Episoadele precedente:

• VIN DIN ROMÂNIA (I)| Viţa veche şi lumea nouă
  
• VIN DIN ROMÂNIA (II) | Transilvinia
• VIN DIN ROMÂNIA (III) | Tezaurul din beciurile Vrancei
  
• VIN DIN ROMÂNIA (IV) | Dobrogea, la masă cu Regele
• VIN DIN ROMÂNIA (V) | Mândria aristocraților valahi

Grafică: Isabela Muntean

La baza dealurilor line din zona Purcari, Nistrul se arcuiește în meandre largi, ca o panglică agitată ușor de vânt. Suntem la doi pași de limita sud-estică a Republicii Moldova, și, prin extensie, a spațiului de limbă română. Dincolo de Nistru se află Ucraina, dar, până la ea, pe pantele dealurilor, se întind 250 de hectare de viță-de-vie. Din aceste plantații își extrage seva Vinăria Purcari - unul dintre cei mai mari producători de vin din Republica Moldova, și singurul care produce exclusiv vinuri premium. (Vinărie este termenul folosit în Republica Moldova pentru ceea ce în România se numește cramă.)

Vinul libertății, la Purcari

„Aici primăvara vine întotdeauna mai repede. Este un climat blând iarna, iar în restul anului se acumulează mult soare pe versanții dealurilor. Apoi, este și solul, care conține microelemente ce îmbunătățesc calitatea producției de struguri din care facem vinul”, spune oenologul veteran Aurel Iacob. Are 72 de ani și acum lucrează ca un ghid competent pentru cei care vizitează domeniul Purcari. Cu cursuri de oenologie la Odessa și Chișinău și apoi un doctorat la Moscova, explică doct fiecare etapă de vinificare.

Tehnologia utilizată în crama de la Purcari este de ultimă generație, importată din țările vest-europene. Baricurile de stejar folosite pentru maturarea vinurilor roșii sunt de asemenea din Franța. Liniile de transport al strugurilor, presele, tancurile de fermentare, coloanele de răcire și toate celelalte utilaje moderne sclipesc a nou și nu sunt cu nimic mai prejos decât cele din cramele românești cu pretenții.

După fondarea, în 2003, a întreprinderii private de la Purcari, investitorul, omul de afaceri Victor Bostan, a replantat întreaga suprafață de viță-de-vie cu butași din Franța. Excepția au făcut-o cele două soiuri care nu se găseau în Hexagon, respectiv Saperavi, aclimatizat la Purcari din Georgia, și Rara Neagră, un soi autohton. Cele două soiuri sunt, de altfel, cele care diferențiază Purcariul de alte vinării.

„Saperavi a fost adus la Purcari la începutul perioadei sovietice. A prins foarte bine aici. În 1965 am participat la un târg la Tbilisi (capitala Georgiei - n.r.) și cei de acolo au fost uimiți de calitatea pe care o avea Saperavi de Purcari”, povestește Aurel Iacob. În ce privește soiul Rară Neagră, acesta este același cu cel denumit în România Băbească Neagră.

Saperavi și Rara Neagră, amestecate cu Cabernet Sauvignon dau cupajul Negru de Purcari, probabil cel mai faimos vin produs în Republica Moldova. Alte două cupaje, Roșu de Purcari (Cabernet Sauvignon, Merlot și Malbec) și Alb de Purcari (Chardonnay, Pinot Gris și Pinot Blanc), completează gama superpremium „Vintage” a producătorului moldovean, vinuri ținute în baricuri timp de trei ani.

Domeniul viticol Purcari se întinde pe malul Nistrului, la graniţa cu Ucraina

Ce este Cagorul

Un vin moldovenesc specific este Cagor sau Cahor. Acesta este un vin roșu licoros, dulce și tare. „Denumirea a apărut în vremea URSS, pe când nu se punea problema numelui. Provine de la o regiune din Franța (Cahors - n.r.). Este produs din struguri din soiul Cabernet Sauvignon, care o dată la doi-trei ani, în sudul Moldovei acumulează foarte mult zahăr și culoare”, explică oenologul Arcadie Fosnea. Acest vin este alcoolizat suplimentar și aduce la gust cu alte vinuri licoroase sau alcoolizate suplimentar, cum sunt cele de Porto sau Malaga. 

În afara acestei game, Purcari produce și vinuri din soiuri internaționale, albe și negre, în segmentul premium. Proporția este de 70% vinuri roșii și 30% vinuri albe, la o producție anuală totală de un milion de sticle pe an.

Un sfert din această producție este livrată pe piața din Republica Moldova și România. „Piața din România este foarte deschisă spre nou. Consumatorii de aici sunt curioși și am observat că le place Rara Neagră”, spune Mariana Balaban, PR Manager la Purcari.

