Jurnalele și autobiografiile ni se prezintă cu recomandarea autenticității, fie ea și o autenticitate fabricată. Din ele obținem cel puțin două lucruri: avem acces la o experiență umană mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a noastră, altfel spus vedem cum trăiesc, gândesc și iubesc ceilalți, și primim o mărturie unică despre o perioadă care a trecut, de multe ori chiar despre o altă epocă istorică.

Bineînțeles, se poate vedea în cazul multor jurnale că nu au fost gândite pentru a fi ținute în sertar, ci că autorii lor le-au conceput având în minte posibili cititori. Acest lucru este evident în cazul jurnalului autoarei Sylvia Plath, scris într-un stil extrem de îngrijit.

Astfel, aceste opere se situează la granița dintre ceea ce este personal și ceea ce poate și se dorește a fi împărtășit cu ceilalți. Un alt tip de exercițiu, în speță lectura caietelor academice (nu atât de îndepărtate de stilul confesiv pe cât ne-am aștepta), îi oferă cititorului o experiență similară celei a parcurgerii jurnalelor. Prin caiete academice înțeleg notițele scriitorilor de texte neliterare, material textual în care s-au păstrat schițe ale operelor lor. Acestea ni se prezintă ca fiind autentice, un receptacol pentru idei încă incomplet formulate, mărturii care de multe ori facilitează înțelegerea operei publicate a unui autor. Poate unul dintre cele mai importante exemple de asemenea caiete în domeniul filosofiei îl reprezintă cele ale lui Ludwig Wittgenstein.

Augsburg, Staats- und Stadtbibliothek 4o cod. 31, f. 215r.

Caietele școlare, la fel de personale, au slujit de multe ori la reconstituirea gândirii unui filosof care nu a lăsat o operă scrisă. Cursurile notate de către studenții lui Ferdinand Saussure, Charles Bally și Albert Sechehaye, au stat la baza reconstrucției Cursului de Lingvistică Generală. Și în această situație este vorba despre un demers personal care sfârșește prin a depăși individualul.

Având aceste lucruri în minte, anume că jurnalele, caietele academice și caietele școlare ne pun în fața unei experiențe autentice, individuale și totodată capabile de a fi universală, să trecem la studiul notițelor medievale, pentru a putea discerne ce anume ne aduce acest gen de cercetare și de ce proiectul NOTA, un Grant ERC Starting, al cărui director am onoarea să fiu, le este dedicat în întregime. Pentru Modernitatea Timpurie, studiul notițelor este mai avansat, există studii aprofundate încă din deceniul trecut (Blair 2010, Yeo 2014). Pentru Evul Mediu, în schimb, această abordare este de dată recentă, caietele nefiind decât de curând considerate obiecte de studiu privilegiate.

Considerăm un caiet medieval orice manuscris care fie în totalitate, fie în parte, reunește notițe legate de cursuri universitare, examene sau alte tipuri de exerciții specifice vieții academice medievale. Așadar, un manuscris care reunește notițe care pot fi raportate la programa universitară va fi un caiet, la fel și un manuscris care reunește notițe luate în timpul lecțiilor, în timpul disputelor universitare, precum și un manuscris care reunește toate exercițiile academice la care a participat posesorul lui.

Frankfurt, Stadt und Universitätsbibliothek, ms. praed. 102, f. 54v.

Dar de ce să le studiem? Ce putem afla dintr-un asemenea demers?

Dobândim acces la o experiență umană trăită, individuală și unică. Dincolo de practicile universitare, din caietele studenților aflăm și multe lucruri care îi umanizează pe posesorii lor. Spre exemplu, aceștia fac remarci despre vreme, despre profesori, colegi, sau despre motivele pentru care au lipsit de la curs într-o anumită dată.

