Text de Patrice Podină
Din cele mai vechi timpuri, la Curţile Regale din întreaga lume s-au practicat diferite discipline sportive. Fie că vorbim de turniruri, tir cu arcul sau călărie, sportul a fost mereu prezent în viaţa Alteţelor Regale. Este la fel de bine ştiut faptul că mai mulţi membri ai Casei Regale a României au fost apropiaţi de sport. De la preocupările Regelui Mihai pentru schi, în vremea copilăriei, până la Principesa Ileana, fiica Reginei Maria şi sora Regelui Carol al II-lea, care a fost de asemenea o excelentă schioare şi chiar a absolvit Institutul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport.
Primele consemnări
Prima asociere a Casei Regale cu sportul românesc datează de la începutul anilor 1900. Astfel, apariţia bobului şi a saniei ca sporturi în România, se situează în jurul anului 1909, iar primele întreceri aveau să se desfăşoare în staţiunea Sinaia, pe Domeniul Regal al Castelului Peleş. La reşedinţa de iarnă a Casei Regale se aduna la vremea respectivă întreaga protipendadă. Aristocraţii care îşi petreceau vacanţele în staţiuni montane din Elveţia şi Franţa pentru aşa-numitele plaisirs frénetiques de la neige”, au adus şi la Sinaia boburi. În acea perioadă, se consemnează chiar o Asociaţie a amatorilor de sanie, scheleton şi bob, numită „Săniutza” şi care a fost precursoarea Federaţiei Române de Bob şi Sanie care lua fiinţă în 1924. Însă, cu 12 ani mai devreme, la 1 decembrie 1912 la Bucureşti, Regele Ferdinand încuviinţa înfiinţarea Federaţiunii Societăţilor Sportive din România (FSSR) şi dona terenurile de la Şosea. Scopul Federaţiunii Societăţilor Sportive din România stabilit prin statut, era de a răspândi în rândul tineretului gustul pentru practicarea unor sporturi, de a încuraja înfiinţarea de noi societăţi şi cluburi, de a stabili reguli unitare pentru fiecare sport, de a sprijini amenajarea unor spaţii pentru sport. Acest for îl desemnase ca preşedinte pe principele moştenitor Ferdinand, iar ca secretar pe principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea. Încă din acel an a existat intenţia de a se trimite o delegaţie de sportivi români la Jocurile Olimpice de la Stockholm (Suedia). Astfel, într-un articol din presa vremii, citat de Victor Bănciulescu în cartea sa, „Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor”, intitulat „Jocurile Olimpice din Stocholm şi participarea gimnaştilor români”, se relatează: „Conform regulamentului concursurilor, Federaţiunea Societăţilor de Gimnastică din România va trimite o echipă de 16 gimnaşti, pe care îi va conduce dl. inspector Th. Georgescu. Această echipă va concura cu echipele celorlalte federaţiuni participante (Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Italia, Ungaria, Boemia etc.). Federaţiunea va face apel la autorităţi şi sprijinitorii ei, spre a strânge fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor”. Din nefericire, banii nu s-au mai strâns, iar în Suedia n-a mai ajuns niciun sportiv român, dar eforturile dezvoltării şi promovării mişcării sportive în ţara noastră au continuat cu sprijinul nemijlocit al Casei Regale de România. Întrucât era anunţată organizarea, în iunie 1914, a celui de-al VI-lea congres al Comitetului Internaţional Olimpic, s-a ajuns la concluzia necesităţii creării unui Comitet Naţional Olimpic, pentru ca şi România să poată participa la evenimentul de la Paris. Astfel, istoricii şi cercetătorii olimpismului românesc avansează ideea, coroborând diverse informaţii, că data de 27 martie 1914 este data de naştere a actualului Comitet Olimpic şi Sportiv Român. Practic, la cererea lui George A. Plagino, reprezentantul României în cadrul Comitetului Internaţional Olimpic, „FSSR desemnează delegaţi la Congresul Olimpic (Paris, iunie) pe domnii prof. univ. Gheorghe Murgoci, ing. Nicolae Iliescu, Carol Davila, Ion Nicolaescu şi Dinu Cesianu”. În toamna anului 1919, România primeşte invitaţia de a participa, pentru prima oară în mod oficial, la Jocurile Olimpice de la Anvers, belgienii trimiţând până şi afişe tipărite în limba română. Făcând un salt în timp, odată cu reîntoarcerea Regelui Mihai în ţară, primul club sportiv care a beneficiat de Înaltul Său Patronaj a fost Clubul de golf “Paul Tomiţă” din comuna Pianu de Jos (Alba), în anul 2008. Clubul poartă numele celui care a fost profesorul de golf al Majestăţii Sale.
