„Dacă de eficiența diferitelor combinații de medicamente antivirale existente nu suntem încă siguri, dacă momentul când un vaccin va fi gata este încă neclar în viitor, pe un lucru ne putem baza: vine primăvara. Și, cu ea, speranța că SARS-CoV-2 o să urmeze prin anotimpuri o traiectorie similară cu cea a gripei”

Mihnea Boștină, virolog, Universitatea din Otago.

Mihnea Boștină este cercetător virolog, director academic la Otago Micro and Nano Imaging, și predă la Departamentul de microbiologie și imunologie al Universității din Otago, Noua Zeelandă. A făcut studii de geologie și geofizică, dar și studii de matematică și informatică, la București. Este doctor în biofizică și biologie structurală, titlu obținut Universitatea „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt pe Main, a lucrat în cercetare la Institutul „Max Planck”, la Harvard și la McGill University Montreal, Canada. A plătit taxe în șase țări până acum, după cum își descrie el, mai în glumă, traseul.

Mihnea lucrează împreună cu soția în același laborator și în prezent cercetează un virus care ucide celulele canceroase. Fiica sa este la Wellington, la facultate. Universitatea lor nu s-a închis încă, dar, dacă se închide, tot va merge la lucru pentru că, spune el, „noi suntem în miezul unui ev aprins”.

În Noua Zeelandă este început de toamnă. A strâns cartofii, dar ar trebui să meargă să cosească fânul la mica lui fermă care e la 5 km de universitate. Acolo are șase oi și cinci acri de pădure.

Mihnea Boștină a colaborat îndelung cu presa, publicând la BBC, în „Dilema”, „Cotidianul”, „Adevărul literar”. Acum ține un jurnal de pandemie în limba română pe blogul său de pe Savantgarde, unde oferă explicații de specialitate pentru a veni în sprijinul publicului din România, în sprijinul confraților săi. „Fiecare literă din genomul unui virus nu doar transmite informație, ci spune și o poveste”, explică el. „Doar 29 811 litere, de atât are nevoie SARS-CoV-2 pentru a-și impune punctul de vedere într-o celulă nou infectată. (…) Fiecare virus e puțin diferit de frații lui. Șirul acestor mutații este monoton, întâmplător, dar extrem de eficient. Orice manipulare în laborator s-ar „trăda” prin schimbările încercate.”

I-am solicitat câteva răspunsuri care să lămurească unele controverse și să ghideze publicul într-o perioadă de confuzie și îngrijorare generală.

Mihnea Boștină | Foto: University of Otago

În această perioadă, publicul de la noi, ca și din alte țări, îngrijorat și vulnerabil la informații false, este bombardat cu știri privind conspirații internaționale, bombe biologice și, în general, atacuri intenționate asupra omenirii. Te rugăm să ne expui punctul de vedere al expertului în virologie.

E un fenomen care a fost prezis de multă vreme de către oamenii de știință. Saltul virușilor de la o specie la alta e un fenomen comun, studiat și relativ bine înțeles. Prin faptul că ariile sălbatice sunt din ce în ce mai reduse ca suprafață și pătrundem mult mai des și mai adânc în teritorii sălbatice, expunem specia umană la întâlniri dese cu noi tipuri de viruși. Ceea ce face un astfel de eveniment să devină mult mai probabil. Dacă adăugăm la aceasta marea mobilitate a populației din ultima vreme, putem să înțelegem de ce un astfel de scenariu a fost de multă vreme prezis. Am avut și două avertismente cu două virusuri din aceeași familie, în 2003 și în 2012. Din fericire, în ambele cazuri, virusul a putut fi eliminat. Pentru virologi nu e absolut nicio surpriză situația de față.

Ce are diferit de alți viruși acest SARS-CoV-2? De ce ar trebui să ne apărăm mai bine decât de alte boli cunoscute? Circulă, de exemplu, statistici cu numărul de morți de gripa obișnuită, de cancer sau inimă, menite să convingă că acest nou virus n-ar fi mai periculos decât altele care ne omoară deja.

Principala particularitate a SARS-CoV-2 este că vorbim de o apariție nouă pe piața infecțioasă! Ceea ce ne așază în plin necunoscut. În primul rând, fiind vorba de un actor necunoscut, suntem forțați să îl înțelegem în timp record. Trebuie să înțelegem exact cum se transmite, care este efectul asupra organismului, care sunt factorii de risc… și multe alte detalii care sunt cunoscute în amănunt în cazul altor viruși.

