O știre de la începutul anului 2023 anunța un record de vizitatori la Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universității Babeș-Bolyai din Cluj: peste 232.500, în anul care a trecut! O creștere cu 40% față de anul precedent, iar tendința ascendentă s-a înregistrat continuu, în anul 2021 primind distincția Travelers Choice Award, „Best of the Best”, o plasează în primele 10% obiective ale lumii.
De ce? Cum se explică faptul că pe porțile acestei grădini au ajuns să treacă și 5000 de vizitatori pe zi? Ce anume se schimbă, care este secretul acestui succes? Cum a ajuns Grădina Botanică să fie în topurile clasamentelor turistice, Tripadvisor considerând-o cea mai vizitată din zonă, alături de Salina Turda sau orașul Sighișoara?
O creștere spectaculoasă a numărului celor care i-au trecut pragul grădinii botanice universitare a fost în lunile aprilie și mai, publicul fiind atras în special de colecțiile de bulboase de primăvară: lalele, zambile, brândușe, narcise, când coada la intrare era și de 100 de metri. Dar și în lunile de toamnă sau când conducerea Grădinii Botanice a organizat expoziții de fluturi, plante carnivore, bonsai.
Este cert că florile de la Grădina Botanică oferă spectacole tot mai reușite, știința floriculturii evoluând foarte mult în ultimii zeci de ani. Pe lângă această primă explicație, putem înțelege și că publicul simte nevoia de evadare într-un peisaj frumos pe măsură ce viața urbană devine tot mai solicitantă. Există oricum, primăvara o „foame de verde”, explică biologul, iar toamna când natura intră în declin, avem tendința de a profita cât se mai poate de frumusețea peisajului.
Însă, aceste prime explicații nu epuizează fenomenul. Grădina Botanică pare un univers mult mai complex pe care publicul începe să-l descopere pe măsură ce mediul academic înțelege să-l expună și să-l valorifice.
Ce se întâmplă nou – studiu de caz
Directorul Grădinii Botanice „Alexandru Borza”, profesorul Mihai Pușcaș
„Sunt câteva lucruri care au dat un suflu nou relației publicului cu Grădina Botanică, printre care comunicarea mai intensă și diversitatea ofertei. Comunicăm mai bine și cu un impact mai larg și imediat prin rețelele sociale, internet, acest lucru este evident. Dar am și gândit câteva proiecte de educație și cultură care se desfășoară în interiorul Grădinii Botanice, oarecum surprinzătoare pentru acest loc și prin asta foarte atractive”, ne explică Mihai Pușcaș, directorul Grădinii Botanice, conferențiar și cercetător la Facultatea de Biologie.
Așa au apărut evenimente precum „Noaptea Privighetorilor”, „Inelarea păsărilor”, „Expoziție de fluturi vii” în sera cu flori, concerte, festivități de început de an, acțiuni de voluntariat, intrare gratuită dacă ai o carte etc.
„În viziunea noastră, Grădina Botanică trebuie să fie un organism viu care se schimbă și se adaptează noului, dar lucrează în același timp pentru patrimoniul biologic și tradiția științifică ale acestui loc”, spune biologul Mihai Pușcaș. Ba mai mult, explică biologul, deschiderea spre lumea largă a permis un accent deosebit pe cercetare. Astfel, în prezent, Grădina Botanică este parte în mai multe proiecte de cercetare internaționale. Echipa de cercetători care colaborează în cadrul instituției este implicată în studiul lumii vii pe mai multe paliere, de la monitorizarea efectelor schimbărilor climatice la cercetări de ADN și prelevare de țesut biologic, bancă de semințe și descoperirea unor noi specii de plante.
Conform scopului său, grădina botanică universitară trebuie să fie în primul rând un spațiu destinat cercetării, al educației și apoi al recreerii.
GLORIA – proiectul care cuprinde și Munții Rodnei
În vara anului trecut, a avut loc realizarea unei campanii de revizitare în scop de monitorizare ecologică a patru vârfuri alpine izolate din Munții Rodnei, în cadrul proiectului GLORIA, inițiat și coordonat de la Viena dar care a cuprins aproape întreaga planetă. Inițiativa internațională își propune să evalueze impactul schimbărilor climatice asupra vegetației alpine, un protocol standardizat fiind implementat în 137 de zone muntoase din întreaga lume.
