Născut în vara anului 2006, la inițiativa unor tineri care doreau „pur și simplu mai mult”, IDEO IDEIS, Festivalul Național de Teatru Tânăr din Alexandria, a devenit în scurt timp un fenomen care a depășit toate așteptările.
Într-o zonă total dezavantajată cultural, județul Teleorman, evenimentul venea atunci cu o alternativă la cotidian prin reprezentațiile actorilor profesioniști, dar și ale spectacolelor de teatru tânăr ale trupelor înscrise. Era un proiect care a început cu o echipă de organizare extrem de tânără (vârste cuprinse între 15 și 18 ani) și a fost guvernat de entuziasm și exuberanță.
Trupele de teatru tânăr aduc în 2020 festivalul în Alexandria, București, Botoșani, Baia Mare, Buzău, Timișoara, Câmpina, Roman și Sibiu
De-a lungul celor 14 ediții de până acum au trecut prin procesul de educație alternativă prin artă peste 3000 de adolescenți din peste 20 de orașe din România, s-au jucat în Alexandria peste 100 de spectacole de teatru profesionist, peste 120 de spectacole de teatru tânăr, au fost prezenți peste 40 de profesioniști proeminenți, din domenii variate, în secțiunile „Seara povestitorilor” și „Masterclass-uri”, s-au proiectat 50 de filme la „Cinemateca târzie”, au fost susținute mai mult de 150 de ateliere de tot atâția traineri, 7 concerte și peste 15.000 de apariții în presă scrisă și online. De asemenea, începând din 2006, anul de naștere al festivalului, au absolvit diverse secții din UNATC și alte facultăți de profil, peste 20 de tineri din Alexandria iar numărul cumulat al voluntarilor locali depășește 800. În 2013 s-a deschis un cafe-teatru privat unde se joacă spectacole de teatru periodic, pe tot parcursul anului, iar în 2014 a apărut un festival de teatru local dedicat tuturor ciclurilor școlare.
În 2020, anul provocărilor și al schimbărilor, festivalul IDEO IDEIS ia o formă nouă și va ajunge de data aceasta în nouă orașe din țară între 5 și 9 august, orașe gazdă ale trupelor de teatru tânăr selectate: Brightside Drama (București), Drama Club (Botoșani), The Snoop (Baia Mare), 3,14 (Buzău), Heavenly Hell (Timișoara), Mircea Albulescu (Câmpina), Gong (Roman) și Art Attack (Sibiu).
În interviul acordat Revistei Sinteza, cofondatorul IDEO IDEIS, actorul Alexandru Ion, a vorbit despre relevanța festivalului pe scena culturală din România, despre impactul festivalului în comunitatea din Alexandria, dar și despre anii dificili prin care a trecut festivalul de la prima sa ediție.
Actorul Alexandru Ion este cofondatorul festivalului IDEO IDEIS (Foto: 2015)
Ce face cool și relevant festivalul IDEO IDEIS? Cât de relevant devine în contextul pandemiei de coronavirus?
Cred că relevanța IDEO IDEIS, pre sau post pandemie, se revendică în principal din faptul că oferă un mediu propice în care liceenii să-și poată identifica un drum profesional sau măcar să se apropie de asta, prin a-și înțelege mai bine opțiunile, calitățile și dorințele. Din nefericire, sistemul educațional din România face prea puțin pentru a-i asista pe tineri în a descoperi ce le place să facă și la ce sunt buni. Iar asta produce, în multe cazuri, adulți nefericiți care activează în domenii care nu-i animă în niciun fel. IDEO IDEIS e un spațiu educațional alternativ în care ai toate șansele să te apropii de ține însuți și să explorezi camere ale minții în care nu ai intrat încă.
Cum se simte actorul Alexandru Ion în această perioadă în care teatrele își țin în continuare sălile închise? Care este cel mai acut sentiment pe care l-ai simțit și care a venit din imposibilitate de a apărea pe o scenă în fața publicului în ultimele luni? Cum te simți că poți, totuși, oferi într-o oarecare formă posibilitatea tinerilor actori să joace în contextul festivalului IDEO IDEIS?
