1
2
3
4

„Cu cât îi este mai rău lumii, cu atât teatrului îi merge mai bine. De aceea nu îmi fac griji cu privire la viitorul lui”, spunea unul dintre invitații Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, regizorul francez Emmanuel Demarcy-Mota, care a venit la Sibiu cu un spectacol „de forță” în cadrul sezonului România-Franța. Ce fel de orașe și de comunități umane trebuie construite pentru viitor a fost una dintre întrebările pe care le-a ridicat spectacolul „Starea de asediu” de Albert Camus propus la Sibiu de Théâtre de la Ville-Paris, o temă care de altfel a planat asupra celor zece zile de festival.

Arhitecții au vorbit despre teatrul viitorului, managerii au vorbit despre viitorul teatrului și toată lumea a încurajat educarea publicului în spiritul artei de la vârste esențiale. Artiștii au vorbit mai puțin și au făcut ce au știut mai bine: au transmis emoție și au făcut posibil miracolul de pe scenă, de pe stradă și din fabricile de cultură.

În șapte ani Sibiul ar putea dispune de un Centru de Spectacole și Congrese care să îi facă cinste după mai bine de trei decenii – în acel moment în timp de care vorbim – de când a fost inițiat Festivalul Internațional de Teatru. Va fi un centru pe pereții căruia, de la fundație până pe acoperiș, va fi integrat tot ce înseamnă patrimoniul universal al creației. Cel puțin aceasta este dorința managerului Teatrului Național „Radu Stanca” și al FITS, Constantin Chiriac, omul care a contribuit poate cel mai mult alături de echipa pe care o conduce, la dezvoltarea culturală a orașului. În timpul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, desfășurat între 14 și 23 iunie, am stat de vorbă cu Constantin Chiriac despre viitorul teatrului, strategii și bune practici în mediul cultural.

Foto | Paul Băilă

Ne aflăm la a 26-a ediție a FITS. Care credeți că sunt limitele unui festival de teatru? Până unde poate merge amploarea lui?

În acest moment, tot ceea ce se face în Sibiu pe plan cultural este raportat la o comunitate și când vorbim de o comunitate nimic nu se poate face fără viziune. Dacă luăm exemplul Festivalului de Teatru de la Sibiu, nu întâmplător am creat, grație acestui festival, mai multe instituții. Festivalul a născut Școala de Teatru și Management cultural de la Sibiu, a născut Bursa de spectacole de la Sibiu, a transformat Teatrul „Radu Stanca” în Teatrul Național „Radu Stanca”, singura structură „sănătoasă” de teatru național aflată într-o subordonare locală. Orice teatru care se adresează unui public trebuie să răspundă în fața acelui public, nu în fața unui minister al culturii, sau în fața altei structuri. Festivalul a fost unul dintre argumentele pe care Sibiul le-a avut în fața juriului Comisiei Europene când a trebuit să susțină proiectul Capitalei Culturale Europene. De asemenea, festivalul a fost motivul care a făcut posibilă funcționarea platformei doctorale realizată împreună cu Universitatea „Lucian Blaga” și cu alte universități mari din lume ca posibilă soluție de a clarifica, prin diseminare teoretică, ce înseamnă specificitatea artei interpretative la români.

De fiecare dată când termin o ediție din festival sunt întrebat dacă evenimentul mai poate crește ca amploare și de multe ori tind să răspund că nu mai are cum să crească dacă mă gândesc la zona logistică și la cea financiară. Din fericire, până acum, festivalul a crescut de fiecare dată. Și a crescut pentru că a fost întotdeauna în relație directă cu viața, cu toate provocările artiștilor și cu publicul. Nu întâmplător, tema acestei ediții a fost „Arta de a dărui”. Dacă ne uităm în anul 2007, când Sibiu a fost Capitală Culturală Europeană, tema festivalului a fost Next.

Cum s-a schimbat Sibiul după anul Capitalei Culturale?

