Foto: Prakash Mathema/Agence France-Presse — Getty Images
Pe 15 aprilie, un alpinist din tabăra de bază de pe Everest, aflată la 5.364 metri altitudine, a devenit primul caz cunoscut de COVID-19 la poalele celui mai înalt vârf din lume (8.849 m). Virusul amenință aspirațiile de a ajunge pe vârf ale alpiniștilor, securitatea economică a șerpașilor și sănătatea ambilor.
Numărul real de îmbolnăviri este extrem de greu de determinat, dar tot mai multe voci spun că situația pare să se înrăutățească. Nepal a emis un număr record de 408 de permise anul acesta, depășind recordul de 381 din 2019, ceea ce înseamnă că există în acest moment până la 1.000 de persoane în tabăra de bază.
Câteva sute de alpiniști-turiști își fac în aceste zile aclimatizarea în tabăra de bază așteptând momentul optim pentru urcarea pe vârf. Miza este, probabil, mai mare acum pentru cei care au avut visele spulberate în 2020 și cărora li s-au alăturat curajoșii din 2021, majoritatea îndrumați de operatorii ale căror profituri au avut mult de suferit anul trecut.
Potrivit Departamentului pentru Imigrări din Nepal, aproape 15.000 de alpiniști și turiști au ajuns în țară în martie, peste jumătate dintre aceștia provenind din India. (În anii normali, acest număr se apropie de 150.000 pentru același interval de timp.)
În 2019, o fotografie a unui „blocaj de trafic” pe Everest a devenit virală, ridicând întrebări cu privire la capacitatea Departamentului de Turism din Nepal de a gestiona mulțimile de alpiniști pe munte. Departamentul a introdus o serie de noi reguli în acest an, inclusiv reglementările privind calendarul pentru încercările de a ajunge pe vârf și interzicerea publicării fotografiilor cu alți alpiniști, în afara celor personale sau cu propria echipă. Everest devenise pur și simplu prea aglomerat, cu prea mulți ghizi neexperimentați însoțiți de prea mulți clienți neexperimentați, cea mai mare vină în acest caz fiind a autorităților din Nepal.
Foto: Nirmal Purja/Nimsdai Project Possible, via Associated Press
Decizia Nepalului de a redeschide sezonul de urcare pe Everest a fost extrem de controversată în contextul pandemiei, mai ales că debutul sezonului a coincis cu al doilea val de îmbolnăviri din India, care s-a revărsat în țările vecine.
Majoritatea străinilor trebuie să prezinte un rezultat negativ al testului COVID la sosirea în Nepal. Guvernul solicită, de asemenea, o perioadă de carantină și un al doilea test negativ după sosire, dar aceste reguli par a fi în mare măsură autoaplicate. Multe persoane și companii care organizează expediții par să respecte regulile, unele mai serios decât altele. Mulți străini susțin că sunt vaccinați, calmând într-o anumită măsură îngrijorările, dar majoritatea șerpașilor, care călătoresc mai frecvent pe munte și în Kathmandu, nu au primit încă vaccinul.
Alpiniștii și autoritățile din tabăra de bază de pe Everest, partea nepaleză, au declarat pentru BBC că un număr tot mai mare de alpiniști prezintă simptome Covid-19 și un număr tot mai mare de teste ies pozitive, ridicând temerile unui focar grav. Oficialii taberei de bază au declarat că au primit rapoarte despre 17 cazuri confirmate de la spitalele din capitala Kathmandu, unde mai mulți alpiniști au fost trimiși din tabăra bază și din taberele superioare pentru a fi tratați.
Focarul de coronavirus din tabăra de bază de pe Everest din Nepal, în mijlocul sezonului deschis în ciuda pandemiei, infectează „tot mai mulți oameni” pe fondul evacuărilor continue și al plângerilor privind lipsa de transparență cu privire la gravitatea situației.
În condițiile în care Nepalul raportează un număr record de peste 7.000 de cazuri noi pe zi, cel mai mare număr raportat din octombrie, informațiile venite de pe Everest descriu o serie de evacuări ale alpiniștilor care prezintă simptome de Covid-19, chiar dacă medicii din tabăra de bază se plâng, pe ascuns, că nu le este permis de ministerul sănătății nepalez să efectueze teste PCR. Pe lângă Everest, Dhaulagiri este în prezent cel mai aglomerat vârf de 8.000 m, însă nu par a exista semne de COVID-19 până în prezent, scrie presa internațională.