Trăiesc una dintre cele mai liniștite perioade din viața mea de până acum. Pandemia mi-a reglat lucruri atât în program cât și în structurile de gând. Am pierdut niște proiecte și implicit niște bani dar am câștigat cantități nesperate de liniște și am înțeles lucruri noi despre felul în care îmi doresc să trăiesc. Îmi place enorm teatrul, dar nu pot să romanțez imposibilitatea de a putea fi pe scenă și nici nu o asociez în mod direct cu sentimente negative acute avute în această perioada. Da, îmi doresc să mă întorc pe scenă dar nu mă contopesc cu dorința asta și cu siguranță nu îmi guvernează existența până într-acolo încât să nu mă pot bucura de alte lucruri, respectiv alte paliere ale meseriei mele. Cred că e zadarnic să investești cantități mari de energie în lucruri pe care nu le poți controla, așa că îmi îndrept eforturile spre a mă adapta la context și a scoate ce-i mai bun din el.
Din nefericire, IDEO IDEIS nu le oferă tinerilor actori posibilitatea să joace anul acesta. Organizarea spectacolelor e imposibilă în actualele condiții așa că ne-am concentrat pe secțiunea atelierelor, care sunt, de altfel, coloana vertebrală a festivalului. Oferim însă posibilitatea de a juca, în două spectacole audio, producție proprie, unor tineri alumni IDEO IDEIS.
De-a lungul celor 14 ediții de până acum au trecut prin procesul de educație alternativă prin artă peste 3000 de adolescenți (Foto: 2019)
Care ar fi cele mai importante trei experiențe de învățare prin care trec adolescenții în momentul în care participă la IDEO IDEIS?
La nivelul activităților concrete, experiențele de învățare sunt legate de incursiuni în lumea teatrului, filmului, scrierii creative, dansului, muzicii și fotografiei. Aceste domenii artistice sunt folosite că instrumente de explorare personală, într-un context care presupune multă interacțiune cu oameni de toate vârstele și profesioniști marcanți din domenii variate. Îmi place să cred că un număr mare dintre tinerii prezenți la festival pun straturi noi în sistemele lor de gândire și în formulele de percepție a lumii în care trăim, dar și a lumii interioare. Pe mai departe însă, orice formă de generalizare a experiențelor de învățare e falimentară pentru că traseul parcurs la IDEO IDEIS e unul foarte personal pentru fiecare participant în parte și vine la pachet cu revelații individuale.
Povestește-ne puțin despre aspectul intergenerațional al festivalului. Ce anume căutați la un trainer? Ce anume căutați la un mentor pentru ca relația cu noua generație să funcționeze?
E foarte important că trainerii și mentorii cu care lucrăm să fie oameni care conștientizează responsabilitatea pe care o au atunci când interacționează cu tineri care sunt în plină formare. Căutăm echilibru și moderație și un click uman și comportamental care să ne facă să simțim că rezonăm cu aceleași lucruri pe plan educațional.
Plecăm de la premisa că e important să existe punți de dialog între generații și propunem formule de învățare simetric bilaterale în care ascultarea și formarea propriilor filtre (în cazul adolescenților) sunt elemente esențiale. Nu ne propunem sub nicio formă să livrăm formule standardizate ci să facilităm accesul la instrumente de gândire critică.
În perioada liceului, am fost și eu membru al unei trupe de teatru de adolescenți și mi-ar fi plăcut mult să pot vorbi, despre actorie sau despre orice altceva, cu profesioniști marcanți din alte generații, într-un mediu relaxat, dedicat tinerilor, în care să simt că vocea mea se aude și înseamnă ceva. Printre altele, asta e promisiunea pe care o face IDEO IDEIS.
Se schimbă interesul tinerilor pentru teatru de la o generație la alta? Îi provoacă mai mult anumite teme, decât altele? Li se schimbă interesele? Există un „model” al adolescentului pasionat de teatru?
Trăim într-o lume extrem de dinamică iar schimbările sunt dificil de documentat, mai ales atunci când te afli în mijlocul lor. Obiectivarea e un aspect crucial, dar greu de obținut, în emiterea tezelor legate de comportamentele categoriilor de vârstă așa că, în absența unor informații statistice concrete, prefer moderația și precauția în locul verdictelor subiective și impresioniste.
Din observație directă pare că interesele și temele sunt puternic legate de, și împletite cu digitalizarea lumii în care trăim și schimbările care se nasc din asta dar și aspecte legate de gen, sexualitate și mediu.