De pildă, manuscrisul Paris, Bibliothèque Nationale de France, lat. 3074 conține, între filele 15 și 147, notițele pe care le-a luat Richard de Basoches, zi de zi, la cursul ținut de Pierre Plaoust de-a lungul anului universitar 1392-1393. Richard notează cum a fost prezent în sala de curs, din greșeală, într-o zi liberă, și l-a așteptat pe profesor timp de trei ore (Glorieux 1939, p. 45, Paris BnF lat. 3074, f. 80r). Într-o altă situație, acesta menționează că nu a putut ține pasul cu viteza cu care dicta profesorul și de aceea există goluri în notițele sale (Glorieux 1939, p. 457, Paris BnF lat. 3074, f. 18). Doi colegi au râs de Richard fiindcă își lua notițe prea detaliate, lucru pe care acest student îl notează… (Glorieux 1939, p. 458, Paris BnF lat. 3074, f. 69v). Aceleași notițe păstrează memoria unui val de căldură despre care nu mai avem alte mărturii și care a lovit Parisul în anul 1393 (Glorieux 1939, p. 482, Paris BnF lat. 3074, f. 122r).

Studiul notițelor ne permite de asemenea refacerea parcursului individual al unui autor. Un caiet de alt tip, mai curând asemănător unui jurnal, a fost ținut de Narcissus Pfister, un intelectual activ la Universitatea din Köln la începutul secolului al 15-lea (Meier 1934). Jurnalul, transmis de manuscrisul Augsburg, Staats- und Stadtbibliothek 4o cod. 31, conține răspunsul dat de către acest autor la o serie de dezbateri ce au avut loc la Köln între 1401 și 1415, alături de mărturii ale examenelor la care a participat în vederea obținerii titlului de doctor în teologie. Aflăm astfel nu doar un parcurs individual, dat fiind faptul că aceste texte sunt precis datate și împărțite în trei grupe (întrebări cărora le-a răspuns cât timp era la studiumul dominican din Köln, întrebări disputate la universitate, dar înainte de a fi obținut titlul de magistru, și întrebări disputate după obținerea mult râvnitului titlu), ci și ce profesori și studenți erau activi în mediul din Köln în perioada respectivă. Toate aceste detalii ni se dezvăluie grație asiduității cu care Narcissus a notat, în fiecare situație, cui anume îi răspunde. De asemenea, din acest caiet aflăm și ce orientări doctrinare erau preferate.

Frankfurt, Stadt und Universitätsbibliothek, ms. praed. 102, f. 54v.

Mai multe informații ne aduce un alt caiet, tot din Köln, dar de data aceasta din a doua jumătate a secolului al 15-lea, care i-a aparținut lui Servatius Fanckel (Löhr 1926, Hoenen 2011). Spre deosebire de Narcissus, Servatius nu a notat doar propriile sale răspunsuri la diverse dispute, ci și răspunsurile colegilor săi.

Și în acest caz, toate textele sunt explicit datate și situate în context, punând la dispoziția cercetătorului o imagine colorată a vieții intelectuale de la Universitatea din Köln: aflăm ce teme erau dezbătute, cine erau cei care interveneau în aceste dispute și ce formă de dispută era preferată. Mare parte din caiet conține dispute din timpul vacanței, un gen de dispută organizată în timpul vacanței de vară, după un model parizian specific Sorbonei. Acestea erau menite să îi ajute pe studenți să nu își iasă din ritm și să nu își piardă abilitățile dobândite în timpul anului universitar. Spre deosebire de alte genuri de exerciții medievale, în cazul disputelor din timpul vacanței participarea se extindea la nivelul întregii universități. Cu alte cuvinte, ele nu erau organizate de facultăți, iar cei care interveneau puteau să o facă indiferent de facultatea de care aparțineau. Astfel, avem acces la întregul mediu universitar, nu doar la ceea ce se petrecea într-o singură facultate.

