Text de Ioana Perșoiu

Ioana Perșoiu este cercetător asociat la Institutul de Speologie “Emil Racoviță” al Academiei Române, având specializarea în domeniul geomorfologiei fluviale. Temele abordate în studiile sale sunt legate de evoluția cursurilor de apă din România, abordând aspecte legate de ajustarea cursurilor de apă la schimbările climatice și de vegetație ale ultimilor 60.000 de ani, condiționarea tectonică în ajustările verticale și orizontale ale abiilor de râu, dinamica albiilor și a luncilor la scară istorică și gradul lor de condiționare de către factorului antropic.

În septembrie 2019 participam la simpozionul „Riverine Landscape as coupled socio-ecological systems”(1), cu tematică puternic ancorată în subiecte de ecologie, și mai puțin de geomorfologie fluvială, domeniul meu de specializare. În a doua seară am vizionat un film ce promova nevoia urgentă de acțiuni pentru protejarea peștilor migratori(2), aflați într-un accelerat proces de diminuare a populațiilor și dispariție de specii. Fenomenul este global, cu impact ce poate fi devastator, atât prin dezechilibrele introduse în funcționarea ecosistemului acvatic fluvial, cât și asupra comunităților locale riverane dependente de această sursă de hrană. Subiectul filmului era construit în jurul râurilor din Balcani, prezentate ca un ultim refugiu al acestei categorii de pești la nivelul Europei.

Cursurile de apă europene sunt puternic amenajate, cu regim de scurgere controlat, un grad ridicat de poluare chimică și modificări de regim termic al apelor, la care se adaugă fragmentarea habitatelor riverane și acvatice atât în lungul lor cât și lateral, izolate fiind de zonele umede limitrofe din perimetrul luncilor asociate. Aceste noi condiții de evoluție a râurilor, impuse de amploarea lucrărilor hidrotehnice și hidroenergetice ale ultimilor 100 de ani, au dus implicit la o deteriorare puternică a populațiilor de pești migratori și o scădere drastică a fenomenului de migrație în lungul râurilor. Râuri precum cele din Balcani, încă cu un grad relativ redus de amenajare antropică, au potențialul de a deveni sanctuare pentru aceste specii, posibile surse de repopulare a râurilor aflate mai la Vest, odată cu avansul măsurilor de reabilitare a albiilor de râu și a luncilor asociate.

M-am întrebat  – oare cum e situația în România? Harta expusă în film ajungea până la sud de Dunăre. Mi-am spus, sigur suntem tot pe acolo. Da… avem multe baraje (vreo 400 cu totul), exploatări de balast din albie și în lungul râurilor cam scăpate de sub control, de poluări punctuale și difuze ce să mai vorbim, gunoaie menajere, industriale și provenite din construcții găsești în toate colțurile, oriunde este o exploatare de lemne râul nu mai contează, fiind doar un inconvenient local traversat cu TAF-urile în sus și în jos după bunul plac al tuturor, iar problema microhidrocentralelor ce sporesc ca număr amenință să atragă după sine riscul de infringement din partea Comisiei Europene.

Poluare majoră pe râul Arieș. Foto: Mirela Cîmpean

Cu toate acestea, imaginile dominante din mintea mea erau de râuri de munte curate și proaspete, văi sălbatice, pescari satisfăcuți și relaxați, pierduți în microuniversurile vegetației riverane, turiști cu corturi în peisaje care mai de care. Cu siguranță peștilor le merge bine, mai ales la munte!

Ancorată la tematică prin lucrările la care asistasem înainte și impresia acestor gânduri de moment, am intrat în dialog cu liderul World Fish Migration Foundation, discutând despre promovarea în România a Zilei Mondiale a Migrației Peștilor (WFMD)⁽³⁾, ediția 2020.

În lunile care au urmat am început să discut despre subiect cu ecologi, biologi, geografi, profesori, ecologiști, pescari amatori, la care se adaugă multe sute de mesaje pe acest subiect, trimise în toate direcțiile la care mă puteam gândi ca ar fi vreun interes pentru subiect. Nu s-au lăsat așteptate răspunsuri pozitive, entuziasmate. Însă rezultatul dominant al acestor invitații este cel creionat de… zâmbete, încurcătură, vorbe zise pe șleau, sau nicio reacție. Mă gândesc, poate nu am ajuns la persoanele care au ceva de spus în sensul acesta. Oricare ar fi explicația, senzația dominantă în urma acestui exercițiu a fost că peștii migratori par a fi un fel de marțieni pe meleagurile noastre, iar această tematică nu e deloc un subiect de interes în paleta noastră de preocupări.

