(Nota redacției: Acest text a fost publicat în numărul din august, 2015, sub titlul „SUA, țara tuturor posibilităților culturale”. Îl republicăm cu ocazia numirii Corinei Șuteu ca ministru al Culturii.)
SUA este o ţară care nu percepe cultura română ca pe o cultură mică sau mare, o percepe ca pe o cultură europeană, iar în ceea ce îi priveşte pe artiştii romani, respectiv modul în care sunt priviţi acolo, atunci când sunt artişti buni, sunt văzuţi, pur şi simplu, ca artişti buni fără a fi asociaţi neapărat unei culturi.
Director al Institutului Cultural Român din New York (ICRNY), în perioada 2006-2012, Corina Şuteu a observat „fenomenul” pieţei culturale americane îndeaproape, ajungând la concluzia că este un spaţiu economic şi mental mult mai puţin uniform decât cel european. Într-o discuţie pe care revista SINTEZA a avut-o cu fostul director al ICR NY, am aflat cum este receptată cultura românească în SUA, cum sunt priviţi artiştii români de către americani şi care este secretul din spatele longevităţii Festivalului de Film Românesc Making Waves din SUA, un proiect cultural fără precedent în România.
Corina Șuteu
„Piaţa culturală din Dallas, cea din New Orleans sau New York, nu au multe puncte în comun. Pentru publicul american mediu care trăieşte în NY, cultura este una dintre multele modalităţi de recreere şi de petrecere a timpului liber, în mod agreabil. Fireşte, intelectualitatea, academia şi clasele înstărite au un mod mult mai european de a privi cultura – ca pe o experienţă a elitelor, ca pe o experienţă a elevaţiei spirituale, a expunerii la nou, a provocărilor intelectuale. Dar dacă trăieşti în Dallas de exemplu, experienţa culturală – aşa cum noi o înţelegem în Europa – este mult mai limitată în diversitate şi existenţa se derulează între alte repere ale timpului liber sau timpului acordat dezvoltării personale prin culturalizare. Iar la Los Angeles, de pildă, piaţa culturală este sinonimă cu Hollywoodul, aşa încât meseriile şi produsele culturale derivă majoritar din asta, acolo”, precizează Corina Şuteu.
Ca orice economie liberală prin excelenţă, SUA nu are politici culturale care să ghideze formarea gustului public, să susţină generos şi democratic accesul la valorile culturale clasice, sau să educe cultural. „Aceasta produce, pe de altă parte, fertilitatea industriilor culturale – muzica, cinematografia, cărţile cu vânzare mondială globalizată. Publicul american poate oricând deveni producător de cultură în acest sens, deoarece cultura nu are statura iconică şi identitară pe care o are în contextul european”, precizează consultantul în politici culturale şi management cultural, Corina Şuteu cu referire la modul în care Statele Unite şi americanii de rând se raportează la piaţa culturală.
SUA nu are o perspectivă de natură elitistă, „europeană”, asupra noţiunii de cultură, consideră fostul director al ICR NY, spunând că ceea ce are priză la public, ceea ce serveşte un scop educativ de masă, ceea ce place şi distrează, aceasta este concepţia răspândită în America despre cultură. „De la serile de poezii în baruri, book-cluburile lunare care au imens succes până la block buster-ul cinematografi, care se lansează în 3.000 de săli în acelaşi timp, toate participă la un sistem cultural deschis, fără prejudecăţi limitative, dar şi fără o selectivitate a gustului, fără o grijă faţă de noţiunea de calitate spirituală a operei de artă în sensul în care noi înţelegem asta pe continent. Înţeleasă astfel, SUA este ţara tuturor posibilităţilor culturale şi ea propune un context extrem de favorabil şi de fără prejudecăţi iniţiativelor de tot felul. Exigenţa americană se reflectă însă, chiar şi când este vorba despre cultură în capacitatea profesionistă de a organiza, prezenta, distribui, comunica ceea ce ai produs din punct de vedere cultural. Altfel, nu exişti”, declară Corina Şuteu.
Statele Unite sunt întotdeauna interesate de artişti, ei nu percep cultura română ca pe o cultură mică sau mare o percep ca pe o cultură europeană pur şi simplu. În mentalul american există China, India, Europa…etc. Toate cu «marile lor culturi[. În Statele Unite reprezentativitatea «oficială» de natură culturală nu există. Cultura lor «oficială» sunt filmele de Hollywood, McDonald’s şi cluburile de jazz, sau Broadway-ul. De asemenea, Martin Scorsese, Robert Wilson sau Marina Abramovic, cu toate că fiecare are origini naţionale diferite, este adoptat în SUA.