În al doilea rând, nu suntem deloc pregătiți cu terapii care să funcționeze. Un vaccin este, în cel mai fericit caz, la un an distanță, iar medicamentele existente nu știm dacă funcționează. Chiar ieri a apărut o veste proastă, un articol în „Lancet” a demonstrat că una dintre speranțele pe care le aveam, antiviralul Kaletra, nu funcționează în cazul maladiei Covid-19.

Statisticile oficiale sunt incomplete, așa că e greu de modelat evoluția viitoare. Însă lucrurile nu stau deloc bine. Să ne gândim că, la ora actuală, rata mortalității pentru cei care dezvoltă complicații respiratorii sau alte complicații este cam de 50%. Apoi numărul de potențiale infecții este imens. Situația nu e deloc asemănătoare cu gripa. Nu avem un vaccin și nu avem o imunitate în populație. Să ne gândim că, în cazul gripei, doar 20-30% din populație este susceptibilă de infecții într-un an. Cu toate acestea, se ajunge la jumătate de milion de victime pe an. În cazul SARS-CoV-2 vorbim de 100% posibile infecții! În plus, rata mortalității este probabil de cel puțin zece ori mai mare. Orice măsură care poate să mai taie din procentele astea salvează vieți!! În mod normal este imposibil de privit în viitor. În cazul acesta e posibil: ajunge să ne uităm spre Italia și spre Singapore și vom vedea doua alternative diametral opuse. Depinde de noi toți ce cale alegem.

Cunoașteți în ce stadiu sunt cercetările privind un vaccin pentru COVID-19? Se fac multe speculații pe această temă, dar cum știți că stau lucrurile cu adevărat?

Există multe variante pentru crearea unui vaccin. Din nefericire, pașii pentru aprobarea oricărui tip de medicament sunt mărunți și lenți. Și e normal să fie așa dacă vrem medicamente eficiente și sigure. Din păcate, sub nicio formă, procesul nu poate fi grăbit, iar un vaccin poate ajunge la populație doar în 12 – 18 luni.

Există teorii cum că virusul SARS-CoV-2 ar avea forme diferite de manifestare, o formă L și alta S, cea din urmă fiind mai ușoară.

Sunt diferențe, dar se pare că nu au efecte diferite, că nu sunt cu adevărat tensiuni diferite.

Sunt ţări ca Olanda şi, parțial, Marea Britanie care mizează pe o imunizare colectivă şi nu pe izolare totală în aşteptarea unui tratament. Ce crezi despre această perspectivă, care este opțiunea ta?

În lipsa unui regim medicamentos eficient, singura opțiune este izolarea. Dacă reușim să încetinim rata infectărilor, putem spera că spitalele vor fi capabile să facă față cazurilor grave în următoarele luni, până la apariția unui vaccin sau a unui antiviral eficient.

A miza pe o infectare rapidă, care să facă o mare parte a populației imună la viitoare infectări, este în cele din urmă un pariu în care se joacă viața oamenilor. Iar ținând cont de părerile specialiștilor – același tip de persoane care nu au fost ascultate când preziceau o viitoare pandemie – șansele de câștig sunt minime, în timp ce riscurile sînt maxime. Sunt foarte multe lucruri care pot să meargă prost într-o astfel de situație. Nu avem un vaccin, nu știm dacă nu există posibilitatea de reinfectare, nu medicamente eficiente, nu știm exact care e rata mortalității ca să putem estima numărul victimelor…

Cum se poate lupta, cum putem gestiona o pandemie de acest gen în condițiile globalizării? Este închiderea granițelor, ferecarea în cetate, o soluție? Ce lecții credeți că trebuie să desprindem din această criză?

Închiderea frontierelor e o măsură extremă care ne permite să câștigăm timp. Ori timpul este la mare preț în cazurile astea. Din păcate, costurile economice devin exorbitante, așa că, la un moment dat, va trebui făcut un compromis. Din nefericire, mergem cu viteză maximă într-un întuneric total, pe un drum necunoscut. Iar singurul lucru pe care îl putem face în momentele astea este să încercăm să micșorăm viteza cu care ne avântăm în acest neant.