Legenda lui Tomiţa şi asocierea cu Casa Regală
Paul Tomiţa s-a născut la 12 iunie 1914, în localitatea Pianu de Jos. Încă din copilărie visul său a fost acela de a juca golf, el părăsindu-şi satul natal la vârsta de 15 ani pentru a merge la Bucureşti. Acolo reuşeşte să se angajeze ca băiat de mingi şi ca învăţăcel al profesorului francez J.B. Lammaison, care preda golful în cadrul cercului diplomatic “Country Club”. În 1932 devine asistentul lui J.T. Baker, iar în toamna anului 1937 Asociaţia Profesioniştilor de Golf de la Londra, prin Lordul Halifax, îi acorda tânărului Paul Tomiţa titlul de profesor. Din 1938 până la pensionare, în 1975, Paul Tomiţa a servit cu credinţă, dragoste şi dăruire cauza golfului românesc, fiind profesor titular de golf la Country Club. Regele Mihai, membrii ai marilor familii Cantacuzino, Ghica, Brâncoveanu, Ştirbei, Bibescu, alte mari personalităţi ale vremii, precum şi ambasadorii şi diplomaţii care frecventau Country Club au moştenit de la Paul Tomiţa tehnica şi măiestria jocului. Paul Tomiţa a reprezentat România la Campionatele Mondiale de golf organizate în opt ţări ale lumii: Italia (1968), Anglia şi Singapore (1969), Cehoslovacia şi Argentina (1970), SUA (1971), Australia (1972) şi Spania (1973), iar în 1968 este numit de celebra revistă revista Golf Ilustrated, drept cea mai remarcabilă personalitate a Cupei Mondiale. A avut o intensă activitate profesională pregătind multe generaţii de jucători de golf – în special din rândul diplomaţilor străini acreditaţi la Bucureşti. După pensionare, în 1975, Paul Tomiţa s-a întors în satul natal. În anul 1995, alături de profesorul de golf şi la indicaţiile acestuia, câţiva oameni de afaceri din Alba Iulia au înfiinţat Golf Club Paul Tomiţa, împlinind astfel, visul de o viaţă al maestrului. În 2008 Golf Club Paul Tomiţa a primit din partea Majestăţii Sale Regele Mihai I, Înaltul Patronaj al Casei Regale de România, în semn de preţuire pentru dezvoltarea şi promovarea acestui sport în ţara noastră. Aceaşi distincţie avea să fie atribuită de Regele Mihai I şi Asociaţiei Motocicliştilor din România (2011), Autorităţii Naţionale pentru Sport ţi Tineret, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înfiinţarea Federaţiei Societăţilor Sportive (2012), Federaţiei Române de Oină (2013), Comitetului Olimpic Sportiv Român, Federaţiei Române de Rugby şi Asociaţiei Române de Aeromodelism, toate în 2015.