Chiar și așa, întrebarea rămâne –  totuși, cum e cu peștii migratori în România?

Cu excepția site-urilor proiectelor pentru salvarea populațiilor de sturioni în lungul Dunării și țărmului Mării Negre desfășurate de organizații precum IAD⁽⁴⁾, ICPDR⁽⁵⁾, a rapoartelor  privind starea ridicată de vulnerabilitate a speciilor de pești de importanță comunitară ^{(6, 7)} și lista speciilor de peștii migratori din România⁽⁸⁾, acest subiect se conturează a fi puțin cunoscut în spațiul public românesc. Ceea ce nu înseamnă că specialiștii din domeniu nu urmăresc în cele mai mici detalii această problematică,  însă această cunoaștere rămâne extrem de specializată și inaccesibilă unui public larg, nu neapărat familiarizat cu tematica.

În lista oficială a peștilor migratori din România sunt indicate 23 de astfel de specii. Să amintesc aici sturionul si scrumbia în  Dunăre, iar pentru râurile interioare mreana, lostrița, scobarul. Pentru că despre speciile de pești din lungul Dunării, îndeosebi despre sturion, sunt numeroase informații ușor accesibile care îți permit o rapidă înțelegere asupra acestei teme, devine interesant de știut mai multe despre peștii migratori de pe râurile interioare. Sunt specii de pești migratori care o duc bine, cu populații suficient de numeroase și de răspândite spațial, ca indivizii să fie des întâlniți. Un astfel de caz este mreana. Dar alte specii, precum lostrița, sunt deja declarate ca dispărute în anumite zone sau sunt puternic periclitate^..

De ce sunt aceste specii de pești migratori importante? Ce ne spun ele? De ce un interes așa de mare pentru acest subiect – nu la noi, dar în restul lumii da? De ce pești migratori și nu alte specii de pești? De ce încă un subiect de panică la atâtea altele din zona schimbărilor climatice și a dezastrelor ecologice la care asistăm?

Un răspuns simplu, motivațional, ar suna cam așa: cu o populație viabilă din punct de vedere ecologic, peștii migratori – specii faunistice extrem de sensibile la condițiile de habitat, întregul proces migrațional fiind condiționat de temperatura și chimismul apei, abundența sursei de hrană, locuri propice de depunere a pontei și dezvoltării puietului – devin un indicator esențial că ecosistemele acvatice sunt funționale, iar râul este în echilibru. Pentru comunitățile locale din lungul respectivului curs de apă e un semn clar că pot beneficia de o calitate ridicată a acestei resurse.

Pe de altă parte, disfuncționalitatea acestor populații duce la dezechilibre în ecosistem, de exemplu schimbări în raporturile pradă vs. prădător, specii native vs. specii invazive, cu consecințe încă neînțelese pe deplin. Procesul migrațional în toate detaliile lui (durată, declanșatori, areale, dinamica temporală și spațială), specific fiecărei specii de pești în parte, este încă în mare parte necunoscut.

Revenind la râurile României, sunt acestea în zona roșie, a deteriorării ecologice și hidro-morfologice majore, sau sunt mai apropiate de râurile naturale promovate în filmul amintit mai sus?

Raport asupra râurilor

O trecere în revistă a câtorva rapoarte oficiale privind starea râurilor din țara noastră, precum Planul Național de Management al Apelor din România⁽⁹⁾, Planul National de Management al Riscului la Inundații⁽¹⁰⁾, Romania Water Diagnostic Report ⁽¹¹⁾, scoate în evidență că nu putem vorbi despre o stare favorabilă a acestora.

Defileul Mureșului. Foto: Mari Rădoane

Previziunile pentru România privind schimbările climatice, în sprijinul cărora există deja evidențe măsurabile (de exemplu, frecvența și intensitatea cu care s-au manifestat o serie de evenimente de risc climatic și hidrologic în ultimii 15 ani, de la tornade la valuri de caniculă, secete sau inundații), vorbesc despre o tendință de deșertificare a părților de sud-est și est ale României, în timp ce partea de nord-vest a țării va fi mai umedă, la care se adaugă o tendință de creștere a frecvenței și amplorii inundațiilor. De asemenea, prin poziția sa geografică, România se încadrează în categoria statelor amenințate de risc hidrologic, cu arealele cele mai afectate în spațiul extracarpatic.

Reevaluările riscurilor la inundații și secete, a gradului de protecție pe care îl oferă structurile actuale de stocare a apei, atenuare a undelor de viitură, sau protecție împotriva inundațiilor, aduc în prim plan nevoia stringentă de investiții masive în (re)amenajarea pe scară largă a cursurilor de apă, un proiect cel puțin la fel de ambițios cum a fost cel derulat în anii 1960 – 1980 (perioada construcțiilor de barajelor).