Experiența personală m-a învățat că interesul e direct proporțional cu proximitatea față de un fenomen, respectiv un domeniu. Nu poți fi interesat de teatru sau orice alt domeniu artistic (sau e profund improbabil să fii) dacă el nu există în jurul tău, iar această absență e realitatea unui număr extrem de mare de comunități din România. Așadar condiția sine qua non pentru „modelul” adolescentului pasionat de teatru este să aibă acces la teatru. Iar aici nu includ accesul intermediat de un ecran.
Trupele de teatru și participanții individuali vor participa în 4 din cele 5 zile de festival la Atelierele de Teatru Tânăr și Atelierele de Măiestrie, coordonate de traineri dedicați și asignați fiecărui oraș. (Foto: 2019)
Care a fost cel mai dificil an pentru IDEO IDEIS? Unde apar întotdeauna bariere în organizare? A fost greu să câștigați încrederea, să dovediți că proiectul nu este doar o joacă de-a teatrul? Cum s-a materializat asta în termeni de finanțare, de sponsorizări? A crescut bugetul pe parcurs?
E greu de stabilit care a fost cel mai dificil an al festivalului pentru că, de-a lungul timpului, ne-am confruntat cu multe situații complicate sau aparent nerezolvabile, în principal din cauza absenței infrastructurii necesare pentru desfășurarea evenimentelor. Rămâne notabilă ediția în care ne-am „pierdut” peste noapte, chiar în ziua deschiderii festivalului, principala sală de spectacole, ca o consecință a unei sigilări ISU. Așa că am fost nevoiți să demontăm respectiv să amenajăm un alt spațiu de joc în sub 16 ore. Memorabilă rămâne și ediția în care căminul de liceu unde urmau să fie cazați cei peste 150 de tineri participanți a devenit imposibil de folosit și am fost nevoiți să „inventăm” un spațiu de cazare alternativ care a sfârșit a fi un cort gigantic. Dificultățile fac însă parte în mod irecuzabil din parcursul unui astfel de proiect iar barierele sunt strâns legate de particularitățile contextului.
Cred că am reușit să câștigăm doze consistente de încredere undeva în jurul ediției 4, când am primit un mesaj video de la Jeremy Irons iar asta a creat un mini boom mediatic. Încrederea a fost obținută greu pentru că eram extrem de tineri când am început și pentru că pornisem demersul acesta într-un loc profund improbabil pentru așa ceva.
În relația cu sponsorii privați IDEO IDEIS a fost în tot acest timp mai degrabă un festival de nișă. O prezența de 5000 de spectatori/participanți per ediție nu e o cifra care să impresioneze instantaneu un posibil sponsor privat, așa că ne-am concentrat mai degrabă pe a ne găsi parteneri cu care să avem un ethos similar și care să fie interesați de posibilele dezvoltări pe termen lung. Însă o mare parte din procesul găsirii de sponsori a fost guvernată de hazard pentru că nu am vrut (și nici nu am știut) să abordăm facerea lucrurilor într-o manieră business oriented. În mod natural însă, pe măsură ce au crescut awarenessul și capitalul de simpatie, iar activitățile au căpătat o amplitudine exponențial mai mare, a crescut și bugetul. Prima ediție a festivalului, în 2006, a fost organizată cu aproximativ 12.000 de lei, iar cea mai recentă, în 2019, cu aproximativ 180.000 de euro.
Ce înseamnă IDEO IDEIS din punct de vedere logistic? La ce nivel de organizare a ajuns ediția anterioară, de exemplu?
Înseamnă 50 de oameni în echipa executivă, implicați project based și împărțiți în 6 departamente (artistic, comunicare, dezvoltare comunitară, financiar, tehnic și logistică), peste 150 de voluntari, un consiliu consultativ, servicii externalizate pentru partea legală și contabilă și colaboratori pentru zonele de tehnică și echipamente, în funcție de nevoile specifice ale fiecărei ediții.
Aveați alte planuri pentru ediția a 15-a a festivalului dacă nu ar fi intervenit pandemia de coronavirus? Care e principalul avantaj al faptului că festivalul se desfășoară în mai multe orașe? Din ce alte puncte de vedere mai îmbrățișează festivalul schimbarea în acest an?