Participarea cercetătorilor Grădinii Botanice „A. Borza”, alături de colegii de la Institutul de Cercetări Biologie din Cluj-Napoca, în cadrul acestei rețele mondiale (Global Observation Research Initiative in Alpine Environments) contribuie la ultimele rezultate științifice cu privire la efectele încălzirii climatice asupra ecosistemelor naturale fragile.
Proiectul a demarat în 2001, o dată la 7 ani realizându-se o reinventariere a plantelor la scări de centimetri în câteva zeci de cvadrate strict localizate, precum și descărcarea înregistrărilor temperaturilor ambientale, măsurate continuu „in situ” cu dispozitive de mare precizie.
„Cu alte cuvinte, se urmărește impactul încălzirii globale asupra florei, ce specii suferă, ce specii se dezvolta bine la noile condiții climatice. Este vorba despre termofilizare, fenomen în care se observă o creștere a ponderii în etajul alpin a speciilor caracteristice etajelor de vegetație mai joasă (care sunt mai termofile, mai „iubitoare de căldură”). Mai exact, măsurăm gradul în care unele plante fie dispar, fie se dezvoltă mai mult sau mai bine datorită schimbărilor de temperatură la altitudini ridicate”, precizează Mihai Pușcaș, coordonatorul pentru România al acestui proiect.
Anul trecut s-au împlinit trei cicluri de monitorizare a temperaturilor și de observare a vegetației alpine astfel că, în lunile care urmează coordonatorii internaționali ai proiectului vor formula concluzii științifice pe care promit să le facă publice. O primă concluzie este că temperatura le permite tot mai mult plantelor să urce spre vârf, dovadă că încălzirea globală există și produce schimbări. Un prim pericol este că unele plante, din cauza competiției, pot să dispară, în favoarea altora care se vor simți tot mai bine și vor acapara tot mai mult spațiu la înălțimi. Fenomenul de termofilizare există. Iar semnalul este real, măsurat.
Istoria și logica acestui loc
„Știți care este creierul, inima unei Grădinii Botanice universitare?”, mă întreabă directorul ei. „Se află în încăperea alăturară. Este Herbarul cu cele 700 de mii de file, specimene din lumea viului, sute de mii de exemplare conservate, toată flora țării noastre, precum și specii primite din alte colțuri ale lumii, de la colegi botaniști cu care facem schimburi permanente de informații și de exemplare de plante.”
Încăperea este enormă, plină cu dulapuri din lemn masiv, fabricate special pentru herbar acum o sută de ani. Miroase a petrol iar pe ușile lor acoperite cu sticlă poți să vezi câmpiile și pajiștile lumii noastre în forma cuminte a unor flori sau frunze prinse cu benzi de lipici, răstignite pe file de hârtie. Tot labirintul acesta de plante presate colecționate de pretutindeni timp de un secol este perfect logic organizat, iar opisurile de la capăt de culoar menționează unde se află fiecare dosar și fiecare fir de plantă.
„O grădină botanică nu este doar un spațiu cu alei și ronduri de flori viu colorate, este în primul rând un centru de studiu, de cercetare și de educație. Aici sunt peste o sută de ani, sute de mii de ore de muncă, nenumărate expediții de cercetare și contribuția în formarea atâtor biologi și cercetători care au lucrat neîntrerupt în tot acest secol frământat de războaie și alte catastrofe sociale. Nimic nu i-a oprit”, povestește Mihai Pușcaș în mijlocul „seifului” unde se află creierul și inima Grădinii universitare, herbarul.
Entuziast, îmi arată ultima descoperire epocală, o plantă din familia morcovului, găsită de Attila Mátis (doctorand al Facultății de Biologie și Geologie a UBB), în Dobrogea: înaltă cam de 1,5-2 metri, cu inflorescență orizontală, rarefiată. Specie unică în lume din cât se știe până acum. I-au spus Ferula mikraskythiana.
Și încă ceva, redescoperirea în Munții Rodnei, a unei alte specii dată dispărută timp de 100 de ani: Saussurea porcii. A fost descoperită prima dată de Florian Porcius, un botanist năsăudean, după numele căruia a și fost ulterior catalogată. Ei bine, căutată un secol, a fost regăsită de Attila Mátis, în altă zonă față de cea unde Porcius o descoperise. O lecție de rezistență a naturii și de tenacitate a căutătorilor în folosul științei.
