1
2
3
4

Text de Adriana Dâncu, Mihaela Orban, Ionuţ Bageac

În ultimii șapte ani, cel mai adesea de Crăciun sau la alte sărbători, milioanele de pixeli ai televizoarelor şi, mai nou, ai telefoanelor mobile de ultimă generaţie, sunt asaltate de cozile la care stau românii plecaţi în străinătate ca să intre în ţară. Sunt cei plecaţi „afară” ca să-şi găsească, temporar sau definitiv, un alt viitor. O vreme, noi, cei rămaşi, i-am numit căpuşunari, pentru că primele plecări masive din ţară, după ianuarie 2007 – data intrării României în UE şi deschiderii graniţelor – au fost la cules de căpşuni, în Spania sau Germania. Cozile din vămile din vestul ţării sunt prezentate ritualic, după un scenariu bine stabilit: la insistenţele reporterilor, cei plecaţi critică lipsa de eficienţă a funcţionarilor vamali, dar deschid mândri portbagajele maşinilor ca să arate cadourile pe care le aduc rudelor rămase în ţară. La plecare spre ţările în care şi-au pus speranţele în viitor, tot ei sunt cei care ne arată cum îşi „împachetează” dorul de ţară şi de ai lor în borcane cu zacuscă, să le ajungă până data viitoare când vor veni.

Veniturile scăzute şi lipsa locurilor de muncă au fost principalii factori care au determinat plecarea din ţară a rudelor

Veniturile scăzute şi lipsa locurilor de muncă au fost principalii factori care au determinat plecarea din ţară a rudelor

Parcă în ultimii doi ani, nici cozile de la graniţe nu mai sunt ce au fost: fie vameşii îşi fac mai bine munca, fie jurnaliştii s-au plictisit să ne arate acelaşi scenariu sau căpşunarii noştri vin în ţară într-un număr mai mic. Nu avem statistici atât de detaliate. În România nu ştim cu exactitate nici măcar câţi dintre ai noştri sunt plecaţi la muncă în străinătate. Estimări neoficiale arată că ar fi vorba de 4 milioane. Luată în sine, cifra poate fi mare sau mică, în funcţie de de termenul de comparaţie. Privită din perspectiva celor rămaşi în ţară, ar trebui să ne pună serios pe gânduri: la finele anului 2014, în România erau înregistraţi 4,4 milioane de angajaţi. Şi totuşi, cine sunt românii plecaţi în străinătate?

Un studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES arată că, în aproape jumătate dintre familiile din România, există cel puţin o persoană plecată în străinătate.

 46% dintre participanţii la studiul IRES au declarat că au pe cineva în familie plecat în străinătate, procentul fiind mai ridicat în familiile din mediul rural şi în cele din Transilvania+Banat şi Moldova. În mai mult de jumătate dintre familii, sunt plecate mai mult de 2 persoane: în 22% din cazuri sunt plecate mai mult de 4 persoane, în 10% 3 persoane, iar în 22% 2 persoane. Cele mai multe familii în care sunt plecate mai mult de 4 persoane regăsim în mediul rural (25,7%) şi în regiunea Moldova (33,6%). 33% dintre participanţii la studiul IRES care au în familie persoane plecate în străinătate au plecaţi fii sau fiice, iar mai mult de un sfert – 26% – au plecaţi unul dintre fraţi.

Jumătate dintre românii plecaţi şi-au lăsat acasă familiile – 51% dintre rudele din ţară declară că cei din familia lor aflaţi în afara graniţelor au plecat singuri. 49% au plecat cu familia. 23% dintre cei plecaţi şi-au lăsat copiii în ţară. De aceştia are grijă, potrivit spuselor celor intervievaţi, celălalt părinte (50%) sau în cazuri mult mai rare unchiul/mătuşa (5%), bunicii (4%) sau alte rude mai îndepărtate (3%). Două treimi dintre cei plecaţi sunt căsătoriţi (65%).

Mai mult de o treime dintre cei plecaţi (34%) comunică zilnic cu familia din ţară, un sfert fac acest lucru de câteva ori pe săptămână, 19% săptămânal, iar 15% mai rar. Telefonul este mijlocul prin care cei plecaţi comunică cel mai mult cu familia din ţară, urmat de reţelele de socializare şi email.

O treime dintre cei plecaţi – 34% – vin acasă de câteva ori pe an, 38% revin în ţară o dată pe an, 17% se întorc o dată la câţiva ani, iar 7% dintre ei nu au revenit de când au plecat.

Rudele de acasă cred că cea mai mare problemă cu care se confruntă cei plecaţi este dorul de casă (10%). Pe de altă parte însă, 25% dintre respondenţi cred că cei plecaţi nu se confruntă cu dificultăţi, iar 35% nu ştiu să indice care este problema cu care se confruntă ruda lor plecată departe de ţară.

Jumătate sunt plecaţi pentru muncă sezonieră (câteva luni sau ani) – preponderent în mediul rural şi care provin din regiunea Moldova, în timp ce 38% sunt plecaţi definitiv – mai mulţi din Transilvania+Banat şi din mediul urban. 66% dintre rudele celor plecaţi definitiv cred că aceştia nu se vor mai întoarce în ţară, în timp ce un sfert îşi pun speranţa că aceştia vor reveni.