Corina Șuteu
Fondatoare, alături de Oana Radu şi Mihai Chirilov, a Festivalului de film românesc, Making Waves: New Romanian Cinema, Corina Şuteu consideră că principalul domeniu de colaborare pe plan cultural între România şi SUA va rămâne filmul, fie prin prezenţele la diverse festivaluri, fie prin organizarea Festivalului de Film Românesc de la Lincoln Center în NY. Un alt sector în care este vizibilă cel mai mult cooperarea este reprezentat de artele vizuale, prin Galeria Nicodim din Los Angeles, prin prezenţa lui Adrian Ghenie ca artist al galeriei PACE NY sau prin prezenţa regulată a Galeriei Plan B la târgurile de artă din SUA. „Continuăm, de asemenea, să avem mari personalităţi de origine română, ca Andrei Şerban sau Andrei Codrescu, care sunt punţi efective de legătură. La fel, tineri dramaturgi şi regizori cum sunt Ana Mărgineanu şi Ştefan Peca, sau profesori de anvergură mondială, precum Toma Pavel şi Vladimir Tismăneanu”, spune Corina Şuteu.
Potenţialul cel mai de preţ de care România ar trebui să profite în relaţie cu SUA şi care să consolideze cooperarea culturală dintre cele două ţări, consideră Corina Şuteu, este enorma recunoaştere actuală pe care un număr de personalităţi din lumea academică şi din artele emergente, regizori şi artişti vizuali din România, o au în SUA. „Personal, aş propune instituţional crearea unor antene de cooperare culturală în oraşele americane principale, dar aflate într-un regim independent, asemănător Institutului Goethe sau Swiss Institute. Diplomaţia culturală ar trebui să fie o arie separată şi cu agendă distinctă şi să funcţioneze în paralel şi în colaborare cu ambasadele şi consulatele, dar fără amestec în agenţiile de cooperare. La fel şi activitatea specifică dedicată diasporei. Cooperarea culturală directă, diplomaţia culturală şi centrele comunitare sunt arii de activitate foarte bine delimitate şi, pentru ca fiecare dintre ele să fie eficient coordonate, ar trebui separate din toate punctele de vedere. Sigur, asta este o utopie deocamdată, deşi ar trebui să fie o direcţie prioritară, nu atât de costisitoare, de fapt, de a face foarte vizibilă România în SUA”, precizează Corina Şuteu.
Fondat în 2006 şi derulat iniţial sub patronajul Institutului Cultural Român de la New York în perioada în care se afla la conducere echipa lui H.R. Patapievici, Making Waves a devenit independent în anul 2012. Se vorbeşte despre Making Waves: New Romanian Cinema ca fiind un proiect cultural fără precedent. „Este un proiect de suflet pentru mine, de trei suflete, de fapt: Mihai Chirilov, Oana Radu şi cu mine. În ceea ce mă priveşte, ceea ce e fără precedent este că am încercat şi am reuşit, timp de patru ani, să reconvertesc în regim privat un mare festival de film la NY pe care ICRNY îl organiza în mod normal din fonduri publice. A fost un fel de aspiraţie «Die Hard». Nu putem, constant, să ne lăsăm înghiţiţi de decizia inadecvată a unor oameni politici efemeri dar lacomi, a unor funcţionari care nu înţeleg şi nu au cultura necesară să înţeleagă consecinţele nefaste ale unor acte care le aduc profit imediat. Prin educaţia, experienţa şi cultura mea profesională am avut privilegiul să învăţ să gândesc în lung termen şi, mai ales, să conştientizez care sunt adevăratele mize care ne pot face să acţionăm inept sau just. Making Waves a fost şi rămâne o aventură de acest fel. Dar fără Mihai şi fără Oana şi fără experienţa de treizeci de ani pe care o aveam în domeniu nu as fi reuşit-o. Probabil că, uneori, şi stelele se aliniază în faţa curajului colectiv. Cam aşa vedeau lucrurile şi părinţii fondatori ai societăţii americane, cred eu”, concluzionează specialista în politici culturale.
Cultul faţă de societatea americană este născut din această promisiune mereu înnoită că, dacă reuşeşti în America, lumea se deschide. Este o iluzie, azi-când lumea e oricum deschisă, dar este, mărturisesc, încă o realitate a celor care ajung să se lanseze acolo. America mai are încă forţa să te poarte, sa îţi acorde un statut de recunoaştere globală aparte. Dar să reuşeşti să te impui acolo este foarte greu, este o adevărată provocare, ca artist din orice domeniu.
Corina Șuteu
