Cât de mult a profitat România de aderarea la Uniunea Europeană pentru a recupera decalajele economice? Am încercat să răspundem la această întrebare comparând din câteva perspective țara noastră cu Croația, un stat mai prosper decât România în 2007, dar care a aderat cu șase ani și jumătate mai târziu, și pe care țara noastră tocmai îl depășește la câțiva indicatori importanți privind nivelul de trai.
Cifrele
Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor este unul dintre cei mai utilizați parametri pentru compararea nivelului de trai între țări diferite. PIB/locuitor este definit de Institutul Național de Statistică ca reprezentând valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-o regiune – în cazul de față o țară – împărțită la numărul de locuitori existent în regiunea respectivă. Pentru a obține un indicator și mai relevant, se folosește ajustarea PIB la puterea de cumpărare, care diferă de la țară la țară.
Pentru România, PIB/locuitor ajustat la puterea de cumpărare pe anul 2017 a fost estimat de Fondul Monetar Internațional la 23.709 de dolari internaționali, valoare care plasează România pentru prima dată nu pe penultimul loc în Uniunea Europeană, ci pe antepenultimul loc, țara noastră urmând să depășească în acest an Croația, cu un PIB/locuitor de 23.470 de dolari internaționali, și menținându-se peste Bulgaria (21.242). Spre comparație, în 2007, PIB/locuitor al Croației era de 20.052 de dolari internaționali, potrivit datelor FMI, iar al României de doar 15.443, adică mai mic cu aproape 25%.
Rămânerea Croației în urma României a trecut neobservată la noi în țară, dar a fost semnalată de presa de la Zagreb încă din septembrie anul trecut, când portalul Poslovni.hr a calculat, pe baza creșterilor economice de la jumătatea anului, că România urma să depășească Croația încă din 2016. Statisticile oficiale în acest sens ale Eurostat pe 2016 nu au fost date publicității. Până la publicarea lor, nu este clar dacă România a depășit deja Croația sau o va face doar la sfârșitul anului curent.
În urmă cu 10 ani, pe clădirea Berlaymont a Comisiei Europene din Bruxelles, un mesh uriaş saluta aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană | Foto: Georges Boulougouris
În schimb, o altă statistică interesantă, cea privind Consumul Individual Efectiv (CIE), arată că România a trecut peste Croația încă din 2015. CIE este calculat pe baza bunurilor şi serviciilor consumate de un individ, indiferent dacă acestea au fost plătite de către gospodării, sau de către guvern, autorități locale, organizații non-profit etc. Eurostat consideră CIE un indicator mai bun de comparare a nivelului de trai decât PIB/locuitor. Din perspectiva CIE, România a ajuns în 2015 la 59% din media europeană, în vreme ce Croația s-a situat la 58%, iar Bulgaria, la 53%. În acest clasament, ca și în cel privitor la PIB/locuitor ajustat la puterea de cumpărare, Italia este statul aflat cel mai aproape de media europeană.
Explicațiile
În prima jumătate a anilor 2000, Croația a fost într-o ofensivă diplomatică, pentru a prinde al doilea val al marii extinderi spre Est a Uniunii, odată cu România și Bulgaria. Tentativa a eșuat – mai ales din cauza unor chestiuni legate de nepredarea către Tribunalul Internațional pentru fosta Iugoslavie a unor urmăriți internațional – iar Croația a aderat doar în 1 iulie 2013.
Întârzierea a costat scump, și poate fi o temă de meditație pentru ce s-ar fi întâmplat cu economia românească, dacă nu am fi aderat acum zece ani.
Înainte de criză, creșterea economică a Croației a fost determinată de consumul casnic bazat pe credit, într-un context în care investițiile, străine și guvernamentale, nu au fost mici, dar au fost direcționate mai degrabă către sectoarele legate de consum – precum serviciile financiare, construcțiile sau turismul -, decât către cele cu potențial de creștere productivității, a explicat pentru Sinteza profesorul Boris Cota, de la Facultatea de Economie a Universității din Zagreb.