Acest gen de manuscris ne mai poate spune și care erau preferințele unei generații: ce autori erau citiți, cum era gândirea lor rezumată și cum erau refolosite ideile lor. Un bun exemplu în acest sens îl constituie biblioteca lui Étienne Gaudet, un intelectual parizian activ în a doua jumătate a secolului al 14-lea. Biblioteca sa, descoperită și atribuită lui de Zénon Kaluza (Kaluza 1979), conține mai multe caiete, fiecare dintre ele fiind o combinație de dispute la care a asistat personal, rezumate din texte citite, schițe pentru propriile opere, etc. Din aceste caiete vedem cu adevărat preferințele unei generații care începuse să dea tot mai mare greutate autorilor proveniți din mediul englez. În acest caz, putem doar să le studiem pe rând, pe fiecare, și să vedem în ce măsură se confirmă afirmația lui Zénon Kaluza potrivit căreia Étienne Gaudet reprezintă „o oglindă a vremurilor sale” (Kaluza 1984, p. 231).

Paris, Bibliothèque Nationale de France, lat. 16408, f. 48v

Acestea ar fi doar câteva exemple mai reprezentative pentru genul de cunoștințe pe care le putem dobândi din studiul caietelor medievale. Notițele transmit o informație mai apropiată de ceea ce se întâmpla efectiv în „sala de clasă”, mai autentică decât cea pe care o putem obține prin studiul legilor universitare sau al textelor medievale transmise într-o formă cizelată. Ele sunt, la fel ca toate textele de felul acesta, la limita dintre individual și ceea ce poate fi împărtășit cu ceilalți.

Proiectele caietelor medievale

Caietele medievale menționate, dar și altele, sunt studiate în două proiecte, ambele în desfășurare la Centrul de Filosofie Antică și Medievală al Universității Babeș-Bolyai:

1. Proiectul ERC Starting Grant NOTA (GA 948152), „Note-taking and Notebooks as Channels of Medieval Academic Dissemination across Europe”. Acesta a fost câștigat în cadrul competiției ERC din 2020, de către Alexandra Baneu. Echipa NOTA își propune să investigheze caietele studenților și magiștrilor medievali, din diverse universități europene, pentru a vedea în ce măsură acest gen de martor al vieții intelectuale ne poate ajuta să descoperim lucruri noi despre cum se studia și ce se studia în universitatea medievală. Ne puteți urmări pe Facebook (https://www.facebook.com/NotaERC) și pe Twitter (https://twitter.com/NotaERC).
2. Proiectul UEFISCDI PN-III-P3-3.6-H2020-2020-0030, acordat în cadrul premierii participării la competițiile Orizont. Această finanțare suplimentară ne-a permis extinderea echipei de cercetare și investigarea unor teme conexe care nu erau parte din proiectul inițial.

Bibliografie

Blair 2010 = Ann M. Blair, Too Much to Know. Managing Scholarly Information before the Modern Age, Yale University Press, New Haven & London, 2010.
Hoenen 2011 = Maarten J.F.M Hoenen, „Nominalism in Cologne: the Student Notebook of the Dominican Servatius Fanckel with an Edition of a disputatio vacantialis Held of July 14, 1480 ‘Utrum in Deo uno simplicissimo sit trium personarum realis distinctio’”, Crossing Boundaries at Medieval Universities, ed. Spencer E. Young, Brill, Leiden-Boston, 2011, pp. 85-144.
Kaluza 1979 = Zénon Kaluza, Thomas de Cracovie, contribution à l’histoire du collège de la Sorbonne, Ossolineum, 1979.
Kaluza 1984 = Zénon Kaluza, „Étienne Gaudet devant le problème de la prevue en théologie”, Preuve et raisons à l’université de Paris. Logique, ontologie et théologie au XIVe siècle, ed. Zénon Kaluza, Paul Vignaux, pp. 231-251.
Löhr 1926 = Gabriel M. Löhr, Die theologischen Disputationen und Promotionen an der Universität Köln im ausgehenden 15. Jahrhundert, Otto Harrassowitz, Leipzig, 1926.
Meier 1934 = Ludger Meier, „Der Studiengang des Ex-Dominikaners Narcissus Pfister O.S.B. an der Universität Köln”, in Archivum Fratrum Praedicatorum 4(1934), pp. 228-257.
Yeo 2014 = Richard Yeo, Notebooks, English Virtuosi, and Early Modern Science, The University of Chicago Press, Chicago, 2014.

