Angela Achiței, antreprenor social și președinte Fundația „Alături de Voi” (ADV) România

În anul 2015 apărea Legea Economiei Sociale, prin care, cel puțin formal, România se alinia la trendurile europene în materie de incluziune socială și programe antisărăcie. Efectele, cel puțin în primii ani, aproape că nu s-au făcut simțite. Companiile se arată și astăzi reticente la a aplica prevederile acestei legi care oferă facilități pentru angajarea persoanelor vulnerabile.

A intervenit însă societatea civilă. Organizațiile nonguvernamentale s-au mobilizat și au reușit ca în scurtă vreme să câștige teren. Tot mai multe întreprinderi sociale s-au înființat în ultimii ani, ele absorbind forța de muncă vulnerabilă și sprijinind la rândul lor o economie necesară pentru sănătatea socială. În Romania în martie 2021 existau 1.642 de întreprinderi sociale.

În acest demers intensiv de susținere a înființării de întreprinderi sociale, un rol important l-a avut Angela Achiței care și-a concentrat eforturile pe programe specifice, inițiind și coordonând, din 2019, Acceleratorul de Întreprinderi Sociale pentru 42 de întreprinderi sociale înființate și dezvoltate în România, în toată țara, din care cinci în Republica Moldova și trei în Ucraina.
Despre ce sunt întreprinderile sociale, ce beneficii aduc ele societății, de ce era nevoie ca ele să existe și cum arată România socială, am discutat cu Angela în interviul care urmează.

V-ați ocupat îndeaproape de domeniul economiei sociale, mai exact de înființarea întreprinderilor sociale. Vă rugăm să ne explicați ce este o întreprindere socială?

În România, economia socială există de mult timp. Legea economiei sociale nr. 219 din 2015, nu a făcut decât să ofere o recunoaștere oficială acestui sector. Entitățile economiei sociale: cooperative, societăți și cooperative agricole, case de ajutor reciproc, asociații și fundații funcționează conform unor legi cadru specifice. Acestora s-au adăugat prin Legea economiei sociale societățile comerciale atestate ca întreprinderi sociale, care prin statut se angajează să respecte și prin operațiuni respectă în practică și raportează asupra acestui fapt, principiile economiei sociale și criteriile de întreprindere socială prevăzute de lege. Întreprindere socială este orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă următoarele criterii de funcționare: acționează în scop social și în interesul general al comunității, alocă minim 90% din profitul realizat scopului social și rezervei statutare, se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale; aplică principiul echității sociale față de angajați, asigurând nivele de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferențe care să depașească raportul de 1 la 8.

Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cineva care vrea să înființeze o întreprindere socială?

Depinde foarte mult de sursa capitalului inițial. Dacă banii vin prin fonduri europene, există anumite condiții care sunt impuse de Autoritățile de Management care fac designul acestor finanțări. Acestea sunt legate de valoarea maximă care poate fi accesată, număr de locuri de muncă care trebuie create, dacă afacerea socială trebuie să funcționeze într-o anumită regiune în urban sau rural ș.a.m.d. Dacă finanțarea inițială este asigurată de către o instituție financiară de creditare, pot interveni anumite aspecte legate de fezabilitatea și sustenabilitatea planului de afaceri, cash colateral ș.a.

Din punctul meu de vedere, ar fi câteva condiții care ar putea contribui la succesul demarării unei afaceri sociale. Să faci produse și servicii uau! Aici, de fapt, intervin inovația socială și diferențierea față de o afacere clasică. Să înțelegi cifrele! Atât în efectuarea studiului de piață, cât și în realizarea și implementarea planului de afaceri. Cifrele ne spun ce e ok și ce nu.., și cum putem regândi pașii pe care îi facem! Să-ți alegi echipa cu care mergi la drum. Întreprinderile sociale se formează preponderent prin asocierea oamenilor care identifică anumite nevoi sociale în comunitate și își propun să facă asta prin crearea unei întreprinderi sociale. Echipa trebuie să fie formată din oameni cu competențe și abilități în domeniul în care se desfășoară activitatea. Să fii construit într-un anume fel! Adică să ai un set de valori aparte, după care te ghidezi în viață. Și în fine, să-ți placă să oferi necondiționat, să pui omul, mediul și comunitatea în prim-plan, să te implici în acțiuni civice, să faci voluntariat ș.a.m.d.