Râul Someșul Mic. Barajul de la Gilău. Foto: Radu Sălcudean

Spre deosebire de perioada anterioară, când lucrările respective aveau ca element de referință nevoile societății umane, râul și zonele umede asociate fiind amenajate încât să răspundă acestora, proiecțiile din prezent au o abordare diferită, holistică, la nivel de bazin hidrografic, în care amenajările sunt proiectate astfel încât să implice un impact minim posibil asupra cursurilor de apă.

Dar de la intenții la practică e un drum lung

Pe fondul unei lipse acute de fonduri necesare pentru a asigura un management adecvat resurselor de apă, având în vedere provocările următoarelor decenii și nevoia de prioritizare a investițiilor pornind de la cele mai stringente probleme, se impune o bună cunoaștere a tuturor implicațiilor sociale, economice și de mediu ale acestor investiții viitoare, astfel încât acestea să își atingă potențialul maxim avut în vedere.

În întreg acest context, nu este exclus ca peștii migratori, marțienii râurilor noastre, alături de alți extratereștri știuți și neștiuți, să fie de fapt într-un mare pericol, iar noi, locuitorii acestui spațiu geografic, să nici nu realizăm acest lucru. În primul rând pentru că nu știm suficiente lucruri despre ei.

În acest moment nu am la îndemână date științifice sintetizate prin intermediul cărora să aduc în spațiul public situația peștilor migratori din România. E dezastruoasă? E doar gravă? Sau e în limite acceptabile? (ce o fi însemnând acceptabil?). Rămâne ca această stare de fapt să se dezvăluie în anii care urmează.

Soluția pare a fi implicarea fiecăruia dintre noi, la scara pe care fiecare o poate accesa. Cum colectăm deșeurile și unde le depozităm, consumăm sau nu apă în exces, aruncăm sau nu uleiuri uzate și resturi alimentare în rețeaua de canalizare, promovăm și susținem inițiative de reamenajări / reabilitări locale de cursuri de apă, taxăm excesele constructorilor și exploatărilor de balast, sesizăm neregularități și cazuri de poluare. Și câte alte metode.

Mii de specii de animale din lungul râurilor noastre depind parțial sau în totalitate de acestea în ciclul lor de viață, de la cele care trăiesc în lungul repezișurilor de munte, la cele din zonele mai joase de deal, câmpie și deltă. Aceste resurse de apă ne țin și pe noi în viață. Ce consecințe cunoscute, doar bănuite, sau nici măcar intuite pot să apară odată cu dezechilibrele introduse de noi în funcționarea spațială și temporală a ecosistemelor din lungul lor? Ne permitem să abordăm marginal  această problematică?

Referințe:

⁽¹⁾ Simpozionul Riverine Landscape as coupled socio-ecological systems: http://riversociety.org/isrs-conference/2019-vienna-austria/

⁽²) „The Blue Heart of Europe”: https://www.youtube.com/watch?v=OhmHByZ0Xd8&t=275s

⁽³⁾ Ziua Mondială a Migrației Peștilor (WMFD), ediția 2020: https://www.worldfishmigrationday.com/

⁽⁴⁾ International Association for Danube Research (IAD): https://www.danube-iad.eu/index.php?item=fishery_fish_biology

⁽⁵⁾ International Comision for the Protection of the Danube River (ICPDR): https://www.icpdr.org/main/activities-projects/sturgeons-danube-basin

 ⁽⁶⁾ Mihăilescu S., Strat D., Cristea I., Honciuc V., Raportul sintetic privind starea de conservare a speciilor și habitatelor de inters comunitar sin România, 2015

⁽⁷⁾ Bănățean –Dunea I., Corpade A-M., Grozea A., Nicolin A., Corpade C., Osman A., Bostan C., Crista N.G., Ghid sintetic de monitorizare a speciilor comunitare de peşti din România, 2015

⁽⁸⁾ Lista cu specii de pesti migratori de pe cursurile de apa din România, 2008, Administratia Națională “Apele Române”

 ⁽⁹⁾ Planul Național de Management aferent porțiunii naționale a Bazinului Hidrografic Internațional al Fluviului Dunărea,  2016, Administratia Națională “Apele Române

⁽¹⁰⁾ Planul National de Management al Riscului la Inundații – Sinteza națională,  2016, Administratia Națională “Apele Române

⁽¹¹⁾ Romania Water Diagnostic, 2018, The World Bank