„Herbarul este viu, în permanență se lucrează la el, anual se adaugă specii noi, locuri noi unde se observă plante care nu erau acolo, modificările în spațiu, dispariția unor specii și apariția altora, continuu se întâmplă ceva nou în lumea viului. Noi asta facem, monitorizăm schimbarea, tezaurizăm prezentul și prevestim viitorul, pentru ca el să nu ne provoace daune ireparabile”, spune Mihai Pușcaș. De aceea, cercetătorii Grădinii Botanice au trecut la nivelul următor, creând bănci de semințe, probe de ADN și de țesut din plante. Analiza lor fiind extrem de relevantă pentru ce se poate întâmpla cu patrimoniul viu al Planetei.
Plante din herbarul grădinii din Cluj-Napoca
Din CV-ul unui herbar
Istoria acestui important herbar începe în 1873, când August Kanitz achiziționează de la Societatea Muzeului Ardelean un herbar format din 53.047 coli. Deși Herbarul a fost fondat doar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, multe din colecțiile donate sau achiziționate conțineau materiale cu mult anterioare acestei date. Un exemplu important în acest sens este reprezentat de Herbarul J. C. G. Baumgarten, atașat herbarului clujean în 1900, dar care cuprinde plante recoltate din Transilvania sau alte părți ale Europei încă din sec. al XVIII-lea. Munca intensă a sute de botaniști marcanți a dus la creșterea continuă a acestei colecții. Herbarul este încă unul foarte activ, câteva mii de exemplare fiind adăugate în fiecare an colecției.
Herbarul funcționează ca un vast catalog de plante, fiecare dintre exemplarele depozitate oferind informații unice – unde a fost găsit, variabilitatea morfologică a plantei, ce habitate preferă, fenologie (când înfloresc sau produc semințe) etc. Nu în ultimul rând, datorită noilor tehnici de analiză a moleculelor de ADN, herbarele se constituie în adevărate bănci de gene care documentează diversitatea lumii plantelor și la nivel molecular. ADN-ul, care rămâne intact pentru mulți ani, poate fi acum extras de la specimene din herbar, furnizând astfel informații privind relațiile și procesele evolutive ale plantelor. Este o colecție științifică de prim rang, fiind cea mai mare de acest tip din România, clasându-se pe locul 48 (din 828 herbare active) în Europa și 73 (din 3324 herbare active) în lume (conform Index Herbariorum, 2019).
Plante din herbarul grădinii din Cluj-Napoca
Istoria Grădinii Botanice Universitare
Prima grădină botanică academică a orașului, precursoarea celei actuale, este legată de fondarea Societății Muzeului Ardelean (1859) și înființarea Universității Franz Josef din Cluj (1872). Ea este organizată de către profesorul August Kanitz pe terenul donat de contele Mikó (zona parcului de pe strada Clinicilor 5-7). După anul 1900, profesorul Aladár Richter reușește să achiziționeze, în vederea amenajării unei noi grădini botanice, terenul de 9 ha cu grădini și livadă din partea de sud a orașului (actuala localizare a grădinii). Dezvoltarea grădinii botanice pe acest nou amplasament a fost însă mult afectată de începerea Primului Război Mondial.
Odată cu înființarea Universității Daciei Superioare, începând cu anul 1919, profesorul Alexandru Borza primește misiunea de a definitiva organizarea acestei noi grădini botanice, aflate în subordinea universității, azi Universitatea Babeș-Bolyai. Mărește suprafața la 14 ha și apelează la cele mai noi concepte științifice când trasează planurile acesteia. Astfel, principiile filogeniei plantelor și fitogeografiei se vor împleti armonios cu principiile ecologiei, cu rafinamentul artistic și cu cerințele instruirii publicului.
Această nouă grădină se deschide oficial pentru vizitatori în data de 25 iunie 1925, moment în care majoritatea dotărilor actuale erau prezente. Ulterior evenimentului, între anii 1930-1935 se mai adaugă clădirea Institutului Botanic (inaugurată oficial în anul 1937 în prezența regelui Carol al II-lea), care adăpostește în prezent Muzeul Botanic și cel mai mare herbar al României.
Acest articol este realizat prin proiectul „Știința pentru viață ”, proiect susținut de Universitatea „Babeș-Bolyai ” din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu ” din Cluj-Napoca și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