Știrile cu privire la problemele de pe Everest au venit în timp ce guvernul Nepalului a anunțat suspendarea tuturor zborurilor internaționale, cu excepția a două curse pe săptămână din Delhi, începând cu 6 mai, până în 14 mai, scrie The Guardian.
„Oficialii din Nepal continuă să nege că există probleme în tabăra de bază, în afară de o persoană care a avut pneumonie. Ghizii, atât străini, cât și interni, postează doar actualizări legate de alpinism fără nicio mențiune cu privire la virus, inclusiv cei care ar avea mai multe cazuri în echipele lor”.
Cu toate acestea, postările alpiniștilor pe rețelele de socializare au descris situația din tabăra de bază ca fiind extrem de gravă, unii sugerând că până în prezent au fost identificate până la 30 de cazuri, în ciuda faptului că Asociația Alpiniștilor din Nepal (Nepal Mountaineering Association) a recunoscut că există doar patru cazuri Covid confirmate până în acest moment în acest sezon – trei alpiniști și un ghid local.
“Guvernul Nepalului încă neagă că există un focar COVID în tabăra de bază a Everestului, în ciuda dovezilor emergente“, a scris pe Twitter jurnalista nepaleză Rojita Adhikari. „Am fost testată pozitiv la scurt timp după ce m-am întors din tabără. De ce guvernul ascunde adevărul?”
Primul caz pe Everest
Primul caz cunoscut a fost cel al alpinistului norvegian Erlend Ness, care pe 15 aprilie a fost evacuat în Kathmandu, unde a fost testat pozitiv cu coronavirus. Steve Davis, membru al echipei Elite Himalayan, a fost, de asemenea, testat pozitiv. În plus, unul dintre șerpașii alpinistului Nirmal Purja, deținător a mai multor recorduri, a fost evacuat în Kathmandu și se află acum în carantină.
Alpiniștii străini sunt o sursă majoră de venit pentru guvernul nepalez, care a oprit urcările pe Everest, anul trecut in timpul pandemiei. Numărul cazurilor de coronavirus a crescut alarmant în Nepal în ultimele săptămâni, iar țara are cea mai mare rată de infecție dintre țările vecine cu India, unde un al doilea val a declanșat o criză în plină expansiune.
Oficialii din cadrul Departamentului de Turism din Nepal, care supraveghează direct expedițiile, nu au putut fi contactați pentru comentarii, scrie BBC, dar Prem Subedi, subsecretarul de la Ministerul Culturii, Turismului și Aviației Civile din Nepal, a declarat că ministerul nu cunoaște niciun caz de coronavirus, momentan, în tabăra de bază.
“Niciunul dintre cazurile de Covid din tabăra de bază de pe Everest nu a fost raportat până acum Ministerului Turismului”, a spus el.
‘Cazuri confirmate’
Asociația Himalayan Rescue, care conduce o clinică medicală autorizată de guvern în tabăra de bază, a declarat pentru BBC că a primit confirmarea unor cazuri pozitive de COVID-19 de la câțiva alpiniști trimiși în Kathmandu.
„Tocmai am primit de la Kathmandu confirmarea a 17 cazuri pozitive [la alpiniști care au fost evacuați de pe Everest]”, a declarat Lhakpa Nuru Sherpa, un oficial al Asociației Himalayan Rescue.
“Am cerut acum echipelor de expediție să ne anunțe înainte de a-și trimite membrii în Kathmandu, astfel încât să știm ce se întâmplă“, a spus el. Colegul lui de la clinica aflată în tabăra de bază de pe Everest, doctorul Prakash Kharel, a declarat că numărul persoanelor care prezintă simptome asemănătoare coronavirusului, cum ar fi tuse persistentă și febră, crește zilnic.
“Aproape toți alpiniștii prezintă tuse aici, dar vedem și oameni cu alte simptome și ne asigurăm că vor rămâne în izolare“, a spus dr. Kharel.
Altitudinea mare la care este situată tabăra de bază este în sine o problemă, întrucât virusul poate fi confundat cu simptomele cauzate în mod obișnuit de altitudinea extremă.