O vizită pe domeniul de la Purcari nu poate să ocolească beciul original, datând din 1827, anul fondării vinăriei. „Primul stăpân al vinăriei a ridicat acest beci, la 1827. Era un colonist francez adus de țari, pe nume Harmizon. Acum păstrăm aici baricuri cu Negru de Purcari și colecția noastră de vinuri. Dar avem și colecții private, pe care le păstrăm pentru stăpânii lor”, spune Aurel Iacob.

În toamna anului 2014, Purcari a pus pe piață un vin experimental care a „prins” foarte bine. Este vorba despre „Freedom Blend”, un cupaj format dintr-un soi din Republica Moldova (Rară Neagră), unul din Ucraina (Bastardo) și unul din Georgia (Saperavi). Vinul a fost creat din producția anului 2011 - un an foarte bun  - când toate cele trei țări au aniversat 20 de ani de la declararea independenței. „A fost un experiment de succes. Este un vin manifest, contra politicilor Rusiei, fiindcă nu mai aveam ce pierde, eram oricum deja sub embargo. A fost foarte apreciat, atât în țările din care provin soiurile, cât și în România”, explică Mariana Balaban.

Icewine și botritizare, la Chateau Vartely

Tot din noua generație de vinării moldovenești face parte și Chateau Vartely. Aflat în zona centrală a Basarabiei, lângă orașul Orhei, complexul oenologic de aici nu mizează neapărat pe vinuri premium, ci pe vinuri noi, care se consumă tinere, după maxim un an și jumătate de la producere. „Avem două zone unde cultivăm viță-de-vie. În zona Nistrului, pentru cele albe, și în zona Găgăuziei, pentru cele roșii. În total, deținem 260 de hectare de viță-de-vie”, spune Arcadie Fosnea, oenolog și director executiv al cramei. Numele Vartely vine de la modificarea subtilă a termenului maghiar „Varhely” (loc de cetate) din care a derivat Orhei.

Și la Chateau Vartely, tehnologia de vinificare este de ultimă generație și de proveniență occidentală. Vinurile premium produse aici sunt vândute sub eticheta Taraboste și sunt ținute la maturat în baricuri de stejar și sticle, minim 18 luni înainte de scoaterea pe piață. Aceste vinuri nu se produc decât în anii foarte buni. Un Cabernet Sauvignon Taraboste din 2007 este și cel mai medaliat vin de până acum.

Chateau Vartely produce și un Icewine, obținut din struguri înghețați natural, în anii în care condițiile climatice se pretează acest lucru. „Facem cam 6-7.000 de sticle din struguri înghețați. În urma înghețului, strugurii primes o zaharitate foarte înaltă”, spune Ludmila Boiescu, ghid și somelier la Chateau Vartely.

Oenologul Arcadie Fosnea spune că industria vinurilor din Republica Moldova este în momentul în care apar cramele moderne

De asemenea, tot în anii în care acest lucru este posibil, se face vin din struguri care au fost botritizați. „Aceasta înseamnă că pe ei a apărut un mucegai nobil, care îi îndulcește. El apare doar în anii când este mare diferența de temperatură și umiditate între zi și noapte”, mai spune Ludmila.

Oenologul Arcadie Fosnea povestește că, la începutul anilor 2000, când a fost fondat Chateau Vartely, specialiștii au trebuit să meargă pe intuiție, deoarece în vremea URSS nu se studia terroirul (ansamblul condițiilor locale de climă și sol care influențează calitatea strugurilor - n.r.). „Am căutat condiții ideale pentru soiurile roșii, respectiv albe, și am intuit că la Nistru, unde este un sol sărăcăcios și calcaros-nisipos, vor ieși vinuri albe cu balans perfect de aciditate și zahăr, plus o aromă fină, în timp ce Găgăuzia, cu suprafețe lutoase, cu climă de stepă, veri fierbinți și secetoase, este ideală pentru soiurile roșii cu coacere târzie”, explică oenologul.

Vinurile produse de Chateau Vartely sunt majoritar din soiuri internaționale, precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Syrah și Malbec (roșii) sau Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Chardonnay (albe), dar și locale – Rară Neagră și Fetească Neagră (roșii) sau Fetească Regală și Tămâioasă Românească (albe).

La Chateau Vartely există și o colecție mondială de vinuri, într-o sală specială, care amintește de o bibliotecă. Aici, pasionații și curioșii pot veni să guste vinuri de toate soiurile, din toată lumea.