Portretul-robot al românilor plecaţi în străinătate

Din punctul de vedere al celor rămaşi în ţară, veniturile scăuzute şi lipsa locurilor de muncă au fost principalii factori care au determinat plecarea din ţară a rudelor.

Aproape 20% au plecat din ţară de peste 11 ani, o treime de peste 6 ani, în timp ce o altă treime a plecat din ţară în ultimii 3 ani, iar ţările în care sunt plecaţi cei mai mulţi români sunt Italia (30%), Germania (20%), Spania (17%) şi Marea Britanie (9%).

În mod surprinzător, mai mult de jumătate dintre cei plecaţi din ţară nu mai sunt la prima tinereţe: 57% au peste 36 de ani, 12% au sub 25 de ani, 14% sunt între 26 şi 30 de ani, iar 15% între 31 şi 35 de ani.

4 din 10 români plecaţi au terminat liceul, în timp ce un sfert au studii superioare (facultate şi masterat/doctorat).

Construcţiile sunt sectorul în care lucrează cei mai mulţi dintre românii din afara ţării: 19% activează în acest domeniu. Alţi 12% în îngrijirea persoanelor vulnerabile, 8% în transporturi şi un procent similar în agricultură, 7% în sănătate, tot 7% în alimentaţie publică, 6% prestează servicii de curăţenie.

Câştigul celor plecaţi în străinătate nu este foarte cunoscut de familia din ţară, 43% dintre cei intervievaţi spun că nu cunosc această sumă. Pe de altă parte, 18% spun că cei plecaţi câştigă lunar până în 1.000 de euro, mai bine de o cincime indică sume între 1.001 şi 2.000 de euro, iar 6% susţin că cei plecaţi au peste 2.001 euro. 4% declară că cel plecat din familia lor nu are nici un venit. 63% dintre respondenţi spun că rudele lor plecate în străinătate au reuşit să facă economii în perioada în care au muncit în afara ţării, iar principalele destinaţii pe care le-au dat sumelor economisite au fost casa şi familia. De altfel, 57% dintre cei intervievaţi susţin că ruda lor aflată în afara ţării trimite bani familiei – cei mai mulţi dintre aceştia fiind din mediul rural şi din regiunea Moldova, sumele variind între sub 200 de euro pe lună (14%) şi peste 500 de euro lunar (13%).

20% dintre români au fost plecaţi la muncă în străinătate

Cei care au fost deja plecaţi şi au reveni în ţară sunt într-o proporţie mai mare bărbaţi (26,7%), tineri între 18 şi 35 de ani (26,5%) şi locuitori din Transilvania+Banat (24,7%). 45% au stat în străinătate sub 1 an, 29% între 1 şi 3 ani, iar 25% peste 4 ani. Italia este ţara în care au fost plecaţi cei mai mulţi dintre români (29%), urmată de Spania (22%) şi de Germania (13%). Agricultura este domeniul în care au lucrat cei mai mulţi dintre cei care au fost plecaţi (27%), urmat de construcţii (20%), de îngrijirea persoanelor vulnerabile (9%), de transport (8%) şi de serviciile de curăţenie (5%). În construcţii au lucrat mai mult bărbaţii, cei peste 51 de ani, persoanele cu studii medii şi superioare şi din mediul urban şi care locuiesc în sudul ţării şi în Moldova, în timp ce spre agricultură s-au orientat mai mult persoanele între 18 şi 50 de ani, cu studii elementare, din mediul rural şi care locuiesc în Transilvania+Banat şi Moldova.

Trei sferturi dintre cei plecaţi (74%) spun că au reuşit să facă economii atunci când au fost plecaţi în străinătate, femeile, persoanele peste 65 de ani şi cele cu educaţie cel puţin medie au reuşit să facă economii într-o proporţie mai mare decât alte categorii. Economiile făcute din munca în străinătate au avut două destinaţii principale: casa şi familia.

Dorul de casă este motivul pentru care au revenit în ţară jumătate dintre cei plecaţi (49%). Alţi 7% s-au întors la finalizarea contractului sau, pentru că şi-au pierdut locul de muncă, 6% nu au reuşit să se adapteze, iar restul din diferite alte motive.

Mai mult de 8 din 10 dintre persoanele care au fost plecate în străinătate nu au apelat la serviciile ambasadelor sau consulatelor României pe durata şederii în străinătate. Dintre cei 16% care au apelat la aceste servicii, 64% spun că au fost mulţumiţi de interacţiunea cu ambasada sau consulatul, în timp ce 36% spun contrariul.

