Din anii 1990, siturile de patrimoniul cultural din Afganistan s-au confruntat cu pericole de tipul conflictelor, jefuire, neglijare și eroziune, în mijlocul unui climat politic volatil. Printre ele se numără jefuirea (1993-1996) Muzeului Național și distrugerea (2001) statuilor lui Buddha din Bamiyan.

UNESCO a luat atitudine în criza care se desfășoară acum în Afganistan, declarând că este preocupată de protejarea „neprețuitului patrimoniu cultural al Afganistanului”. Într-o apariție recentă, directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, a cerut „păstrarea patrimoniului cultural al Afganistanului în diversitatea sa”, la 20 de ani de la distrugerea deliberată a sitului Buddha Bamiyan, intrat în Patrimoniul Mondial.

UNESCO a cerut, de asemenea, actualului guvern condus de talibani să ia toate „măsurile de precauție necesare pentru a cruța și proteja patrimoniul cultural de daune și jafuri”. Artiștii și profesioniștii în domeniul patrimoniului cultural din țară trebuie, de asemenea, să fie protejați, a transmis zilele trecute Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

Minaretul din Jam, din vestul Afganistanului, a fost înscris pe lista UNESCO a siturilor Patrimoniului Mondial aflate în pericol în 2002. Un raport UNESCO din 2014 a evidențiat faptul că minaretul, construit în 1194 de sultanul Ghurid Ghiyas-od-din (1153-1203), este păzit de forțe de securitate împotriva jefuitorilor. Celălalt sit al patrimoniului mondial UNESCO este reprezentat de rămășițele arheologice din valea Bamiyan, unde talibanii au dinamitat în urmă cu 20 de ani cei doi Buddha.

Într-un interviu recent acordat publicației The New York Times, Mohammad Fahim Rahimi, directorul Muzeului Național al Afganistanului din Kabul, a declarat că oficialii talibani au promis că vor proteja muzeul. Gărzi talibane au fost plasate la muzeu pentru a preveni jafurile, dar Rahimi a spus: „Avem încă o mare îngrijorare pentru siguranța personalului nostru și a colecției noastre”. Ultima declarație postată pe pagina de Facebook a muzeului, care spune că personalul și artefactele sunt în siguranță, datează din 15 august. Săptămâna trecută, un curator al muzeului a declarat pentru The Art Newspaper că muzeul de la Kabul are oricum un „plan de dezastru” bine organizat.

În 15 august, reprezentanții Muzeului Național al Afganistanului transmiteau comunității internaționale, pe pagina de Facebook, asigurarea că deocamdată patrimoniul muzeal este în siguranță, dar că există o îngrijorare imensă cu privire la viitorul lui.

„Din păcate, astăzi, orașul Kabul a asistat la un haos fără precedent; văzând oportunitatea jefuitorii și contrabandiștii din diferite părți ale orașului au jefuit proprietăți private și publice. Cu toate acestea, personalul muzeului, artefactele și bunurile sunt încă în siguranță, dar continuarea acestei situații haotice provoacă o îngrijorare imensă. Prin urmare, Muzeul Național al Afganistanului solicită din partea forțelor de securitate, a comunității internaționale, a talibanilor și a altor părți influente să acorde atenție siguranței și securității obiectelor și să nu permită oportuniștilor să folosească această situație și să cauzeze deteriorarea și furtul obiectelor și bunurile acestei instituții”.

În interviul pentru The New York Times, Mohammad Fahim Rahimi a mai precizat că dacă ar fi avut loc lupte, dezastrul ar fi fost mult mai mare, cu distrugeri de monumente în întreaga țară.

Experții în conservarea culturală continuă să-și facă griji că militanții talibani vor viza patrimoniul antic al Afganistanului, așa cum au făcut-o ultima dată când au controlat țara, au jefuit muzeul și au dinamitat uriașii Buddha din Bamiyan, statui enorme care fuseseră săpate în munte acum 1.500 de ani.