„Stejarii” sub Înaltul Patronaj al Casei Regale
Una dintre cele mai speciale asocieri din sportul românesc este cea consemnată la sfârşitul lunii martie a anului trecut (2015). Atunci, Federaţiei Română de Rugby (FRR) şi cea de oină, sportul naţional al românilor, intrau sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regele Mihai I al României. Principele Radu a fost desemnat să înmâneze distincţiile într-o ceremonie desfăşurată la Castelul Peleş din Sinaia. „În ultimii o sută de ani, două au fost domeniile care au adus respectabilitate României în absolut fiecare deceniu, chiar şi în cele pătate de crimă sau de nedreptăţi. Aceste două domenii au fost muzica şi sportul. Nu trebuie nedreptăţite celelalte arte, dar nimeni altcineva nu a spart barierele şi nu a făcut praf spaţiile europene, continentale sau mondiale, mai mult decât muzica şi sportul. De aceea, cred că lumea sportului naţional ar trebui să primească mai multă recunoaştere şi mai multă încurajare”, afirma Principele Radu la ceremonia de acordare a Înaltului Patronaj al Casei Regale, federaţiilor naţionale de oină şi rugby. „Este o onoare deosebită pentru noi să ne desfăşurăm activitatea sub Înaltul Patronaj al Casei Regale. Această onoare va fi purtată în suflet de toţi membrii Federaţiei Române de Rugby, ca un reper al valorilor neamului nostru, dar şi ca o obligaţie morală de a apăra şi cinsti cum se cuvine aceste valori. Altfel ne va fi drumul având alături de noi Casa Regală şi cu siguranţă altul ne va fi avantul de a depăşi obstacolele şi provocările cu care ne va fi presarat acest drum”, a declarat preşedintele Federaţiei Române de Rugby, Haralambie Dumitraş. Momentul acordării distincţiei către FRR a fost desăvârşit prin anunţarea instituirii unei noi competiţii sub Înaltului Patronaj al Casei Regale de România – prima ediţie a Cupei Regelui la rugby. „Înfiinţarea acestei noi competiţii nu poate decât să ne bucure. Atenţia pe care Casa Regală o acordă acestui sport este o dovadă în plus a preţuirii pe care Alteţele Sale Regale au au pentru sporturile tradiţionale din ţara noastră. Înfiinţarea Cupei Regelui este o iniţiativă firească dacă ţinem cont de faptul că rugbyul singurul sport masculin de echipă care nu a absentat vreodată de la Cupa Mondială şi disciplina sportivă care a adus României prima medalie olimpică. Rugbyul este sportul disciplinei şi a celor mai înalte valori, iar noi suntem mândri că prin rezultatele echipei naţionale putem aduce un plus de valoare tradiţiei Casei Regale din România”, a mai spus Haralambie Dumitraş. Noua competiţie din rugbyul românesc era oficializată la doi ani distanţă de la înfiinţarea Cupei Regelui la Oină. Această competiţie era „urmaşa” fostei Supercupe a României şi şi-a consumat primul act la data de 12 mai 2013 pe Stadionul Naţional de Rugby Arcul de Triumf. Frontiera Tomis Constanţa, campioana natională din 2012, Straja Bucureşti, câştigătoarea Cupei Federaţiei din 2012 şi Biruinţa Gheraeşti, câştigătoarea Cupei Satelor 2012, au fost cele trei echipe de seniori care au luat parte la eveniment. Lovitura de începere a fost dată de Principele Nicolae din partea Casei Regale, tot el premiind la final echipele participante.
Dumitru Graur: Casa Regală și sportul românesc astăzi
Dumitru Graur, preşedintele Asociaţiei Presei Sportive (APS) din România, ne-a oferit câteva amănunte mai puţin ştiute ale implicării Casei Regale în mişcarea sportivă din ţara noastră.
Aş începe domnule Dumitru Graur prin a vă întreba cum apreciază un jurnalist cu experienţa dumneavoastră asocierea Casei Regale de România cu sportul românesc?
Trăim într-o lume în care valorile sportului se află într-o continuă scădere, credibilitatea sportului fiind tot mai afectată de pericolul dopajului şi al pariurilor interzise, iar tinerii se îndreaptă tot mai rar înspre sport. Aşa cum fără îndoială Casa Regală este în măsură să aducă societăţii româneşti mai multă onorabilitate, şi sportul din ţara noastră are şansa de a avea un parametru de excelenţă prin asocierea cu înaltele comandamente morale şi umanitare ale Casei Regale a României.
Am remarcat faptul că rugbyul, tir cu arcul, scrima, sau sportul nostru naţional – oina, se numără printre disciplinele care îşi desfăşoară activitatea sub Înaltul Patronaj al Casei Regale. De ce credeţi că reprezentanţii Casei Regale şi-au îndreptat atenţia către aceste sporturi mai tradiţionale să le spunem aşa?
