oamenii își pierd reperele și simt angoasa unui adevărat salt în viitor.

Suntem la confluența mai multor revoluții simultane. O revoluție economică în care s-a trecut de la producția industrială care definea epoca clasică, la economia bazată pe cunoaștere, a treia revoluție industrială. În tot acest timp, teoriile societății postcapitaliste au rămas încremenite în iluzia că piața si capitalul reglează competiția și viața economică, chiar dacă evoluţiile cunoașterii și cele ale creativității dictează deja modul de creare a valorii.

În cazul întreprinderilor își face tot mai mult loc o revoluție managerială, unde tipul de decizie și organizare ierarhică este mult înlocuit de sisteme orizontale sau adhocrații care valorifică inteligența creativă a angajaților și deciziile experților. Toate acestea sunt influențate de o revoluție tehnologică, unde de la prima epocă a internetului care a creat rețelele am ajuns azi la epoca rețea de producere a unei noi energii, cei conectați nu sunt doar consumatori, schimburile dintre ei producând „energie”, devin „prosumatori”, adică niște consumatori care sunt, în acelaşi timp, și producători.

Tot mai mult suntem obligați să observăm o revoluție societală unde se schimbă raporturile sociale, unde vechile mecanisme sociale de tip contractual și normele sociale nu mai reprezintă repere și nici forme de sociabilitate. Apare o adevărată disrupție societală în care statul și toate formele de organizare societală trebuie să se schimbe profund sub presiunea dezvoltărilor tehnologice. Modelul consumerist este pus sub semnul întrebării, iar interogațiile etice devin componente necesare ale modului de gândire a dezvoltării. Recompunerea motivației pentru integrarea tuturor în societățile tot mai atomizate este o premisă importantă pentru reconstrucţia modelelor de societate, ca și readucerea Binelui Comun în modul de a regândi economia și dezvoltarea economică, precum și integrarea sobrietății în noul mod de a gândi prosperitatea. Economia colaborativă și uberizarea a tot mai multe sectoare arată că societatea caută să valorifice tot mai mult schimbul direct, fără intermediar, evitând multiplele medieri care au învățat-o cu moduri de producție fără obiect real prin diversificarea artificială a serviciilor. Modelul vechi capitalist – producător-distribuitor-consumator – este redus la modelul relațional, definit de antropologul Claude Levy-Strauss, cu referire la culturile primitive. Instalarea unei distanțe sociale tot mai mare între puterea politică și înlocuirea contractului de reprezentare și comunicare cu surogate furnizate de rețelele sociale reprezintă astăzi o gravă criză politică. Recentele scandaluri legate de industria fake news sau de Facebook și Cambridge Analytica reprezintă momente ale unei puternice îndoieli cu privire la substanța democrației contemporane.

Am scris până la saturație, în ultimii ani, despre miopia strategică și lipsa planificării României sau despre lipsa preocupării sau lipsa consensului politic, ori despre dispariția cuvântului viitor din discursurile politic. Am insistat în conferințe publice asupra faptului că ne-am lansat în utilizarea pe scară largă a optimismului exagerat sau a manipulării prin gândirea pozitivă.

Deși când practici gândirea critică, te poți întâlni cu alți indignați, poți găsi fani pentru cărți, poți lua chiar premii de popularitate, îți rămâne însă nemulțumirea că semnalul tău de alarmă nu ajunge la cei care ar putea face ceva în luarea deciziilor, în cel mai bun caz poate găsi un efect în cercurile celor care sunt ca și tine, a celor care sunt nemulțumiții de serviciu. Cei aflați la butoanele societății nu au la îndemână mecanisme instituționale de procesare a criticii care vine dinspre social și, de cele mai multe ori, conform unei tradiții românești, sunt surzi la orice propunere care vine dinspre opoziție sau societatea civilă.

Nu vom renunța, în următoarele numere din SINTEZA, la gândirea critică, dar vom căuta să o folosim doar pentru a se fonda pe ea analiza lucidă și căutarea de soluții, nu pe căutarea senzaționalului sau pe argumente pentru pasivism sau pentru căderea în pesimism social.

Vom căuta proiecte și soluţii, vom prezenta idei și rețete, precum și oameni care au reușit să găsească modalități de a depăşi letargia și inerția socială.

Vom adăuga însă o secțiune specială, care va căuta să ne arate, nouă și altora, România frumoasă, România pozitivă. Nu vom construi o pozitivitate de laborator, mistificată, propagandistică. Din contră, vom căuta să aruncăm o privire mai atentă profunzimilor vieții, frumuseții descoperite în faptele de cultură sau de civilizație, gesturilor simple care definesc excepționalitatea noastră. Am făcut asta și în cele 50 de numere de până acum, dar, în viitor, vom căuta frumusețea în încăpățânarea unor români de a arăta, în lume sau acasă, că putem deveni campionii unor domenii sau vom vorbi despre slăbiciunea frumoasă a celor care se întorc acasă din străinătate pentru a construi aici opere trainice de cultură și civilizație. Vom căuta frumusețea solidarității și pe cei care, în numele acesteia, fac minuni în spitale, universități, companii sau chiar în administrația publică.

Vom prezenta, încă din acest număr, o serie de organizații, programe sau proiecte de reflecție de tipul „think-tank”. Majoritatea celor care practică reflecția strategică pentru diferite domenii ale socialului se plâng, pe bună dreptate, că nu sunt ascultați, că cele mai multe dintre proiectele lor nu au ecoul social la care se așteaptă. Unele asociații și fundații au făcut proiecte de guvernare sau proiecte de campanie electorală, s-au apropiat mai mult de un actor politic sau altul, dar acest lucru nu a avut darul de a-i face mai fericiți văzându-și proiectele puse în aplicare. Cu toate acestea, tot mai multe echipe de cercetători și analiști încearcă să gândească viitorul României.

Vom căuta să facem parteneriate cu toți care practică gândirea inovativă, cu echipe creative care încearcă sau pot să transmită un mesaj motivațional lumii noastre și străinătății. SINTEZA va continua să funcționeze ca un laborator pentru ideile noi sau pentru ideile vechi, nebăgate în seamă ori ucise de nepăsarea sau inerția instituțiilor.

Vom încerca să ne păstrăm și să completăm capitalul nostru cel mai de preț: contributorii. O echipă de intelectuali veritabili, o adevărată elită românească, definitorie pentru întregi domenii ale științei, culturii sau societății care ni se alătură lună de lună în demersul nostru de a decripta realitatea, de a găsi sens și înțeles lumii în care trăim. Vom căuta și în viitor voci tinere pentru a accesa gândirea proaspătă a generațiilor care vin. Vom aprofunda și parteneriatul cu IRES – think-tankul independent care ne oferă în fiecare număr datele unor studii și anchete sociologice, furnizând bază pentru interpretări, dar și date pentru căutarea unor posibile zone de consens sau de reconstrucție a sensurilor unui proiect colectiv.

SINTEZA merge mai departe! Dincolo de pragul celor 50 de numere rămâne ceea ce ne-am propus de la început: exponentul presei quality din România.

DISTRIBUIE ARTICOLUL

AUTOR