Muzeul, considerat unul dintre cele mai mari depozite de cultură antică din lume, a suferit foarte mult în anii 1990 când Războiul Civil a dus la prădarea și distrugerea majorității clădirilor sale. După ce talibanii au fost înlăturați în 2001, oficialii muzeului au raportat că talibanii au confiscat sau distrus multe mii de obiecte din colecția sa – în mare parte statui budiste și alte relicve considerate neislamice sau idolatre.

„Există motive foarte reale de îngrijorare pentru patrimoniul afgan din cauza acestei invocări a interzicerii idolatriei”, a declarat pentru The New York Times, Gil Stein, profesor de arheologie la Universitatea din Chicago. „Declarațiile lor publice sunt mult mai moderate, dar nu știu dacă cineva din Occident știe cât de mult este vorba doar de vorbe de fațadă”. Și, cu siguranță, spun analiștii, îngrijorarea pentru patrimoniul cultural al Afganistanului se extinde mult dincolo de Kabul la muzeele regionale și siturile arheologice din întreaga țară, cum ar fi Mes Aynak, în provincia Logar, unde rămășițele unui oraș budist antic au relevat multe comori arheologice.

Chiar și în cazurile în care artefactele nu sunt imediat amenințate de respingerea fundamentalistă a talibanilor față de arta pre-islamică sau de altă natură, experții își fac griji cu privire la ceea ce se va întâmpla cu obiectele și siturile culturale care ar putea fi neglijate deoarece proiectele de conservare sunt oprite sau pentru că jafurile se înmulțesc. Talibanii s-au străduit să prezinte o imagine publică care să calmeze astfel de temeri, emițând în februarie 2021 o declarație prin care s-au jurat să protejeze moștenirea culturală a națiunii, ordonând membrilor săi să prevină jafurile.

„Întrucât Afganistanul este o țară plină de artefacte antice și antichități și că astfel de relicve fac parte din istoria, identitatea și cultura bogată a țării noastre, prin urmare cu toții avem obligația de a proteja, monitoriza și conserva aceste artefacte”, au spus liderii talibani la începutul acestui an.

„Toți mujahidinii trebuie să împiedice extragerea artefactelor și să păstreze toate siturile istorice, cum ar fi cetățile vechi, minaretele, turnurile și alte situri similare”, au continuat ei, „pentru a le proteja de daune, distrugere și degradare”.

Într-un interviu din Doha, săptămâna trecută, un purtător de cuvânt al talibanilor, Suhail Shaheen, a spus: „Siturile budiste din Afganistan nu sunt în pericol; Resping orice afirmație care spune contrariul”.

Unii experți speră că talibanii s-au schimbat într-adevăr și că înțeleg faptul că orice distrugere culturală pe scară largă le-ar afecta relațiile pe plan internațional.

„Talibanii, în acest moment, încearcă să proiecteze o imagine prin care spun că nu ne vom atinge de nimic altceva, dar știind că grupul este o mișcare ideologică, cred că le va fi foarte greu să facă asta”, a spus un oficial la Institutului American de Studii Afgane, care a părăsit Afganistanul, dar a solicitat anonimatul din cauza preocupărilor pentru siguranța familiei sale aflate încă acolo.

Bijan Rouhani, academician la Universitatea din Oxford, specializat în protecția siturilor de patrimoniu din zonele de conflict, a spus: „Știu că talibanii nu sunt un grup – sunt multe grupuri și facțiuni diferite – deci chiar dacă puterea centrală și liderii spun că s-ar fi schimbat, nu știm care este situația cu grupurile locale și cu războinicii care se află sub același steag ”.

Pe parcursul a două decenii de ocupație internațională a Kabulului, s-au cheltuit milioane de dolari pentru renovarea Muzeului Național, iar Interpol și Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) au ajutat la recuperarea a câteva mii de obiecte care și-au făcut drum ilegal în muzee străine sau pe piața internațională de antichități. .

Astăzi, muzeul este considerat o bijuterie de design, precum și o instituție importantă. Obiectele au fost reparate, iar muzeul conține instrumente și alte obiecte care datează din epoca de piatră, împreună cu sculpturi valoroase din lemn, statui și alte artefacte din perioadele bronzului, budistă, hindusă și islamică.