Planurile noastre păstrau linia propusă în ultimele ediții, cu intensificări născute din caracterul aniversar și din închiderea unui ciclu. La nivel de planuri concrete urmează, din 2021, să îmbrățișăm schimbarea într-un mod comprehensiv și să intrăm într-o altă etapă de existența și dezvoltare a festivalului așa voiam să marcăm asta printr-o ediție „clasică” care să-și ia la revedere de la unele lucruri într-o explozie de entuziasm. Facem asta însă într-un format care nu ne va aduce laolaltă fizic, dar ne oferă avantajul extinderii geografice și acumulării unui tip de know-how, în care cel mai probabil nu ne-am fi aruncat fără a fi forțați de circumstanțe dar care vine în asentimentul planurilor pe care le explorăm pentru viitor.
În Alexandria organizatorii promit o ediție aniversară cu un program bogat în evenimente speciale.
Concret, ce impact a avut festivalul în Alexandria și ce impact ați fi dorit voi să aibă? Cum este Alexandria astăzi, cum era în vara anului 2006? Cum stă orașul la capitolul infrastructură culturală?
De-a lungul celor 14 ediții de până acum au trecut prin procesul de educație alternativă prin artă pe care îl propunem peste 3000 de adolescenți din peste 20 de orașe din România, s-au jucat în Alexandria peste 100 de spectacole de teatru profesionist, peste 120 de spectacole de teatru tânăr, au fost prezenți peste 40 de profesioniști proeminenți, din domenii variate, în secțiunile „Seara povestitorilor” și „Masterclass-uri”, s-au proiectat 50 de filme la „Cinemateca târzie”, au fost susținute mai mult de 150 de ateliere de tot atâția traineri, 7 concerte și peste 15.000 de apariții în presă scrisă și online. De asemenea, începând din 2006, anul de naștere al festivalului, au absolvit diverse secții din UNATC și alte facultăți de profil, peste 20 de tineri din Alexandria iar numărul cumulat al voluntarilor locali depășește 800. În 2013 s-a deschis un cafe-teatru privat unde se joacă spectacole de teatru periodic, pe tot parcursul anului, iar în 2014 a apărut un festival de teatru local dedicat tuturor ciclurilor școlare. Impactul pe care ni l-am fi dorit și nu s-a întâmplat încă e strâns legat de lipsa infrastructurii culturale locale. Intențiile sunt bune și procesele sunt demarate dar concretizarea durează mai mult decât ne-am fi așteptat. Avem însă norocul unui context în care relația cu autoritățile locale este, fără îndoială, un exemplu de bune practici pentru interacțiunea cu un operator cultural independent și sperăm ca asta să se traducă cât mai curând într-o nouă sală de spectacole și un centru cultural multifuncțional dedicat tinerilor.
Realitatea este că impactul neobținut încă nu ține exclusiv de factori externi ci și de factori interni. IDEO IDEIS e un proiect care a început cu o echipă de organizare extrem de tânără (vârste cuprinse între 15 și 18 ani) și a fost guvernat de entuziasm și exuberanță. Conceptele legate de sustenabilitate, intervenție comunitară, management de dezvoltare și maximizare a impactului au apărut mai târziu, pe măsură ce vârsta echipei a crescut și proiectul s-a dezvoltat dincolo de puseul adolescentin care l-a născut. Ne propunem ca începând din 2021 să abordăm lucrurile într-o manieră care aparține unei etape superioare de existență instituțională și să extindem atât granițele cât și impactul în mod exponențial, cu miza declarată de a-i păstra spiritul tânăr și entuziast. În acest sens, ne aflăm în mijlocul unui audit de brand în urma căruia va rezulta atât noua poziționare cât și strategia și tacticile pentru următorii 5-7 ani.
Cum a contribuit IDEO IDEIS la devenirea ta? Ce înveți tu de la noile generații și ce ai tu cel mai important de transmis noilor generații? Te regăsești în tinerii de astăzi?
IDEO IDEIS a jucat fără îndoială un rol definitoriu în devenirea mea ca om și ca artist și este, până în prezent, cel mai important lucru pe care îl las în urma mea. Contribuția sa este multistratificată, începând cu oamenii pe care i-am cunoscut și de care ulterior m-am apropiat, continuând cu contextele profesionale pe care le-a generat și terminând cu încărcarea născută din apartenența la un scop.
Îmi doresc să transmit noilor generații un apăsat îndemn legat de importanța lecturii și aș vrea să (re)învăț despre entuziasm și despre „inconștiența” adolescentină, acea senzație că nu poți fi oprit de nimeni și nimic, din care se pot naște demersuri entuziasmante, așa cum s-a întâmplat și cu IDEO IDEIS.