Prin ce se definesc ele, concret, este necesară inserția (angajarea) unor persoane cu dizabilități sau defavorizate sau este opțională?

Întreprinderile sociale, au ca scop principal – soluţionarea unor probleme sociale în interesul comunității. Activitatea de antreprenoriat social, desfășurată de întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, este orientată spre îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități persoanelor din categoriile defavorizate ale populației prin consolidarea coeziunii economice şi sociale, inclusiv la nivelul colectivităţilor locale, prin ocuparea forţei de muncă, prin dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunității, prin creşterea incluziunii sociale.

Economia socială este un instrument util în combaterea sărăciei și reducerea inechităților sociale, iar întreprinderile sociale de inserție creează locuri de muncă pentru persoane din grupuri defavorizate.

În România, o întreprindere socială are posibilitatea să opteze pentru obținerea mărcii sociale. Marca îi oferă de fapt entității juridice, statut de întreprindere socială de inserție și vine la pachet cu anumite condiții: minim 30% din angajați, trebuie să fie din rândul persoanelor din categorii vulnerabile, iar aceștia să cumuleze minim 30% normă de muncă din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților. Întreprinderile sociale de inserție trebuie să aibă un pachet de servicii de inserție socio-profesională, pentru că de obicei persoanele din grupuri vulnerabile au un cumul de probleme sociale și atunci e nevoie de o abordare integrată, pe principiul one-stop-shop în care lucrezi cu persoana din perspectiva mai multor aspecte sociale.

Întreprinderile sociale de inserție au și un puternic caracter pedagogic, pentru că, de fapt, aici, oamenii învață ce înseamnă un loc de muncă și o calificare în domeniu. Acest tip de instrument, trebuie să fie unul de tranziție pentru persoana vulnerabilă…, de la statutul de persoană asistată social la persoană care ajunge în piața muncii și contribuie la viața comunității. Iar plasarea ulterioară pe piața muncii, trebuie să se facă cu servicii suplimentare de mediere și jobcoaching între 3 și maxim 12 luni.

Din păcate, în România avem foarte puține întreprinderi sociale de inserție pentru că au costuri mari de operare și raportare, în condițiile în care nu au nicio facilitate fiscală sau nonfiscală, plătind aceleași taxe și impozite ca orice companie clasică. Conform Barometrului Economiei Sociale publicat de către ADV România anul acesta, din 1.642 de întreprinderi sociale certificate la 31 martie 2021, doar 39 de întreprinderi sunt de inserție.

Dacă 90% din profit trebuie direcționat spre proiecte sociale, cine face aceste proiecte? Adică, întreprinderea socială trebuie să le genereze sau doar alege și direcționează profitul spre alte organizații și proiecte sociale din societate?

Misiunea socială trebuie să facă parte implicit din modelul de afacere creat. Iar planul de afaceri a unei întreprinderi sociale are câteva elemente în plus față de un plan de afaceri clasic: impact social preconizat care trebuie justificat prin indicatori sociali anuali, obiective sociale și transversale (nediscriminare, protecția mediului, egalitate de șanse ș.a.m.d.), inovație socială, modul de organizare și de luare a deciziilor (un om înseamnă un vot și nu contează câte acțiuni deține efectiv fiecare), modul de integrare a persoanelor din categorii vulnerabile (dacă e cazul), schema de personal, modul de implicare a voluntarilor ș.a.
90% din profit poate fi alocat în mod direct atingerii indicatorilor sociali propuși (practic profitul se diminuează pentru că intervin cheltuieli care nu sunt generatoare de alte venituri, pentru că oamenii nu plătesc) sau este alocat rezervei statutare și utilizat pentru investiții, creare de locuri de muncă, formarea profesională a angajaților ș.a.m.d.

Care sunt avantajele pentru cineva care vrea să înființeze o întreprindere socială? De ce este atractivă?

Din păcate nu există avantaje fiscale sau nonfiscale reale. În teorie, acestea pot beneficia de sprijin din partea autorităților în ceea ce privește alocarea de terenuri / clădiri în care să funcționeze, însă în practică, eu nu știu nicio situație în care acest lucru s-a materializat. De asemenea, avem prevăzute în legislație posibilitatea pentru întreprinderile sociale de inserție de a vinde produsele și serviciile lor în baza unor contracte rezervate încheiate cu autoritățile publice. Însă, chiar dacă legea oferă această posibilitate, nefiind cu caracter obligatoriu, nu se aplică.

