Pereții Spitalului Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca au fost martori tăcuți ai numeroase epidemii în ultimul secol. Deși structura i s-a schimbat și din două barăci construite din bârne de lemn, s-a transformat într-o construcție modernă, menirea lui este aceeași care a fost încă din 1890 când Europa era bântuită de epidemia de holeră: de a izola și trata bolile infecțioase și infecțiile respiratorii epidemice -variola, tifosul exantematic, febra tifoidă, difteria, scarlatina, rujeola sau dizenteria. Și astăzi, noul coronavirus.

Spitalul Epidemic Cluj

În forma sa actuală, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj funcționează începând cu anul 1970, când echipa coordonată de profesorii Ioan Gavrilă, considerat fondator al învățământului de boli infecțioase din Cluj, și Vasile Gorgan, şef de lucrări la vremea aceea, au făcut demersurile necesare construirii spitalului. Învăţământul de boli infecţioase de sine stătător la Universitatea de Medicină din Cluj a început în anul 1927, când profesorul Iuliu Haţieganu i-a încredinţat lui Ioan Gavrilă, asistent în Clinica Medicală pe vremea aceea, predarea bolilor infecţioase şi îndrumarea asistenţei medicale în acest domeniu (până la aceea vreme, bolile infecţioase se predau împreună cu medicina internă).

Proiectul spitalului a luat în calcul situația particulară a bolilor infecțioase, inclusiv caracterul lor de contagiozitate. A fost un proiect de succes, iar dotarea cu echipamente noi, de ultimă generație, după anul 2007, a făcut ca spitalul să funcționeze cu motoarele la maxim în această perioadă dificilă.

„Spitalul a fost pregătit înainte, dar abia anul acesta am dat cu toții examenul”, a precizat telefonic, într-un scurt moment de respiro, Ioan Mureșan, actualul manager, care a amânat din cauza pandemiei de coronavirus evenimentul care ar fi trebuit să marcheze 50 de ani de funcționare a spitalului în forma actuală.

Cel mai bun spital COVID din România a împlinit 50 de ani Foto | Dan Bodea

Spitalul-uzină

Doamna conferențiar dr. Mihaela Lupșe lucrează în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din 1992. A parcurs un drum lung până să devină medic primar de boli infecțioase și poate fi asociată astăzi cu perioada de glorie a spitalului, când au avut loc numeroase schimbări. Din 2014, este șef al disciplinei boli infecțioase, făcând parte din actuala gardă a spitalului.

„În studenție, am avut-o profesoară de boli infecțioase pe doamna conf. dr.Cornelia Onesciuc, dar l-am mai prins și eu pe profesorul Gorgan și apoi pe profesorul Cârstina. Mi-a plăcut disciplina, dar cred că de la colega mea, medicul Corina Itu, am descoperit cu adevărat dragostea pentru boli infecțioase.

Deși eram extrem de încântată când am venit în acest spital, pe măsură ce anii treceau nu se mai investea nimic și spitalul se degrada tot mai mult, deși ca structură era unul dintre cele mai moderne. Avea numai saloane de două paturi și băi la fiecare salon. La un moment dat însă, nu mă mai mândream cu acest spital și în anul 2007 s-a ivit un concurs pentru posturile de director medical și de manager. Din dorința de schimbare, m-am gândit să dau examenul pentru postul de director medical, neavând nicio experiență administrativă. Așa s-a întâmplat ca pe postul de manager să se înscrie domnul director Mureșan, iar eu să îl obțin pe cel de director medical. În acest post am stat timp de șapte ani și jumătate. Eu eram foarte dornică să aduc o schimbare, iar domnul manager era foarte aventuros și deschis provocărilor”, a declarat doamna conferențiar dr. Mihaela Lupșe.

Obținerea unor sponsorizări pentru renovarea spitalului nu era o soluție pe termen lung. Ca urmare, conducerea s-a gândit să transforme spitalul într-o „uzină” care să ofere servicii de cea mai bună calitate prin creșterea calității actului medical, astfel încât să atragă cât mai mulți „clienți”. Atunci a fost dezvoltată spitalizarea de zi.