Muzeul a elaborat un plan de urgență pentru mutarea a aproximativ 50.000 de comori din colecțiile sale în locații sigure, dar nu a pus în aplicare planul din cauza preluării rapide a puterii de către talibani.

“Trebuie să rămânem plini de speranță că declarația talibanilor din februarie, prin care și-au luat angajamentul de a proteja patrimoniul cultural, va fi onorată“, a precizat Bénédicte de Montlaur, președintele organizației internaționale World Monuments Fund.

Muzeul Național al Afganistanului

Primul muzeu din Afganistan a fost înființat în 1919 la palatul Bagh-i-Bala și consta din manuscrise, miniaturi, arme și obiecte de artă aparținând fostelor familii regale. Câțiva ani mai târziu, colecția a fost mutată în palatul regelui din centrul orașului și în 1931 a fost instalat oficial în clădirea actuală. Colecția originală a fost îmbogățită consistent, începând cu 1922, prin primele săpături ale Delegației Arheologice Franceze în Afganistan (DAFA).

De-a lungul anilor, alte delegații arheologice și-au adăugat descoperirile la muzeu, iar până astăzi colecția se întinde pe cincizeci de milenii preistorice, clasice, budiste, hinduse și islamice și se numără printre cele mai mari mărturii ale antichității pe care lumea le-a moștenit.

Datorită valorii imense a colecției și a amplasării clădirii lângă iconicul palat regal al orașului Darul Aman, muzeul și artefactele sale au fost în mod repetat amenințate, jefuite sau distruse de regimurile succesive care au luptat pentru controlul capitalei afgane. Bijuteriile din aur, armele și monedele din secolul I d.Hr. au fost ascunse în timpul invaziei sovietice din 1979. În urma ocupației sovietice din 1989, muzeul a fost prins în focul încrucișat, în timp ce diferite grupări de gherilă mujahidine au luptat pentru puterea și controlul Kabulului la începutul anilor ’90.

În 1993, o rachetă a lovit acoperișul muzeului, distrugând o pictură din secolul al IV-lea d.Hr. și îngropând o mare parte din ceramica și bronzurile antice. În 1997, o a doua rachetă a lovit clădirea. La sfârșitul anilor 1990, aproximativ 70% din artefactele rămase în muzeu au fost furate sau distruse. Datorită eroismului personalului muzeului, o mare parte din colecția originală a muzeului a fost ascunsă în secret în timpul războiului sovieto-afgan și din nou mai târziu în anii chiar înainte de dominația talibanilor – salvând-o astfel de la distrugere.

Într-un act de distrugere care a șocat lumea, în martie 2001, comandanții talibani au plantat explozivi în și în jurul a ceea ce au fost cândva cele mai înalte statui ale lui Buddha din lume și au aruncat în aer structurile vechi de 3.000 de ani din provincia Bamiyan. Cu toate acestea, mai puțin cunoscută este distrugerea care a avut loc la Muzeul Național.

În februarie 2001, oficialii talibani au cerut să intre în seifurile muzeului și au început să distrugă orice obiect în formă umană sau animală, pe care îl credeau drept blasfemie pentru Islam, cu ciocane și topoare. Aceste vizite au continuat și, până la final, mii de obiecte de neprețuit, datând de milenii, au fost distruse. Muzeul a fost redeschis în 2004 cu obiecte din colecția originală salvată de personalul muzeului.

Minaretul și ruinele din Jam

Minaretul din Jam, de 65 m înălțime, datează din secolul al XII-lea și este de remarcat pentru calitatea arhitecturii și decorului său, care reprezintă punctul culminant al unei tradiții arhitecturale și artistice din această regiune. Impactul său este sporit de amplasarea lui, o vale adâncă în inima provinciei Ghur.

Construit în 1194 de sultanul Ghurid Ghiyas-od-din (1153-1203), amplasamentul său marchează probabil locul vechiului oraș Firuzkuh, considerat a fi capitala de vară a dinastiei Ghurid. Ruinele din jur includ un grup de pietre cu inscripții ebraice din secolele XI-XII pe dealul Kushkak și vestigii de castele și turnuri ale așezărilor Ghurid de pe malurile râului Hari.