Autorii cercetării

Alexandra Baneu este directorul proiectului ERC Starting Grant NOTA („Note-taking and Notebooks as Channels of Medieval Academic Dissemination across Europe”), proiect european în valoare de aproape 1,2 milioane de euro organizat de către Consiliul European al Cercetării (European Research Council /ERC). Alexandra Baneu a fost singurul cercetător din România inclus pe lista celor 436 de câștigători din statele europene în cadrul competiţiei Starting Grants organizate de către Consiliul European al Cercetării în 2020.

A studiat filosofie și filologie clasică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde și-a susținut și teza de doctorat în filosofie în anul 2016. În ultimii ani a lucrat în cele două domenii, contribuind la cercetarea filosofică medievală desfășurată în cadrul Centrului de Filosofie Antică și Medievală al Universității Babeș-Bolyai și la cercetarea filologică dedicată Școlii Ardelene din cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române.

Echipa de cercetare:

Ioana Curuț este absolventă de Filosofie (UBB-Cluj) și Studii Iudaice (Universitatea din București). În 2021 a obținut titlul de doctor în Filosofie, cu teza „Philosophy and Theology at the University of Vienna in the XVth Century: The Case of Thomas Ebendorfer”, în cadrul Universității Babeș-Bolyai. A colaborat la mai multe proiecte de cercetare dedicate studiului manuscriselor medievale latinești (Altavilla, THESIS-ERC, RISE și DEBATE-ERC). Cercetarea ei în cadrul proiectului NOTA se concentrează asupra receptării gândirii iudaice la autori latini vienezi prin studierea caietelor manuscrise ale lui Henricus de Rinfeldia (sf. sec. XIV).

Florina Rodica Hariga este absolventă a Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde și-a susținut și teza de doctorat în filosofie în anul 2015. În cadrul proiectului NOTA transcrie din caietul de notițe care a aparținut magistrului parizian Étienne Gaudet un pasaj care tratează problema definiției păcatului și a diferențelor între păcatele veniale și mortale. În plus, lucrează la un studiu referitor la notele de curs ce reprezintă un comentariu al lui Petrus Plaout copiat de Richard de Basoches în manuscrisul Paris, BnF lat. 3074.

Andrei Marinca este lector universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, în cadrul căreia predă cursuri de limbă arabă, filosofie medievală arabă și filosofia universităților medievale. În 2021 a obținut titlul de doctor în Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai cu teza „Debates on the Continuum in the Natural Philosophy of the XIVth Century”. În cadrul proiectului NOTA studiază chestiunile de filosofie naturală din ms. Brugge, Stadsbiblioteek 189, un caiet care i-a aparținut lui Guillaume de Smidt (ca. 1350).

Vlad Ile este doctor în filosofie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și al Universității din Tours. Sub îndrumarea prof. dr. Alexander Baumgarten și prof. dr. Joël Biard, și-a obținut titlul de doctor cu o teză dedicată logicii și filosofiei limbajului din perioada medievală, în care explorează teoria supoziției în perioada secolelor XIII-XIV și diversele ei interpretări contemporane. În cadrul proiectului ERC-Nota studiază un caiet de notițe ce datează din secolul al XIV-lea, păstrat la Biblioteca catedralei din Worcester sub cota F. 73. Manuscrisul reprezintă notițele unui student de la Oxford și cuprinde comentarii de tip quaestio asupra lucrării Isagoga scrisă de Porfir, împreună cu notițe asupra lucrării Sophismata scrisă de William de Heytesbury, figură proeminentă pentru logica secolului al XIV-lea dezvoltată la Colegiul Merton al Universității din Oxford.