Este evident că regalitatea reprezintă o tradiţie reînnoită în România contemporană, încercând să restabilească vechile legături tradiţionale în diferite domenii, nu numai în sport. Primele care au beneficiat de Înaltul Patronaj al Casei Regale au fost desigur sporturile de mare tradiţie pe meleagurile noastre, precum oina, dar şi unele având legături vechi cu activităţile sportive ale membrilor Casei Regale, cum sunt fără îndoială scrima, călăria, golful, motociclismul sau tirul cu arcul. Prin eforturile membrilor Casei Regale, şi cu acordul Majestăţii Sale Regelui, legăturile cu sportul românesc s-au intensificat permanent, în sfera Înaltului Patronaj intrând pe rând alte sporturi de mare atractivitate, precum rugby-ul, aeromodelismul, karate tradiţional, dar şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român sau Universitatea Naţională pentru Educaţie Fizică şi Sport. Acest lucru dovedeşte că legăturile Casei Regale cu sportul românesc sunt astăzi tot mai puternice, sporind prestigiul de care se bucură diferite ramuri sportive, ca şi instituţii naţionale din aria mişcării fizice.
La aniversarea a 85 de ani de activitate a Asociaţiei Presei Sportive (APS) din România, al cărei preşedinte sunteţi, Alteţa Sa Principele Radu a făcut anunţul conform căruia Casa Regală acorda Înaltul Patronaj pentru APS. Cât de mult înseamnă această asociere pentru presa sportivă din ţara noastră?
Am fost de la început conştienţi că Asociaţia Presei Sportive a primit un sprijin de excepţională importanţă, o susţinere morală care ne-a obligat la creşterea exigenţelor în activitatea gazetarilor români şi în promovarea susţinută a valorilor perene ale sportului şi ale olimpismului. După cum se ştie, asociaţia noastră are o îndelungată tradiţie în mass-media românească şi legături serioase cu activitatea de mişcare fizică şi sport, fiind totodată una dintre cele mai vechi uniunii de breaslă din ţară! Adunarea Generală de constituire a avut loc la 3 decembrie 1927. Erau anii în care Regatul României cunoştea mari transformări, anii în care Regele Ferdinand, bunicul actualului suveran Mihai I al României, fiind foarte apropiat de fenomenul sportiv, dona terenurile de la Şosea mişcării fizice, acolo unde s-au ridicat mai apoi stadioanele de rugby şi atletism existente, o oază de sănătate şi fortifiere a tinerilor în mijlocul unei Capitale în plină dezvoltare. Sunt ferm convins că şi înaintaşii noştri ar fi mândri să afle, în 2011, că la 84 de ani distanţă de frumoasa iniţiativă a uniunii lor de breaslă, asociaţia pe care au înfiinţat-o a intrat sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, reînnodînd o tradiţie ce a fost curmată brutal de autorităţile comuniste timp de aproape 50 de ani.
Care a fost prima asociere dintre Casa Regală şi sportul românesc?
Prima asociere a Casei Regale cu sportul românesc datează cu foarte mulţi ani în urmă, pe când Regele Ferdinand încuviinţa înfiinţarea Federaţiunii Societăţilor Sportive din România (FSSR) şi dona terenurile de la Şosea, care din fericire se află şi astăzi în patrimonial sportului românesc! Odată cu reîntoarcerea Regelui Mihai în ţară, primul club sportiv care a beneficiat de Înaltul Său Patronaj a fost Clubul de golf “Paul Tomiţă” din comuna Pianu de Jos (Alba), în anul 2008. Clubul poartă numele celui care a fost profesorul de golf al Majestăţii Sale.
Vă mai amintiţi vreun episod care v-a marcat şi pe care aţi dori să-l împărtăşiţi cu cititorii noştri?
În primul rând trebuie să amintesc despre participarea Alteţelor Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu la aniversarea a 85 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Presei Sportive, eveniment care a avut loc în noiembrie 2012, la Ateneul Român. A fost un moment de mare încărcătură emoţională în viaţa asociaţiei noastre, la care au participat Camerata Regală, Corul Regal şi Fanfara Armatei. Am avut de asemenea onoarea de a participa, alături de Alteţa Sa Principesa Margareta la premierea atleţilor care au alergat în Maratonul Regal şi am dat startul, în anul următor, împreună cu Alteţa Sa Principele Radu, la aceeaşi populară competiţie.