Minaretul din Jam este unul dintre puținele monumente bine conservate care reprezintă creativitatea artistică excepțională și stăpânirea ingineriei structurale a vremii. Arhitectura și ornamentația sunt remarcabile din punct de vedere al istoriei artei, îmbinând elemente din evoluțiile anterioare din regiune într-un mod excepțional și exercitând o puternică influență asupra arhitecturii ulterioare din regiune. Această structură elegantă în creștere este un exemplu remarcabil de arhitectură și ornamentare a perioadei islamice din Asia Centrală.

În 2019, minaretul a fost pe punctul de a se prăbuși după o inundație declanșată de ploile torențiale. Apele noroioase au inundat situl arheologic și s-au lovit de baza minaretului.

Turnul a fost salvat de pericolul iminent după ce guvernul a trimis sute de muncitori, mulți desculți și înarmați cu lopeți, care au deviat apele inundațiilor.

Însă situl intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO rămâne în pericol, de data aceasta din cauza talibanilor.

Zeci de trupe guvernamentale și alte trupe proguvernamentale au fost staționate în puncte de control de securitate lângă minaret pentru a proteja muncitorii trimiși să salveze turnul. În mai 2019, zeci de militanți talibani au luat cu asalt și au preluat controlul mai multor puncte de control, tăind accesul la situl istoric și ucigând 18 soldați din personalul de securitate guvernamental.

Situl Mes Aynak

Mes Aynak este un sit aflat la 40 km sud-est de Kabul, situat într-o regiune stearpă din provincia Logar. Mes Aynak conține cel mai mare zăcământ de cupru din Afganistan, precum și rămășițele unei așezări antice cu peste 400 de statui Buddha și un complex de mănăstiri . Arheologii au găsit rămășițe ale unui sit mai vechi de 5.000 de ani din epoca bronzului, inclusiv o veche topitorie de cupru.

În urmă cu mai bine de zece ani, mai multe firme chineze au negociat și semnat contracte cu guvernul afgan pentru a extrage aici unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru neatinse din lume. Situl arheologic însă este mult mai mare decât s-a presupus inițial, iar excavarea acestuia, precum și transportul artefactelor mari într-un loc în afara zonei miniere reprezintă una dintre marile probleme.

Un documentar intitulat Saving Mes Aynak, în regia lui Brent E. Huffman, spune povestea sitului arheologic, precum și mediul periculos creat de mină pentru arheologi, muncitorii chinezi și afgani locali. Filmul urmărește mai multe personaje principale, inclusiv pe Philippe Marquis, un arheolog francez care conduce eforturile de conservare; pe Abdul Qadeer Temore, un arheolog afgan de la Institutul Național Afgan de Arheologie; pe Liu Wenming, manager pentru China Metallurgical Group Corporation; și pe Laura Tedesco, arheolog american care lucrează pentru Departamentul de Stat al SUA.

Cei doi Buddha din Bamiyan

Cei doi Buddha din Bamiyan datau din secolul al V-lea d.Hr. și au fost cândva cei mai înalți Buddha din lume. Statuile Salsal și Shamama, așa cum erau numite de localnici, erau așezate în nișe la ambele capete ale unei stânci și sculptate direct în stâncă. În martie 2001, talibanii au aruncat în aer cele două statui monumentale din valea Bamiyan, după aproape o lună de când deschiseseră focul asupra lor.

Două decenii mai târziu, în martie 2021, în ziua comemorării distrugerii lor, cele două statui au fost readuse la viață sub formă de proiecții 3D într-un eveniment numit „O noapte cu Buddha”.

Bamiyan este situat în lanțul muntos Hindu Kush, respectiv în zonele muntoase centrale din Afganistan. Valea, care este așezată de-a lungul liniei râului Bamiyan, a fost odată parte integrantă în Drumul Mătăsii, oferind trecere nu doar comercianților, ci și culturii, religiei și limbii. Când Imperiul budist Kushan s-a extins, acționând ca un fel de creuzet, Bamiyan a devenit un important centru comercial, cultural și religios. Pe măsură ce China, India și Roma căutau trecerea prin Bamiyan, Kushanii au reușit să dezvolte o cultură sincretică.