„Putem spune că am făcut un pionierat din spitalizarea de zi și, printr-o colaborare foarte bună cu Casa de Asigurări de Sănătate, am gândit două protocoale de spitalizare de zi care ulterior, după aproximativ cinci ani, au fost preluate de Casa Națională de Asigurări. Este vorba de protocolul pentru evaluarea gravidelor, pentru care am muncit enorm să îl implementăm. Adică să convingem medicii de familie să își informeze gravidele că se poate face torch pe spitalizare de zi, pe bani de la casa de asigurări; pentru toate gravidele.

O altă reușită a fost deschiderea în 2010 a Centrului de Boală Lyme, cu protocolul de spitalizare de boală Lyme, ceea ce eu zic că a adus foarte multe venituri spitalului. Am ajuns să concurăm cu laboratoarele private, astfel încât în câțiva ani am transformat laboratorul într-un motor al uzinei noastre. Banii obținuți din spitalizarea de zi au fost investiți în modernizarea și dotarea spitalului. Fără bani, nimic nu se poate rezolva”, a mai precizat doamna conferențiar dr. Lupșe pentru Revista Sinteza.

În luna octombrie a acestui an, ministrul sănătății a anunțat într-o vizită la Cluj că, în urma unei analize la nivel național, pe mai multe criterii, în special în ceea ce privește tratarea pacienților COVID-19 în secțiile de ATI, rata mortalității și alte aspecte, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca s-a clasat pe primul loc în România ca spital COVID.

Lupta cu pandemia de coronavirus este departe de a fi încheiată. Garda actuală a „uzinei de boli infecțioase” de la Cluj își face datoria așa cum știe mai bine în lupta cu un virus inteligent și imprevizibil, deși starea de epuizare este resimțită tot mai acut.

Meritul menținerii deasupra liniei de plutire este, desigur, al întregii echipe care lucrează în aceste zile în spital (conducerea, personalul medical de pe secții, corpul de asistenți medicali, compartimentul de farmacie etc.) dar și al celor care în ultimele decenii i-au pregătit pe infecționiștii de astăzi. Sunt profesori și medici din vechea gardă care au astăzi vârste onorabile, care se încadrează în categoria de risc și care urmăresc, de data aceasta din fața televizorului, lupta cu inamicul perfid.

Foto | Dan Bodea

Difterie și rujeolă „cu carul”

În 2019, doamna profesor dr. Țățulescu Doina ieșea la pensie după 43 de ani de activitate în Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj. L-a mai prins în clinică pe profesorul Vasile Gorgan și își amintește de cei aproximativ zece ani petrecuți alături de doamna profesor Nanulescu Lidia, care atunci era șefa secției de copii.

„La vremea aceea era un alt mod de funcționare a spitalului și cred și acum că ar fi benefic pentru formarea personalului tânăr. Toată lumea lucra pe o secție șase luni, după care, prin rotație, se schimba secția. Ca urmare, în decurs de patru ani, toți medicii treceau prin toate secțiile spitalului, inclusiv pe secția de copii și de terapie intensivă. Acum toată lumea e fixată pe o secție și de acolo ieși la pensie”, a precizat doamna profesor în interviul acordat Revistei Sinteza.

Pe linie didactică, doamna Țățulescu a trecut prin toate concursurile și, din 2002, a fost profesor până la ieșirea la pensie. O perioadă a activat și ca director medical și manager al spitalului, după care a rămas șefa departamentului de boli infecțioase până la pensionare.

„Fiecare om are un destin, iar al meu se pare că a fost cel de a obține un post la Spitalul de Boli Infecțioase. Am spus dintotdeauna că infecțioasele sunt o disciplină foarte complexă prin tangența cu celelalte discipline. Un medic infecționist trebuie să aibă cunoștințe medicale practic în toate specialitățile, fie că vorbim de pediatrie, neurologie, nefrologie, cardiologie sau de pneumologie”, a adăugat doamna profesor.

Doamna profesor Țățulescu se numără printre puținii medici infecționiști care a prins în Cluj cazuri de difterie și rujeolă „cu carul”. Când vine vorba despre rujeolă, doamna profesor nu scapă ocazia să avertizeze părinții care sunt sceptici în privința vaccinării copiilor.

