S-a ajuns la un acord pentru introducerea “Certificatului COVID digital” la nivelul Uniunii Europene. Atestă cine e vaccinat, testat sau cine a trecut prin boală
La un an și jumătate de când virusul SARS-CoV-2 face ravagii pe Planetă, constatăm că a făcut ravagii și-n mințile și sufletele noastre. Virusul a dat omenirea peste cap. A produs moarte, suferință, a sărăcit populații, a oprit economiile lumii. Dar a produs și altceva, ceva mai puțin băgat în seamă, dar la fel de grav. A împărțit planeta în tabere pro și anti, a creat ură și dezbinare în familii, între prieteni, colegi. A generat extremisme în lumea politică. A împărțit planeta între cei care cred în existența lui și cei care-l neagă, între cei care acceptă masca și cei care fac mitiguri împotriva ei, între vacciniști și antivacciniști. În cei care cred ce spun medicii și cei care cred în teoriile conspirației. Între cei care sunt de acord cu pașaportul de vaccivnare și cei care se consideră discriminați.
Este greu, spun psihologii, să acceptăm că viața e la mâna hazardului, iar mintea umană acceptă mai ușor ca în spatele „întâmplărilor” să stea un plan construit cu un scop. O conspirație, fie ea și malefică, oferă iluzia că avem un control asupra desfășurării evenimentelor. Mult mai înspăimântător pare să nu existe niciun fel de control.
Rețelele sociale sunt un foarte bun câmp de bătălie, limbajul și agresivitatea din spațiul virtual se reflectă în cel real. Disputele de pe rețele dezbină relațiile din realitate. Cum s-a ajuns aici? Ce e de făcut? Cum va merge omenirea mai departe? Cine o va ajuta să-și panseze rănile? Revista Sinteza și Transilvania Reporter vă oferă o incursiune jurnalistică pe această temă, un prilej de dialog, meditație și introspecție.
Text de Gabriel Bădescu, profesor universitar de științe politice și director al Centrului de Studiu al Democrației de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj
„Cine a spus că un singur om nu poate schimba lumea nu a mâncat niciodată un liliac insuficient gătit”. E una dintre nenumăratele glume prin care oamenii au încercat să facă haz de necaz în contextul pandemiei Covid-19, cu un miez serios despre efectele pe care pot să le aibă chiar și unele dintre cele mai mărunte dintre acțiunile noastre.
Acum câțiva ani România începuse să atragă atenția în statisticile de sănătate publică printr-un declin brusc al ratei de vaccinare la copii. Unii au spus atunci că este urmarea degradării sistemului de sănătate public, având printre manifestări accesul tot mai dificil la medic pentru copiii din satele sărace ale țării.
O analiză sumară pe datele de atunci nu elimină această explicație, însă arată că un efect și mai puternic a venit dinspre acțiunile unei singure persoane, Olivia Steer. Având abilități certe de comunicare, cu un discurs înțesat de referințe pseudo-științifice, și cu apariții frecvente în mass media, Steer nu a schimbat lumea, însă a contribuit serios la apariția celor peste 20.000 de cazuri de rujeolă și câteva zeci de decese în rândul copiilor din România. Mai mult, scăderea încrederii în vaccinurile pediatrice e unul dintre factorii care explică temerile ridicate față de vaccinare în general, inclusiv în cea anti-Covid.
Sondajele realizate periodic în țările UE pentru a măsura atitudinile cetățenilor în contextul pandemiei plasează România printre țările cu proporții reduse ale celor care intenționează să se vaccineze.
Desigur, atât liliacul gătit prost cât și acțiunile Oliviei Steer pot avea efecte doar dacă sunt îndeplinite simultan mai multe condiții. Astfel, nu e o întâmplare că mai multe dintre epidemiile majore din ultimele decenii au izbucnit în China: gripa asiatică (1957), gripa din Hong Kong (1968), gripa aviară A(H5N1) (1997), SARS (2003). Densitatea mare de populație, regulile sanitare laxe, dar mai ales un fapt caracteristic tuturor dictaturilor: atunci când au loc catastrofe, accentul e pus pe ascunderea adevărului și nu pe protejarea populației.
