În analiza noastră, au fost indexate peste 3,5 milioane de joburi încărcate în ultimii 15 ani pe
principalele platforme HR din România. Acestea sunt grupate, la rândul lor, în 64 de industrii
și departamente și separate pe două sectoare, public și privat. În graficul 1 prezentăm
dinamica generală a tuturor posturilor publicate online, indiferent de industria sau sectorul de
bază din care acestea proveneau, în intervalul 2005-2020.

Pe diagramă vedem cu ușurință impactul celor două crize majore din ultimii 13 ani: prima,
din 2007-2008, resimțită în 2009 și urmată de un ecou de aproximativ 6 ani, până în 2014,
când apar primele semne ale revitalizării pieței muncii și o a doua, provocată de pandemia
COVID19 (martie 2020). Este devreme să ne pronunțăm cu privire la impactul pandemiei cu
coronavirus în industriile din România, angajatorii, în marea lor majoritate comutându-se pe
modulul stand-by în această perioadă. Dar, chiar și în acest context, putem vedea cu ușurință
acele activități care se evidențiază în tabloul amorțit de business.
Astfel, dacă privim asupra principalelor posturi promovate în 2020, în intervalul 1 ianuarie – 8
aprilie, o să vedem cum piața și-a închis pe rând oportunitățile dedicate profesioniștilor
cu grad ridicat de senioritate, lăsând loc pentru acele posturi cu rol în salvarea sau
supraviețuirea pieței în ansamblu.

Pe datele din graficul 2 putem imagina mai multe fațete din care putem deduce că joburile rămase active în piață sunt cele legate direct de vicii (consultant vânzări țigarete electronice) și alte activități obligatorii în evoluția firească a vieții socio-economice (contabilitatea). Chiar și așa, numărul lor este mult mai mic decât cel al posturilor promovate în lunile anterioare. Dintre acestea, joburile de contabil sau contabil senior s-au transformat în oportunități de angajare  pentru junior accountant, deci specialiști cu expertiză redusă, iar asta ne poate spune că a crescut interesul pentru personalul cu pregătire limitată, suficientă pentru a livra documente de avarii. Conform acestor rezultate, asistăm la o stafidire a întregii activități economice și la un blocaj al pieței muncii, centrată în principal, în acest moment, pe funcțiile vitale ale societății – consum, consum de vicii și raportări obligatorii către stat în vederea evitării amenzilor.
Acest tablou nu prezintă prin el însuși niște soluții, ci mai degrabă creionează o stare de fapt, dar considerăm că înțelegerea status-quo-ului reprezintă fundamentul în imaginarea unor scenarii de reactivare socio-economică.
Insistăm pe acest aspect, al diferenței dintre criza financiară din 2007-2008 și cea din 2020 pentru că ultima aduce un impact global geografic și disciplinar deopotrivă. Acest lucru presupune necesitatea unei regândiri a proceselor cu care eram obișnuiți până la începutul acestui ani și proiectarea unor noi roluri sau comasarea mai multora într-unul singur.

Graficul 3 – Într-o analiză comparativă cu una dintre cele mai negre luni ale crizei economice anii 2007-2013, evoluția din 2020 surprinde un blocaj mult mai puternic al pieței muncii (o scădere cu 94% a ofertei locurilor de muncă în aprilie, față de luna anterioară). Desigur, acest blocaj este unul temporar, până la reluarea activității economice, dar revenirea la o stare inițială este cel puțin improbabilă, așa că trezirea pieței se va face sacadat, în funcție de industrii și puterea financiară a angajatorilor.

În graficul 4 aducem în atenție o evoluție a promovării joburilor din Call-center.

Prezentăm aceste date ca reacție la mesajele transmise în presă, de reprezentanții anumitor organizații active pe acest sector, care sugerau faptul că această zonă a rămas neatinsă. Invităm la o atitudine  eezervată în legătură cu mesajele de PR din această perioadă. Astfel, chiar dacă garantarea actualelor locuri de muncă, din departamentele de Call-center, Marketing, Publicitate, IT&C și altele este ridicată, înghețarea locurilor de muncă este o caracteristică specifică tuturor industriilor.
În acest fel, recomandăm angajaților să își conserve colaborările prezente, să încerce să profite de acest timp, aceia dintre ei care lucrează în regim de telemuncă și să își dezvolte competențe tehnice exersate mai puțin sau deloc în ultima perioadă și să se asigure că gândesc un back-up de reinserție socio-profesională.

În ceea ce îi privește pe angajatori, subliniem nevoia de a imagina ipoteze pentru care, în mod obișnuit, nu au putut aloca prea mult timp în ultimii ani. Printre acestea propunem exersarea ideii de permanentiazare a muncii de la distanță pentru peste 50% dintre angajați, cu toate implicațiile – reducerea costurilor cu spațiile de lucru, consum, menținerea unui plafon salarial decent pentru angajat, reorientarea serviciilor de HR și consiliere psihologică în gestiunea activității din mediu familial ș.a. Fiecare dintre industrii și fiecare angajator ar trebui să își analizeze statusul în contextul comunitar, național și chiar global, după care să traseze mai multe scenarii de evoluție dintre care să le aleagă pe cele durabile, cu impact pozitiv asupra cât mai multor actori sociali implicați (angajați/ parteneri/
clienți).