Arcadie Fosnea spune că industria vinului din Republica Moldova este acum în momentul în care încep să apară vinării mici, care produc vinuri baricate, dar și vinuri noi, tinere. Este vorba, de fapt, ca și în România, de o sincronizare cu lumea vinului din țările dezvoltate. „Teritoriul Basarabiei a fost totdeauna supus unor curenți geopolitici care nu au permis dezvoltarea unei industrii moderne a vinului. Au fost războaie, ocupații, colonizări, împărțirea țării, iar unificări, istoria ne-a trecut prin toate. Ca atare, cultura vinului, despre care noi spunem că este 3-5.000 de ani în regiunea dată, a fost permanent blocată. URSS a dezvoltat vinificarea ca o rețetă unică. Noi nu am avut cultura modernă de consum a vinului, ci ne-am dezvoltat în altă direcție”, spune Fosnea

Arta de-a învârti șampania, la Cricova

În perioada de glorie a industriei vinului din RSS Moldovenească, cam prin 1985, 25% din vinul care se consuma în URSS era produs în Moldova. Combinatul de vinuri Cricova este un supraviețuitor al acelor vremuri. Aici se află binecunoscutul oraș subteran al vinurilor.

Fabrica de vinuri spumante de tip Champagne la Cricova este una dintre mândriile combinatului. Metoda Champenoise presupune ca, după ce stau la maturat între nouă luni și trei ani, sticlele cu vin spumant să fie rotite periodic. Procesul de rotire se numește remuaj și se efectuează cu multă atenție, în funcție de cantitatea de drojdie existentă în fiecare lot de sticle. Pe parcursul remuajului, care durează 8-10 săptămâni, sticlele, poziționate oblic, cu gâtul în jos, în rasteluri speciale, sunt rotite câte un pic, o dată la doua-trei zile, până fac două-trei rotații complete. Scopul acestui proces este ca drojdiile din vinul spumant să se sedimenteze în gâtul sticlei, lipite de dopurile temporare.

Svetlana Salamatin roteşte în jur de 40.000 de sticle de şampanie, zilnic

Șampania și Dom Perignon

Apariţia şampaniei este legată în mod tradițional de numele lui „dom” Pierre Perignon – călugăr benedictin de la abaţia Hautvillers, în centrul regiunii Champagne. Potrivit legendei, călugărul francez a obţinut în 1697 o sticlă de vin neobişnuită, care, odată ce a fost atinsă, a „împuşcat” dopul ce-i astupa gâtul. Dom Perignon şi-a dat seama că vinul, din anumite motive, nu a fermentat suficient până la îmbuteliere şi, odată cu sosirea primăverii, a început să fermenteze din nou în vasul deja închis. Gustul vinului l-ar fi făcut pe călugăr să exclame: „Doamne! E ca şi cum ai bea stele!..”

În realitate, vinul spumant de tip Champagne a fost descoperit înainte de Dom Perignon, în 1662, de un inventator englez pe nume Christopher Merret.

La Cricova, rotirea șampaniilor se face de către șase angajate și nu este o joacă. Astfel, fiecare dintre cele aproximativ 600.000 de sticle trebuie rotite câte un pic o dată la două-trei zile. Asta înseamnă că fiecare dintre cele șase angajate ajunge să rotească 35.000-40.000 de sticle pe zi. Svetlana Salamatin este una dintre cele șase rotitoare. „E o muncă destul de grea. Prima dată ne uităm la sticle la lumina lumânării, pentru a vedea compoziția. Și în funcție de asta știm cât și când să le rotim. Ajung să rotesc și 45.000 de sticle într-o zi”, spune aceasta.

După remuaj, vinul spumant se duce la degorjare, procedeu prin care sedimentul de drojdii care s-a strâns în gâtul sticlei este îndepărtat. În acest scop, gâtul sticlei este congelat la -25 de grade Celsius, apoi dopul temporar este îndepărtat, iar sedimentul de drojdii este expulzat, în baza presiunii din interiorul sticlei – este același principiu care face șampania să arunce dopul, la deschidere.

După degorjare, șampania primește un mic adaos, numit licoare de expediție, pentru a completa cantitatea expulzată și pentru a echilibra gustul șampaniei, în funcție de ce tip se dorește (brut, sec, demisec etc). La final, se aplică dopul de plută naturală și armătura de sârmă care îl protejează.

Pe lângă vinul spumant obținut după metoda franceză, Champagne, Cricova produce și vin spumant după rețeta italiană, Proscco. Acesta este comercializat sub denumirea Crisecco.

Cricova produce anual opt milioane de sticle de vin, de pe o suprafață de 600 de hectare. Potrivit Nataliei Chitii, PR Manager, Cricova at exportat în România aproximativ 750.000 de sticle de vin liniștit și spumant. Acestea sunt comercializate în opt rețele de retail: Auchan, Billa, Metro, Cora, Profi, Kaufland, Carrefour și Selgros. Pentru piața din România, Cricova chiar a elaborat o linie nouă de vinuri - Colinele Cricova.