În cazul Oliviei Steer, precum și al altor lideri de opinie cu discurs antivaccinist, succesul e amplificat de nivelul scăzut de educație științifică a populației. Cunoștințele științifice reduse, înțelegerea limitată a argumentelor care fac referire la numere, și mai ales la probabilități și șanse, precum și gândirea critică precară cresc vulnerabilitatea față de dezinformare.
Această afirmație a fost întărită recent de cercetările asupra știrilor false în contextul crizei medicale provocate de Covid-19. Nu doar că România are un nivel scăzut de literație științifică, dar și expunerea populației la cunoștințe noi este între cele mai modeste: proporția celor care afirmă că au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni este de aproximativ o treime (și în scădere față de 2007), cea mai redusă din UE, la un nivel egal cu al Turciei.
Decizia de vaccinare depinde nu doar de înțelegerea riscurilor și beneficiilor, ci și de modul de raportare la ceilalți oameni. Astfel, pentru o persoană tânără și sănătoasă, riscurile personale în absența vaccinării sunt mult mai mici decât pentru o persoană în vârstă sau având anumite boli. Dacă decizia de vaccinare ține cont și de beneficiile aduse celor din jur, atunci vârsta și starea medicală a celui care decide contează mult mai puțin.
Spus simplu, alegerea vaccinării este un gest de solidaritate cu cei din jur și cu restul societății, inclusiv cu cei pentru care vaccinul nu are efect. Din păcate, școala românească nu excelează nici în direcția formării de deprinderi favorabile colaborării și solidarității.
Limitele școlii în contextul pandemiei devin și mai clare atunci când observăm proporțiile mici de vaccinați în rândul personalului din unele spitale din țară. Astfel, este tragic că Spitalul de oncologie din București are vaccinată doar aproximativ jumătate din personal, în condițiile în care tratează persoane atât de vulnerabile la Covid și pentru care vaccinul tinde să aibă un efect redus de imunizare.
Pașapoartele ar oferi libertăți în plus, nu în minus
În acest context, introducerea unor „pașapoarte de imunitate” ar rezolva o parte dintre probleme, stimulând o parte dintre cetățeni să se vaccineze și limitând astfel transmisia epidemiei in interiorul și între granițele naționale.
E adevărat însă că pentru mulți dintre români sunt încă vii amintirile despre cozile interminabile, uneori de zile întregi, la ambasadele unor țări vestice pentru obținerea de vize de călătorie, iar introducerea unor restricții noi pentru călătorii ar părea o reîntoarcere nefericită în trecut.
De aceea, are sens să ne întrebăm dacă introducerea acestor pașapoarte ar conduce la limitări nepotrivite ale unor drepturi individuale?
Răspunsul este simplu: restricțiile sunt urmarea epidemiei, iar pașapoartele ar oferi libertăți în plus, nu în minus. Este util să observăm că nu doar Covid-19 conduce la limitarea unor drepturi. România are o rată mare de infectare cu TBC, iar unul dintre mijloacele de control constă în controlul periodic al angajaților din anumite profesii și limitarea activității lor profesionale până la vindecare.
Șoferii care au probleme de vedere, precum și piloții care au tendințe suicidare sunt limitați în dreptul lor de a profesa. Exemplele de acest fel sunt numeroase, și nu ridică niciun fel de opoziție în societate. În condițiile în care vaccinul a devenit suficient pentru toți cetățenii români, inclusiv pentru cei cu rezidență în afara țării, „pașapoartele de imunitate” ar permite extinderea unor drepturi pentru cei vaccinați, fără probleme etice notabile.
În concluzie, încercările de a găsi soluții potrivite pentru criza medicală în care ne aflăm ne arată o dată în plus că sistemul de învățământ din România este deficitar. Aveam deja la dispoziție indicatori și studii care susțin ferm această afirmație. Vedem acum încă un argument pentru schimbări cu sens în sistemul educațional.
Școala din România are nevoie de o investiție serioasă în formarea unor abilități de gândire critică și gândire științifică, precum și în dezvoltarea unor abilități de colaborare și a empatiei. Fiecare dintre politicienii, liderii de opinie, experții și cetățenii obișnuiți care ar putea să contribuie la aceste schimbări, dar nu o fac, sunt asemeni celor care mănâncă liliac insuficient gătit.