Mai mult de jumătate dintre cei care au fost deja plecaţi la muncă în străinătate (58%) spun că nu ar mai fi dispuşi să plece din nou, alţi 38% însă ar repeta experienţa. Cei care ar accepta să plece din nou sunt în mai mare măsură bărbaţii, tinerii între 18 şi 35 de ani, persoanele cu educaţie medie şi superioară şi cei care locuiesc în Transilvania. Mai mult de jumătate dintre cei care ar fi dispuşi să plece din nou ar face acest lucru doar cu familia (57%) – şi în această categorie se încadrează mai mult femeile, tinerii între 18 şi 35 de ani, persoanele cu educaţie superioară şi cei care locuiesc în sudul ţării, în timp ce 36% ar accepta să plece şi singuri – aceştia din urmă fiind într-o mai mare măsură bărbaţi, persoanele peste 65 de ani, cu studii medii şi cei care locuiesc în Moldova. Suma de bani lunară pentru care ar pleca cei dispuşi să repete experienţa muncii în străinătate variază de la sub 1.000 de euro – 30% dintre respondenţi şi peste 3000 de euro – 10% dintre cei chestionaţi, 25% optând pentru sume între 1.000 şi 1.500 de euro, iar 19% pentru 1.501-2.000 de euro.

Cum îi văd românii pe cei care pleacă din ţară?

Trei sferturi dintre participanţii la studiu declară că au o părere bună şi foarte bună despre românii care pleacă temporar din ţară pentru a lucra în străinătate, iar favorabilitatea scade la 63% în cazul celor care pleacă definitiv din ţară. De altfel, 72% dintre respondenţi cred că România pierde  prin plecarea românilor la muncă în străinătate – principalele pierderi percepute fiind: forţa de muncă (28%), oamenii – în sensul scăderii populaţiei ţării (17%), specialiştii (15%), oamenii buni, interligenţi, de valoare (14%), în timp ce 15% sunt de părere că ţara câştigă prin plecarea lor – banii trimişi/aduşi în ţară (59%) şi investiţiile care se fac în ţară (13%) sunt considerate cele mai importante.

Potrivit statisticilor Băncii Naţionale a României, în ultimi 14 ani (2000-2014), românii plecaţi în străinătate au trimis în ţară 61,6 miliarde de euro, cu peste 5 miliarde mai mult decât investiţiile străine directe realizate în aceeaşi perioadă în România. Economiştii fac scenarii adesea apocaliptice: pe fondul scăderii accentuate a natalităţii, românii care sunt acum forţa de muncă activă din ţară nu va mai putea fi susţinută la pensie. Media a pus, nu de puţine ori, problema în termeni tranşanţi: avem nevoie de o strategie pentru încurajarea celor plecaţi să revină în ţară sau deschidem graniţele pentru imigranţi din alte ţări care să suplinească diminuarea forţei de muncă active.

Deschiderea României către primirea de imigranţi din alte ţări este mai actuală ca niciodată în această perioadă în care Europa trebuie să facă faţă valului de refugiaţi din Orient. Din perspectivă politică, lucrurile sunt departe de a fi tranşate. În ceea ce priveşte deschiderea românilor faţă de imigranţi, un sondaj IRES recent a arătat că nu suntem grozav de primitori chiar dacă, aparent, empatizăm cu cei aflaţi în dificultatea de a avea un acoperiş asupra capului: când sunt întrebați de posibilitatea ca refugiaţii să se mute chiar în localitatea lor, 42% dintre cei chestionaţi sunt în dezacord cu această ipoteză, în timp ce 46% spun că ar fi de acord. Vorbim, desigur, de o percepţie ipotetică, pe „teren” atitudinea poate fi chiar mai dură decât arată sondajele.

Pe de altă parte, paşii făcuţi de autorităţile române în sensul încurajării celor plecaţi să revină în ţară au fost firavi, nu s-au transpus în măsuri cu sustenabilitate pe termen lung, iar momentele în care s-a discutat aceasta temă au fost, de cele mai multe ori, conexate cu evenimente cu caracter electoral. Noiembrie 2014 a fost un moment emblematic din perspectiva unei schimbări de paradigmă în relaţia dintre cei plecaţi şi România. Mobilizarea masivă la vot a arătat atitudine din partea celor plecaţi, a arătat nevoia lor de a-şi afirma legătura cu ţara şi de le transmite celor rămaşi acasă, dar şi celor care conduc România, că şi ei contează chiar dacă nimănui nu pare să îi pese de ei.

Fără să devină un fenomen, în ultimii doi-trei ani, descoperim suficiente exemple de români care au revenit în ţară după o perioadă petrecută peste graniţe. Sunt medici, informaticieni, creativi sau muncitori, tineri sau mai în vârstă. Dar nu măsurile guvernanţilor au fost cele care i-au convins să se întoarcă, ci mai degrabă dorinţa de a face ceva în ţara lor. Sunt românii de care avem nevoie şi alături de care putem schimba România.

 

 

Click pe colțurile paginilor pentru răsfoire.

Get Adobe Flash player

* Datele fac parte din studiul Profilul românilor plecaţi în străinătate, realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES, în perioada 3-5 august 2015,  pe un eșantion de 1.011 de indivizi, reprezentativ pentru populația adultă din România. Marjă de eroare ±3,1%.

DISTRIBUIE ARTICOLUL

AUTOR