Gama Premium de la Cricova cuprinde trei sortimente: Vin Virgin (roșu sec), Nobil (alb sec) și Magnific (vin de desert). „Aceasta este o gamă relativ recent lansată, dar care se bucură de o deosebită apreciere din partea consumatorilor autohtoni, dar și străini. De asemenea, vinurile din gama Prestige, sunt vinuri de calitate, maturate în butoaie de stejar francez. Din această serie face parte și renumitul vin Codru, produs prin cuparea soiurile de Cabernet Sauvignon și Merlot, reprezentativ pentru Republica Moldova”, mai spune Natalia Chitii.

Directorul de marketing de la Cotnari, Cătălin Grecu, ţine în mâini o Grasă de Cotnari în valoare de cel puţin 1.000 de euro

Cotnari, un Tokaji pentru România

Dincoace de Prut, în Moldova românească, Cotnari este cel mai mare producător de vinuri din regiune și unul dintre cele mai cunoscute branduri de profil. Cu o suprafață  cultivată de 1.400 de hectare, Cotnari este unul din giganții industriei, și singurul care produce doar soiuri românești de vin – Grasă, Frâncușă, Tămâioasă Românească și Fetească Albă.

Cotnariul se află la limita nordică de răspândire a viței-de-vie, la fel ca și celebra regiune viticolă Tokaji din Ungaria. Ambele excelează la capitolul vinuri albe și sunt multe istorii care le leagă. Una dintre ele spune că atât Furmintul de Tokaji cât și Grasa de Cotnari se trag din același soi, originar din zona Alba Iuliei. Ștefan cel Mare ar fi primit butași din acest soi din partea regelui Ungariei, Matia Corvin.

Crama Cotnari a cunoscut un proces de privatizare atipic pentru industria de profil din țară, trecând în proprietatea angajaților, în anul 2000, prin MEBO. Ulterior trei acționari au achiziționat aproximativ 60% din acțiuni, restul de 40% rămânând în în posesia angajaților sau a foștilor angajați, explică Cătălin Grecu, directorul de marketing al cramei.

Ca o afacere complementară, copiii acționarilor principali au dezvoltat altă cramă, Casa de Vinuri Cotnari (CVC), axată pe vinuri premium și vinificări originale. CVC are la dispoziție 300 de hectare de viță-de-vie și produce vinuri precum Busuioacă Rose, Fetească Neagră (soi roșu într-o zonă de vinuri albe), sau Grasă de Cotnari și Tămâioasă Românească seci.

Vinurile produse la crama clasică de la Cotnari sunt probabil cele mai medaliate din toată România. „Grasa de Cotnari este vedeta cramei cu cel puțin 50 de medalii obținute. Cea din 2000 a fost cea mai medaliată, dar și cea din 2005, cu etichetă neagră, a fost foarte bună. În total, obținem cam 25-30 de medalii pe an. Ultima medalie foarte importantă este cea de la Selections Mondiales des Vins-Quebec, unde Tămioasa Românească din 2012 a primit Marea Medalie de Aur”, spune Cătălin Grecu.

Potrivit acestuia în ultimii cinci ani, compania a investit peste 25 de milioane de euro, din fonduri proprii, pentru a moderniza tehnologia de vinificare. Capacitatea totală de stocarea a cramei a ajuns astfel la nu mai puțin de 20 de milioane de litri. Crama Cotnari produce doar vinuri DOC (Denumire de Origine Controlată), gama cea mai înaltă calitativ fiind „Selecții”. Anul trecut, la Cotnari s-a înregistrat și cea mai mare producție, de vin, de 15 milioane de litri.

La Cotnari există și o vinotecă de un milion de sticle de vin, cel mai vechi fiind o Grasă de Cotnari din 1956. Licitația pentru o astfel de sticlă începe de la 1000 de euro.

Campania „Vin din România”

Pe parcursul unei jumătăţi de an, revista SINTEZA a străbătut întreg spaţiul românesc pentru a prezenta vinurile care se produc în partea noastră de lume. Am făcut primii paşi în Crişana, cu Podgoria Miniş-Măderat şi în Banat, la Recaş. Am continuat apoi cu podgoriile Aiud, Alba Iulia şi Lechinţa, din Transilvania, după care am trecut Carpaţii spre Ţinutul Vrancei, unde am făcut cunoştinţă cu podgoriile Odobeşti şi Coteşti. A venit apoi rândul Dobrogei, unde am vizitat crame din Podgoriile Murfatlar şi Sarica-Niculiţel. În penultima parte a serialului am vizitat podgoria Drăgăşani din Oltenia şi Dealu Mare, din Muntenia. Am încheiat cu podgoria Cotnari în Moldova românească şi vinăriile Purcari, Cricova şi Chateau Vartely din Moldova de peste Prut.