 „Poate ce nu se spune despre rujeolă este faptul că un copil nevaccinat poate, în timp, să facă o panencefalită sclerozantă subacută (PESS) extrem de gravă. La zece ani după ce ai făcut boala, virusul rămâne cantonat la nivelul neuronilor și pentru această panencefalită nu există tratament. Când au apărut manifestările de deteriorare neurologică și psihică, bolnavul moare. Și asta e foarte greu să explicit unui pacient. Dar dacă ești vaccinat, nu vei face niciodată panencefalită. Dacă părinților li s-ar explica acest lucru, poate și-ar mai revizui opinia privind vaccinarea”, a precizat doamna profesor Țățulescu.

În cariera sa de peste patru decenii, doamna profesor Doina Țățulescu a prins epidemii mari de gripă și cazuri de poliomielită care odată cu vaccinarea au dispărut. Cu referire la pandemia de coronavirus pe care o traversează societatea globală în aceste zile, doamna Țățulescu este extrem de categorică.

„Este nevoie de o mai bună instruire a populației. Să nu mai aduc în discuție problema vaccinării care ar trebui pusă cu totul altfel. Părinții refuză să își vaccineze copiii, deși nu au pregătirea medicală necesară să ia o astfel de decizie. Un copil nevaccinat poate îmbolnăvi grav un copil care din anumite cauze medicale sau imunologice are o imunitate prăbușită. Părintele care refuză vaccinarea face prin imprudență o culpă. Nu medicul le omoară copilul, ci el și-l omoară pentru că nu vrea să îl vaccineze. Omorul cu premeditare e atunci când, deși ți s-a explicat că poți să transmiți boala altor copii, refuzi să îți vaccinezi copilul.

Partea cu amenda e relativă. Toată lumea plătește o amendă și de aceea urmările sunt, care sunt. Ar trebui reformulate altfel sancțiunile, pentru că așa cum sunt acum, nu mai înseamnă nimic. După ce s-a introdus vaccinarea antirujeolică, vreo opt-nouă ani nu am avut niciun caz de rujeolă în România. Când au venit rromii care s-au plimbat prin Europa, nevaccinați, ne-au adus din nou boala. Ca medic nu ai ce discuta cu cineva care își asumă răspunderea, dar nu are pregătire medicală”, atrage atenția doamna profesor Țățulescu.

O altă nemulțumire pe care o exprimă doamna profesor face referire la personalul medical care declară că nu poate să lucreze în condiții de COVID.

„Un medic, când a depus jurământul, este precum un soldat. Un soldat care apără sănătatea tuturor. În momentul în care refuzi, nu ai decât să pleci să vinzi roșii, să nu te mai întorci. Eu așa privesc lucrurile. Simt o durere de fiecare dată când aud astfel de cazuri. Eu la 71 de ani aș alege oricând această profesie. De aceea am rămas în spital până la 70 de ani, deși legal aș fi putut să plec. Mi-a plăcut această meserie și am făcut-o cu dragoste și devotament. Niciodată nu s-a pus problema să mă scutesc de o gardă. Aceste lucruri nici nu se discutau.

Știu că este inuman să stai în acel echipament o zi întreagă. Și din respect pentru efortul acestor oameni ar trebui să se facă ceva. Ar trebui mult mai severe sancțiunile pentru cei care iau în derâdere purtarea măștilor, iar preoții ar trebui să explice oamenilor necesitatea acestor măsuri, nu să îngreuneze demersurile autorităților. În al doilea rând, unde sunt măicuțele care în vremea războiului îngrijeau bolnavii?

La noi în spital a existat ani de zile un pacient paralizat până la gât, student la medicină, care s-a oferit voluntar într-o epidemie de poliomielită și s-a îmbolnăvit. A fost îngrijit în Spitalul de Boli Infecțioase de o călugăriță și a trăit ani de zile. Când eram de gardă, mergeam la el în vizită. De ce înaltele fețe bisericești nu numesc din cadrul fiecărei mănăstiri călugărițe, care să aibă grijă de bolnavi sau să le pretindă să facă o facultate de medicină, să nu mai spun infirmiere și asistente și să existe lăcașuri de acest fel?. Așa ar fi uman”, consideră doamna profesor Țățulescu Doina.