Sibiu a fost printre puținele Capitale Culturale Europene care a avut creștere ca număr de turiști, ca număr de evenimente culturale și ca susținere financiară în următorii ani după marcarea evenimentului, spre deosebire de alte capitale care au căderi de 25-30%. S-a înțeles că investiția în cultură este obiectiv strategic și atunci echipa care a lucrat pentru proiectul Capitalei Culturale a conceput agenda culturală a orașului. Și atunci, când în fiecare săptămână aduci în fața publicului un eveniment important, bineînțeles că se produce schimbarea.
În calitate de membru al juriului Comisiei Europene (CE) pentru capitale culturale europene, timp de patru ani, am avut ocazia să evaluez în jur de 100 de orașe care se aflau în competiție pentru acest titlu. De fiecare dată când veneau în fața noastră, prima mea întrebare pentru primar și pentru echipa lui, ține de buget. Mă interesa cât aveau bugetul pentru cultură din întregul buget al orașului. De obicei, răspunsul era de 1 sau puțin peste 1%. Cel mai mare buget pe care l-am descoperit între cele 98 de orașe pe care le-am evaluat a fost Wrocław cu 4,9% din bugetul total al orașului. Sibiul în acest moment are alocat 14% pentru cultură din bugetul orașului.

Agenda culturală aduce înapoi la bugetul consolidat 18%. Este cea mai bună demonstrație că prin cultură avem o calitate a vieții mai bună, că avem o dezvoltare educațională a publicului, că avem o creștere economică. Nu știu dacă vă dați seama ce înseamnă să ai 75 de spații de joc, să ai în toate sunet, lumini, tehnică, să ai responsabili de scenă și forța uriașă a voluntarilor. Pentru cei aproape 600 de voluntari pe care îi avem în festival, primim în jur de 15.000 de aplicații. La începutul fiecărui an urmează pentru ei perioada de training și cei care nu pot să țină ritmul sunt eliminați. Așa că limitele festivalurilor sunt în funcție de mințile noastre.

Starea de asediu, FITS 2019 | Foto: Sebastian Marcovici

Care este în acest moment ambiția cea mai mare a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu?

Ambiția este de a pune pe picioare proiectul pe care îl avem în dezbatere, respectiv Centrul de Spectacole și Congrese din Sibiu. Avem conținutul și tot ce trebuie. Un astfel de obiectiv nu poate fi făcut la repezeală și trebuie să răspundă tuturor nevoilor. În același timp, să nu fie o povară, ci o sursă de atracție și de creștere economică.
Românii nu sunt specialiști în construcția de teatre și de aceea ne-am gândit să organizăm de câțiva ani întâlniri cu arhitecți și cu personalități care conduc marile structuri de spectacole din lume în așa fel încât să putem să dezvoltăm acest proiect la modul profesionist. Iar tema de anul acesta a întâlnirilor este spațiul public și spațiul virtual pentru că vrem ca viitorul teatru, viitorul centru de congrese și viitorul institut de cercetări în artele spectacolului și management cultural să poată să aibă, de la fundație, la acoperiș, tot ceea ce înseamnă zona virtuală. Prin FITS avem un parteneriat cu Google Arts Foundation deja, am dezvoltat proiectul Micro-Folie, un proiect cultural conceput de Ministerul Culturii din Franța și coordonat de La Villette care va avea caracter permanent și care va însemna o Școală Altfel la modul profesionist și o șansă pentru toate marile companii de IT din România să vină cu soluții la acest conținut pe care îl avem. Sunt atât de multe limite pe care trebuie să le depășim în mintea noastră, în tot ceea ce înseamnă raportul dintre structurile care organizează astfel de evenimente și cei care patronează și finanțează.

În clipa în care eu gândesc că voi crește an de an acest festival în ritmul în care a tot crescut, ce se întâmplă cu infrastructura hotelieră? Pe durata festivalului nu găsești măcar un loc de cazare. Acest aspect se întoarce uneori și împotriva noastră. În clipa în care negociezi cu hotelierii ei îmi spun că e festival și trebuie să crească prețurile. De fiecare dată trebuie să ne luptăm cu ei să ne lase prețul pe care îl practică în mod normal. Bineînțeles că ne dau doar 40% din locuri, pentru că toate celelalte sunt de trei ori mai scumpe. Este o bucurie să poți să îi ai pe cei mai importanți artiști din lume și să păstrezi un preț de circa 10 euro/bilet pentru public. Din păcate nici noi nu am primit toți banii promiși de Ministerul Culturii și a trebuit să creștem prețul biletului de la 50, la 100 de lei pentru spectacolul „Hamlet-ul lui Dodin”.

Cât credeți că va continua la nivelul țării lipsa de viziune totală în privința politicilor culturale?