„În ceea ce privește edemul pulmonar de altitudine – HAPE (High-altitude pulmonary edema) și COVID-19, avem o dilemă de diagnostic, deoarece acestea împărtășesc aproximativ aceleași simptome”, a precizat, de asemenea, doctorul Suraj Shrestha, voluntar al Asociației Himalayan Rescue. Simptomele ambigue includ tuse, pierderea poftei de mâncare și dificultăți de respirație, toate experimentate în mod obișnuit la altitudini ridicate.
Medicii de la Clinica CIWEC din Kathmandu au confirmat și ei pentru BBC, că au avut alpiniști infectați cu coronavirus care coborâseră de pe Everest.
“Am avut la noi pacienți de pe Everest care au ieșit pozitivi la spitalul nostru cu câteva săptămâni în urmă“, a spus un membru al personalului. „Nu putem împărtăși câte persoane sau alte informații în acest moment”. Liderul echipei Furtenback Adventures a confirmat și el că peste tot se aud oameni tușind, dar nu este doar tusea obișnuită pe care alpiniștii de regulă o manifestă la altitudine mare. Aceasta e însoțită de alte simptome, cum ar fi febra și durerile musculare.
Alpiniștii și oficialii din tabăra de bază de pe Everest au mai spus că lipsa unui centru de testare COVID-19 la clinica din tabăra de bază este un handicap major.
“Am solicitat amenajarea unui centru de testare, dar guvernul a spus că nu poate să ne dea permisiunea”, a spus doctorul Kharel.
Mai multe echipe de expediție și-au adus propriile truse de testare în tabăra de bază a Everestului, ceea ce i-a ajutat să ia măsuri în timp util, cum ar fi izolarea și evacuarea oamenilor.
Everest înainte de pandemie
Înainte ca pandemia să își facă simțită prezența și pe cel mai înalt vârf din lume, sezonul de alpinism pe Everest se desfășura, în descrierea jurnalistului James Kaiser, astfel: decese în fiecare an, începând cu 1977 (în afară de sezonul anulat din 2020); alpiniști care îi depășesc pe cei care își dau ultima suflare și care pășesc peste morți în ascensiunea spre vârf; corturi abandonate, cu logo-uri smulse, astfel încât operatorii comerciali care le-au lăsat acolo să scape nepedepsiți; butelii grele de oxigen și mii de kilograme de deșeuri umane rămase în urmă; sticle de oxigen furate la peste 8000 de metri; sticle de oxigen neconforme cumpărate de pe piața neagră; un peisaj natural brutal cu vânturi puternice și furtuni care nu iartă.
Situația actuală de pe Everest este destul de îngrijorătoare, dar nu a fost întotdeauna așa. La început, puținele permise emise erau în numele cercetării științifice sau, pentru a testa alpiniștii de elită ai unei țări. De-a lungul timpului, publicitatea de care a avut parte industria alpinismului, combinată cu publicitatea greșită care sugerează că oricine poate urca pe Everest, a dus la explozia numărului de alpiniști. În tot acest timp, calitatea operatorilor de alpinism a început să scadă.
Ochii multor iubitori ai muntelui sunt îndreptați acum spre Nepal, spre supraaglomerarea care nu va duce la nimic bun, spre operatorii care nu concep să-și întoarcă clienții înapoi, spre oficialii guvernamentali însărcinați cu monitorizarea situației, spre reglementările inadecvate, spre escrocheriile din industrie, spre fotografiile contrafăcute ale celor care spun că au ajuns pe vârf, spre alpiniștii fără experiență care nici măcar nu știu să se încalțe singuri.
Într-un efort de a reacționa la supraaglomerare și de a reduce numărul alpiniștilor fără experiență, oficialii nepalezi au propus în august 2019 noi reguli de siguranță care ar putea reduce semnificativ numărul de permise eliberate pentru cel mai înalt vârf din lume.
Conform măsurilor, potențialii alpiniști ar trebui să demonstreze că au escaladat până acum un alt vârf major, iar companiilor de turism li se cere să aibă cel puțin trei ani de experiență în organizarea expedițiilor la mare altitudine înainte de a putea conduce alpiniștii pe Everest.