Stagiile clinice la patul bolnavului, doar o amintire

Doamna profesor dr. Zanc Virginia a activat în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj din 1974, până în octombrie 2014. În această perioadă foarte lungă de timp, l-a prins șef de catedră pe profesorul Gorgan, un medic desăvârșit și un cadru didactic la fel de desăvârșit, care cu toată strictețea și regulile pe care le impunea, a format medici de primă mână. Asta nu înseamnă că generațiile actuale nu au meritele lor, a precizat pentru Revista Sinteza doamna Zanc.

Din punctul său de vedere, în Clinica de Boli Infecțioase, bolnavii nu aveau culoare politică, sau culoare a pielii. Erau tratați cu toată responsabilitatea, în mod egal. După anul 2000, de când a venit la conducerea spitalului managerul Ioan Mureșan, clădirea s-a transformat vizibil.

„Parcă era un alt spital. Sigur, din 2014, am fost mai rar pe acolo, dar consider că preocuparea tuturor era pentru grija pacienților și pentru formarea noilor generații de medici. La noi, stagiile clinice erau la patul bolnavului, aveam și avantajul construcției spitalului astfel gândit în așa fel încât să fim feriți de infectări. Puține spitale se construiau la nivelul la care a fost construit acest spital”, precizează doamna profesor Zanc.

Specialitatea de boli infecțioase a venit în cazul doamnei profesor Zanc în mod întâmplător și, doar după ce a ajuns medic infecționist, și-a dat seama de marea diversitate a patologiei infecțioase. Ca pregătire era profilată și pe partea de patologie parazitară, inclusiv parazitară exotică, având în vedere că avea cursuri cu studenții străini, ceea ce i-a lărgit foarte mult orizontul asupra a tot ceea ce înseamnă patologii infecțioase în general, care nu înseamnă numai microbi, virusuri, fungi, mai înseamnă și paraziți.

„Când am început să lucrez la infecțioase, rujeola era în plină forță. Aveam o secție întreagă unde erau internați bolnavi, în special copii cu rujeolă și am asistat și la situații dramatice în care prognosticul era sever și cu toate străduințele medicilor sfârșitul era tragic. Mai târziu a apărut vaccinarea antirujeolică ceea ce a însemnat o mare realizare. Am prins și o perioadă în care mai ales în zona Dobrogei erau cazuri de holeră. În clinică nu au fost cazuri, însă totul a fost organizat în așa fel încât clinica să fie pregătită să preia, diagnostica și izola bolnavii de holeră. Sigur, epidemiile de gripă apăreau foarte des, dar erau inerente și caracteristice pentru zona noastră geografică”, a precizat doamna profesor Zanc.

Confruntarea cu noul coronavirus este inegală, spune doamna profesor Zanc în legătură cu puterea noastră față de un inamic invizibil despre care nu știm în ce direcție poate să o ia. Cert este că trecem printr-o perioadă confuză și imprevizibilă. Inclusiv instalarea stării de imunitate după boală și după vaccin rămâne o necunoscută, dat fiind că a trecut prea puțin timp de la primele cazuri pentru a ne da seama cât de puternică este imunitatea persoanelor deja infectate.

„Toată lumea științifică se preocupă de profilaxie, de tratament, dar vedeți că, deocamdată, inclusiv posibilitățile de terapie cu antivirale sunt incerte. Așteptăm producerea vaccinului. Este o tragedie umană această pandemie și nu m-aș fi gândit niciodată că ajungem aici, dar totodată trebuie să ne gândim că acești germeni patogeni nu au granițe, nu au limite și nu știm de unde până unde își exercită acțiunea distrugătoare.

Una este să faci stagiul la patul bolnavului, să pui mâna pe bolnav și una este să stai în fața calculatorului sau la telefon să-ți analizezi pacientul. Sigur, nu avem ce face, dar medicina înseamnă contactul direct cu bolnavul. Se tot vorbește de ancheta epidemiologică și aș aminti în acest caz că pentru bolile infecțioase au fost și vor rămâne mereu întrebările: Unde ai fost? De unde vii? Ce ai mâncat? De unde ai băut apă? Cu cine ai venit în contact?”, a mai precizat doamna profesor Zanc Virginia.

Foto | Dan Bodea

Lecție de boli infecțioase-„Nu subestimați adversarul”

Pentru domnul profesor dr. Cârstina Dumitru, întoarcerea la anii în care activa în Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj este un prilej de nostalgie.