La noi nu există cooperare și coabitare între Ministerul Culturii, Ministerul Educației și Ministerul Turismului. Oricât de frumoasă este natura la noi, nu avem hoteluri atât de bune și servicii încât să suplinească lipsa de conținut cultural. O agendă culturală ar trebui să își dezvolte fiecare oraș. Educația ar trebui să funcționeze pe principiul vaselor comunicante. Școala ar trebui să fie partenerul teatrului. Studenții ar trebui să aibă șansa de a intra în competiție pentru roluri în distribuțiile teatrelor. Când am intrat în sistemul Bologna, o greșeală pe care mi-o asum, învățământul vocațional ar fi trebuit păstrat în afara acestui sistem. Nu ai cum să formezi în trei ani un regizor sau un actor. Iar masterul, din păcate, nu este obligatoriu pentru devenirea unui regizor sau al unui actor, deși ar trebui să fie. Am încercat să rezolv problema printr-un program la Sibiu pe care l-am dezvoltat de cinci ani, Manifest pentru dialog prin care invităm regizori tineri și facem coproducții între Teatrul Național și Universitatea „Lucian Blaga”.

Modelul Festivalului de Teatru de la Sibiu poate fi replicat?

Trebuie preluat înțelesul a ceea ce înseamnă aducerea la viață a unei comunități. Trebuie plecat de la specificitatea fiecărei comunități. Trebuie plecat de la oameni. În ce cred ei? În clipa în care vom înțelege asta, în clipa în care vom lua patrimoniul pe care îl are fiecare comunitate și vom face o evaluare serioasă a lui, plecând de la unicitatea fiecărei comunități, atunci se va face un festival specific acelei comunități. Poate trebuie plecat de la eterogenitate, de exemplu, sau nu știu. A copia exemplul de la Sibiu este greșit. Trebuie născut ceva care să atragă publicul specific unui loc.

Care este particularitatea festivalului de la Sibiu?

În primul rând este un festival în care politicul nu are nici un amestec. În al doilea rând, FITS s-a transformat într-un festival al tuturor artelor, de la teatru, la film, de la operă, la circ. Suntem un festival care tipărește cărți, care a dat oportunitate școlilor de teatru să aibă un festival propriu în festivalul mare, care are secțiune de ateliere, care are Aleea Celebrităților. Este un festival uriaș care răspunde la provocările zilei de astăzi. Încercăm să fim vizionari în ceea ce facem. Dorim să dezvoltăm un proiect în următorii patru ani cu marile festivaluri și teatre din Europa, inclusiv cu țările din Balcanii de vest care sunt într-o poziție specială. Prin multiculturalism și dialog încercăm să găsim o formulă de integrare care să cuprindă substanța fiecărei țări.

Există un termen realist când am putea vedea un prim spectacol în noua sală de spectacole?

În șapte ani. Suntem în fața competiției pentru studiul de prefezabilitate și sperăm ca anul viitor, sau la final de 2020, să avem soluția arhitecturală. Vor fi trei săli de spectacol, de 500, 300, respectiv 150 de locuri, dar pentru fiecare scenă din cele trei va fi câte un spațiu de repetiții exact de aceleași dimensiuni și cu aceleași dotări, să nu mai ocupăm spațiile de spectacol cu repetiții. În același timp, cele trei săli vor fi concepute pe structură modulară, în așa fel încât spațiile să devină un mare spațiu de congrese. Noi nu avem un spațiu de congrese profesionist în România la momentul actual care să dispună de 3000-5000 de locuri. Spațiile de repetiție vor deveni, dacă va fi nevoie, și ele spații de joc. Vrem ca din fundație până pe acoperiș, pereții să cuprindă tot ce înseamnă patrimoniu universal al creației. Ca urmare, vrem să lucrăm cu Google Arts Foundation, cu Samsung și să implementăm un alt mod de a gândi. Vrem să lucrăm și cu Tesla în așa fel încât zona de înmagazinare a energiei să fie altfel, la fel și sistemul de încălzire, de aer condiționat.

Foto | Paul Băilă

Cum va arăta peste șapte ani meseria de actor?

Va fi ca și acum. Actorul va completa managerul de teatru în tot ceea ce înseamnă bun gust, emoție și miracol.

Peste 70 de evenimente, respectiv aproape un sfert din programul FITS de anul acesta, s-au desfășurat, timp de 10 zile, în cadrul Sezonului România-Franța la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Povestea Franței la FITS s-a scris la această ediție cu teatru, circ, dans, lansări de carte, conferințe sau spectacole lectură, dar și cu inaugurarea primului muzeu digital din România: Micro-Folie Sibiu. Creația franceză contemporană a fost invitată de onoare în sălile de spectacol sau conferință, precum și în numeroase spații neconvenționale.

Distribuie articolul
DISTRIBUIE ARTICOLUL

AUTOR