Prin urmare, rămân doar motivele de ordin social și motivația internă de a face ceva pentru om, mediu și comunitate.

Ce surse de finanțare nerambursabilă există pentru astfel de proiecte?

Urmează să fie comunicate în curând rezultatele pe Programul Operațional Capital Uman, prin care se vor selecta probabil 10-15 administratori de grant, care vor deschide competiții de creare start-up-uri întreprinderi sociale care să activeze în mediul rural. Acestea vor trebui să creeze locuri de muncă pentru tineri NEETs și să activeze în domenii ce țin de procesarea legumelor, fructelor și altor produse alimentare.

Din păcate, până în prezent, fondurile europene dedicate economiei sociale au fost investite doar în domeniul strat-up-urilor, ceea ce din punctul meu de vedere nu a fost OK. Pentru un cadru favorabil de dezvoltare a sectorului, fondurile nerambursabile trebuie să vizeze și scalarea întreprinderilor sociale care există deja în piață, crearea de instrumente de creditare / garantare și dezvoltarea de platforme de crowdfunding. Toate aceste aspecte trebuie combinate cu crearea de piețe de desfacere a produselor și serviciilor, utilizarea clauzelor sociale în achizițiile publice, precum și cu subvenționarea locurilor de muncă create pentru persoanele din grupuri vulnerabile în întreprinderilor sociale de inserție. Finanțarea start-up-urilor nu poate atinge potențialul maxim, dacă nu se creează premise de dezvoltare ulterioare. Iar numărul mic de start-up-uri care supraviețuiesc în piață și își mențin și statutul de întreprindere socială ne arată că drumul parcurs de România în dezvoltarea acestui sector s-a axat pe absorbția fondurilor europene și nu neapărat pe impactul pe termen mediu și lung generat în societate.

Cine verifică aceste întreprinderi sociale? Care este feedbackul din realitate?

Întreprinderile sociale certificate sunt verificate de către AJOFM din județul în care activează aceste entități. Anual, acestea depun rapoarte de activitate, iar angajații AJOFM pot face verificări la fața locului privind respectarea prevederilor legale în ceea ce privește funcționarea.

În cazul întreprinderilor sociale create prin fonduri europene, verificarea și monitorizarea se realizează de către administratorul de grant cu care s-a încheiat contractul de finanțare, care la rândul lui este verificat de către Organismul Intermediar, Autoritatea de Management POCU și alte instituții cu atribuții de control după caz.

Cum a reacționat societatea românească la o astfel de provocare? Există o atracție spre așa ceva? Și dacă ar fi să analizăm o hartă, în ce zone ale țării există un interes mai mare și dacă aveți o explicație. Care este în general corelația între nivelul de sărăcie și apariția unor întreprinderi sociale?

Conceptul de economie socială este din ce în ce mai mult îmbrățișat de oameni, pentru că le dă sens vieții și o satisfacție aparte privind impactul social generat în comunitate.

În România, până în martie 2021, se atestaseră 1.642 de întreprinderi. Numărul celor înregistrate oficial a crescut, pentru că a fost o condiție de bază la finanțarea europeană, ca după ce obții finanțarea, să te certifici ca întreprindere socială. Conform Barometrului Economiei Sociale realizat de organizația noastră „în toate județele din România există cel puțin o întreprindere socială atestată, media națională fiind de 35 de întreprinderi pe județ – numărul de întreprinderi sociale dintr-un județ variază de la 1 în județul Ilfov (care nu a fost eligibil pentru fondurile europene destinate întreprinderilor sociale) la 229. Cea mai mare densitate, 229, se înregistrează în județul Alba, urmat de Cluj cu 137 de întreprinderi sociale atestate, Dolj 109, Iași 89, Maramureș 83 și Prahova 63.

Județele cu un număr mare de întreprinderi sociale atestate sunt cele caracterizate fie de preexistența unui sector puternic și inovativ al serviciilor sociale, caracterizat inclusiv de existenta unor întreprinderi sociale atestate Alba, Cluj, Iași, Maramureș și/sau a unui sector economic relativ puternic Prahova, Dolj.