Primul contact cu acest spital a fost chiar din timpul studenției sale, în anul 1960, când era student în anul IV. În acea perioadă a văzut boli infecțioase grave, astăzi rarități: paralizia infantilă, difterie, febră tifoidă. Din 1966 a devenit cadru didactic la disciplina de boli infecțioase, condusă de profesorul Ioan Gavrilă, fondator al învățământului de boli infecțioase la Facultatea de Medicină din Cluj și principalul artizan al construcției actualului spital.

Personal, a parcurs toate etapele carierei didactice: preparator, asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor, iar în plan medical a fost extern și intern clinic, medic secundar, medic specialist, medic primar. A fost șef de secție și directorul medical al spitalului, precum și coordonator al Centrului Regional al Fenomenului HIV-SIDA în zona Transilvaniei. Pentru aceste activități a primit distincția Ordinul Meritul Sanitar din partea Președintelui României. În plan didactic, a activat în cadrul prorectoratului didactic al UMF timp de patru ani și sub conducerea sa au obținut titlul de doctor în medicină 13 medici.

Astfel, profesorul Cârstina are la activ un număr de 60 de ani practică medicală și 55 de ani activitate didactică.

„Bolile infecțioase survin la orice vârstă, inclusiv în viața intrauterină. Agenții infecțiilor sunt numeroși. Dintre aceștia, noi cunoaștem doar o mică parte și cei pe care îi cunoaștem își schimbă proprietățile în mod natural sau sub presiunea tratamentelor. Infecțiile survin în toate specialitățile și în special la anumite persoane cu imunitate alterată, realizând forme gravă de boală, cum avem exemplu infecția cu SARS Cov2.

Un medic infecționist trebuie să aibă cunoștințe medicale practic în toate specialitățile. Specialitatea de boli infecțioase se confruntă actualmente cu patologii noi cum sunt infecția HIV SIDA, infecțiile apărute în urma îngrijirilor spitalicești, nozocomiale, infecțiile care apar în urma transplantelor de organe. Marea problemă este infecția cu germeni mulți rezistenți la antibiotice.

Un aspect particular al bolilor infecțioase este că multe dintre ele sunt și contagioase la modul endemic, epidemic sau pandemic cum se întâmplă acum. De fapt, bolile infecțioase nu țin cont de frontiere”, a precizat domnul profesor Dumitru Cârstina în interviul pentru Revista Sinteza.

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj s-a confruntat cu epidemii de gripă (Hong Kong), de rujeolă și, nu în ultimul rând, de hepatită, își amintește domnul profesor. Cum patologia infecţioasă este într-o continuă dinamică, ponderea unor boli a scăzut, a altora a crescut, în plus apariția unor infecţii noi, infecţia HIV, de exemplu, au impus o redistribuire a destinaţiilor unor secţii. Profesorul Cârstina ne atrage atenția să nu uităm de secția specială care tratează infecțiile HIV/SIDA în cadrul căreia activează cu devotament colaboratori de-ai săi, medicii Itu Mureșan Corina, Jianu Cristian, Iubu Roxana, Marcu Cristian și alții.

În ceea ce privește noul coronavirus, profesorul Cârstina are un avertisment important:

„Nu subestimați adversarul. Chiar și după vaccinarea în masă, virusul va continua să circule, așa că măsurile de protecție vor trebui respectate în continuare”.

Situația actuală influențează atât asistența medicală, cât și învățământul medical la toate nivelurile, în special învățământul clinic esențial în formarea unui medic. La fel ca mulți alți colegi de-ai săi mai tineri, profesorul Cârstina speră să nu se ajungă la situația gravă ca studenții viitori medici să nu poată trata bolnavii, iar bolnavii să rămână fără doctori în viitor. De aceea ar trebui căutate formele optime de învățământ.

„După părerea mea, învățământul de boli infecțioase va avea mult de suferit și va trebui apelat cât de des la medicii mai vechi, cu experiență, fiindcă aici este domeniul unde ai rămas cu ceea ce ai văzut. Tabloul clinic al bolilor infecțioase este extrem de polimorf și se schimbă de la o oră la alta. De aceea sunt necesare cunoștințe aprofundate și experiență multă în acest domeniu”, a explicat profesorul Dumitru Cârstina.