Revenind la colaborarea dintre Casa Regală şi cele câteva federaţii sportive care îşi desfăşoară activitatea sub Înaltul Patronaj al Casei Regale, am să vă rog să explicaţi cititorilor noştrii ce înseamnă acest lucru? Concret, care este implicarea Casei Regale în sprijinirea şi dezvoltarea sportului românesc?
Trebuie să ştiţi că, după Regulamentul Casei Regale, conferirea „Înaltului Patronaj” reprezintă în primul rând o recunoaştere a calităţii unei organizaţii, instituţii sau a unui proiect şi poate reflecta interesul unui membru al Familie Regale în domeniul respectiv. În consecinţă, acordarea Înaltului Patronaj nu implică aspecte juridice, politice sau comerciale şi nu este expresia unui parteneriat, ci recunoaşterea şi sprijinirea publică a organizaţiei, instituţiei sau proiectului respectiv. Federaţiile sportive despre care aţi amintit, ca şi celelalte foruri având Înaltul Patronaj al Casei Regale, se bucură aşadar de un statut privilegiat şi de o imagine îmbunătăţită, ceea ce reprezintă uriaşe câştiguri.
Începând de anul trecut există o nouă competiţie în rugby-ul intern – Cupa Regelui. Doar echipele din SuperLigă (primul eşalon valoric) evoluează în această întrecere, cum vedeţi această iniţiativă?
Această iniţiativă a mărit calendarul competiţiilor Federaţiei Române de Rugby cu încă o întrecere la înalt nivel. Formaţiile implicate îşi dispută cu mare ardoare trofeul pus în joc şi care, în mod tradiţional, este înmânat de unul dintre reprezentanţii Casei Regale a României. Asemenea iniţiative sunt laudabile şi trebuiesc continuate.
Credeţi că ar trebui să existe astfel de competiţii şi în alte discipline sportive? Handbal, fotbal, baschet etc? În Spania, Cupa este sponsorizată de Casa Regală iberică…
Aşa cum am spus mai înainte, Casa Regală nu are o implicare directă în organizarea vreunei competiţii şi nu poate fi expresia unui parteneriat. Ceea ce destul de greu se înţelege astăzi la noi e că Regalitatea se află deasupra tuturor chestiunilor mărunte, inclusiv aspectele comerciale ale unei iniţiative, ea neimplicându-se decât prin înaltul său statut moral, care acordă nobleţe şi certifică excelenţă. În ce priveşte “Copa del Rey”, care se află la cea de-a 114-a ediţie, am serioase dubii că ea ar fi “sponsorizată” de Casa Regală iberică, chiar dacă poartă numele suveranului Juan Carlos. E ca şi când ai spune că şi Real Madrid ar fi susţinută financiar de Regele Filipe VI al Spaniei, ceea ce este o enormitate!
Din cercetările, documentările dumneavoastră, vă amintiţi ca vreun membru al Casei Regale să fi practicat vreo disciplină sportivă, poate de performanţă?
Da, se ştie că mai mulţi membri ai Casei Regale a României au fost apropiaţi de sport, iar aici pot aminti procupările Regelui Mihai pentru schi (în copilărie), apoi pentru motociclism, pilotaj aero şi mai ales automobilism. De asemenea, un alt exemplu, Principesa Ileana, fiica Reginei Maria şi sora Regelui Carol al II-lea, a fost o excelentă schioare şi chiar a absolvit Institutul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport! Însă sport de performanţă cu adevărat nu a fost practicat de vreunul dintre membrii Casei Regale.
Ce personalitate aparţinând Casei Regale a României v-a impresionat cel mai mult?
Am rămas impresionat de însuşi Majestatea Sa Regele Mihai I al României, pe care am avut onoarea deosebita să îl întâlnesc în mai multe rânduri. Este un om care a marcat istoria României şi căruia, din păcate, i-a fost interzis o lungă perioadă să fie alături de poporul său. Cred cu tărie că România ar fi putut avea o altă soartă dacă Regalitatea ar fi fost reinstaurată după 1990, odată cu democraţia. Dar şi celelalte persoane din cadrul Casei Regale, în frunte cu Alteţele Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu, sunt oameni de înaltă ţinută morală, care vor avea un cuvânt de spus în viitorul României de mâine.