Distrugerea de către talibani a celor două statui a adus critici la nivel global și mulți au văzut fapta ca pe o crimă culturală nu doar împotriva Afganistanului, ci și împotriva ideii sincretismului global. Din păcate, evenimentul a pregătit calea unor atacuri similare asupra patrimoniului cultural, cum ar fi distrugerea orașului antic Nimrud (Irak) de către ISIS în 2016, împreună cu asasinarea arheologului Khaled al-Asaad, când a refuzat să dezvăluie locația valoroaselor artefacte de la Palmyra (Siria), în 2015.

După căderea statuilor Buddha Bamiyan, UNESCO a inclus ruinele, în 2003, pe lista sa de situri de patrimoniu mondial, cu eforturi ulterioare pentru a restaura și reconstrui statuile din bucățile disponibile salvate. Cu toate acestea, propunerea a stârnit o discuție aprinsă. Una dintre primele preocupări ridicate este legată de necesitatea reconstruirii statuilor budiste într-o țară islamică, care nu mai are sincretismul din timpul Imperiului Kushan.

Bagh-e Babur

Există alte patru sit-uri din Afganistan pe „lista provizorie” pentru nominalizarea la Patrimoniul Mondial UNESCO. Bagh-e Babur este singura grădină din Kabul care s-a păstrat din perioada Timuridă (secolul al XVI-lea) și a fost restaurată cu succes după anul 2002 de agenția Aga Khan Trust for Culture.

Grădina a fost puternic avariată în timpul Războiului Civil afgan (1992-1996). A fost întreprinsă apoi o cercetare detaliată a pereților perimetrici ai grădinii, părți despre care se crede că datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceștia sunt construiți dintr-un amestec de pământ tradițional așezat manual (pakhsa) și cărămizi uscate la soare pe fundații de piatră – tehnici încă utilizate pe scară largă în construcțiile rurale din Afganistan. După o documentare atentă, secțiunile deteriorate ale pereților au fost reparate sau reconstruite între 2002 și 2004.

Herat

Orașul istoric Herat, capitala califatului Abbasid, care a fost complet renovat în timpul dinastiei Timur, este bogat în monumente, inclusiv faimoasa Cetate, complexul Musalla cu mausoleul împărătesei Gawharshad și Moscheea de Vineri din epoca Ghurid.  Cetatea, cea mai veche clădire din Herat, se crede că stă pe fundațiile unui fort construit de Alexandru cel Mare. A servit ca sediu al puterii, garnizoanei militare și închisoare de la construcția sa până în 2005, când armata afgană a prezentat-o ​​Ministerului Informației, Culturii și Turismului, deschizându-și porțile pentru străini pentru prima dată.

Band-e Amir

Un important sit natural, Band-e Amir, este, de asemenea, pe lista provizorie pentru statutul de patrimoniu mondial UNESCO. Este un parc național din munții Hindu Kush, situat în provincia Bamiyan și caracterizat prin formațiuni geologice spectaculoase și o serie de șase lacuri albastre.

Balkh

Orașul Balkh din regiunea Mazar-i Sharif – vechea Bactria – a fost un centru al spiritualității zoroastriene, apoi al budismului și în cele din urmă un important centru politic și cultural după cucerirea musulmană din secolul al VIII-lea.

Balkh este un oraș antic, cu o istorie lungă de 2500 de ani, situat pe câmpia dintre Munții Hindu Kush și râul Amu Darya din nordul Afganistanului. Cunoscută de cuceritorii arabi sub numele de Umm-al-belad, „mama orașelor”, Balkh se întindea pe marile rute ale Drumului Mătăsii care circulau între est și vest. Istoria orașului a fost ilustră până când Ghengis Khan și hoardele sale mongole l-au distrus în 1220; Balkh nu și-a revenit niciodată pe deplin și, în cele din urmă, s-a redus la stadiul de sat, în timp ce sediul guvernului s-a mutat cu 20 de kilometri spre sud, până la Mazar-e-Sharif.