Pe acest fundal dezechilibrat, a venit criza, care a determinat o scădere drastică a investițiilor străine în Croația și a provocat efecte mai dureroase și de mai lungă durată decât în România. „Luați în considerare faptul că în perioada de dinaintea crizei, România și Bulgaria s-au descurcat mai bine decât Croația în privința reintegrării în lanțurile de aprovizionare locale și globale”, mai spune profesorul de Macroeconomie și Politici Monetare. De menționat că intervalul la care se referă profesorul Cota este chiar cel în care România și Bulgaria au beneficiat de apartenența la UE cu piața ei unică, în vreme ce Croația era încă în afara Uniunii.
Din motivele arătate, economia Croației a început să crească din nou abia în ultimul trimestru al anului 2014, după o recesiune de șase ani, adaugă Boris Cota. Spre comparație, economia României a reînceput să crească constant încă din primul trimestru al anului 2013 și cu rate net mai mari decât ale Croației.
Evoluția PIB/locuitor ajustat la puterea de cumpărare 2007-2017, în dolari internaționali. România, Bulgaria, Croația, Italia (țara cea mai apropiată de media europeană) și Cehia (țara ex-socialistă cea mai dezvoltată economic). | Grafică: Rareș Oltean, sursa: IMF World Outlook 2016
Concluzia profesorului Cota este că România a fost mai bine pregătită la intrarea în criză decât Croația, lucru care a determinat o recesiune mai puțin accentuată în țara noastră, și, ulterior, o creștere mai rapidă. „Este clar că România și-a pregătit terenul mai bine, în perioada de dinaintea crizei, pentru creșterea și dezvoltarea economică de după aceea. Putem găsi o explicație în plus pentru acest scenariu în faptul că România a devenit un stat membru al UE mai devreme decât Croația”, a încheiat profesorul Boris Cota.
Dezechilibrele dinaintea crizei și minusurile aderării tardive ale Croației la Uniunea Europeană sunt evidențiate și de economistul-șef al Société Générale Croația, Zdeslav Šantić. „Impactul pozitiv al aderării Croației la UE asupra economiei naționale a fost în mod clar mai limitat decât în anterioarele două valuri de aderare. Croația s-a alăturat UE într-o perioadă de dificultăți economice, rezultând în oportunități limitate de a-și crește exporturile pe piața unică sau de a înregistra un flux mai puternic de investiții străine directe, care au fost principalii factori de creștere mai rapidă a celorlalte noi state membre, înainte și după aderare”, spune analistul economic.
Și Bulgaria?
Așadar, este clar că România a beneficiat de o oportunitate pe care Croația nu a avut-o, și anume aderarea cu șase ani și jumătate înainte la Uniunea Europeană, oportunitate pe care, dacă e să continuăm analiza, a fructificat-o mai bine și decât Bulgaria, față de care s-a distanțat economic în ultima perioadă. Astfel, România și Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană cu un PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare aproape egal, în valoare de 38% din media UE, pentru Bulgaria, și 39%, pentru România. Potrivit celor mai recente date ale Eurostat, cele de la finele anului 2015, România se situa la 57% din această medie, punctând o recuperare de 18 procente, în vreme ce Bulgaria se situa la 47%, cu o recuperare de doar 9%. În tot acest timp, Croația a stagnat la 58%, făcând posibilă depășirea ei de către România, care, fie deja s-a întâmplat, potrivit estimărilor presei croate, făcute pe baza datelor Eurostat, fie va avea loc anul acest, potrivit estimărilor FMI, cu care am început analiza.
Calitatea vieții nu este însă așa simplu de cuantificat. Cifrele care țin de PIB/locuitor sau CIE nu iau în calcul și starea infrastructurii, net superioară în Croația, sau birocrația și corupția pentru care România este proverbială în Uniunea Europeană. Sunt și mulți alți factori care determină cât de bine trăim, crede și Zdeslav Šantić. „Clima, poluarea, calitatea educației și a sistemului de sănătate sunt factori tot mai importanți în evaluarea calității vieții”, explică analistul. Iar cel puțin la ultimele două capitole enumerate, România este departe de a se putea lăuda.
Boris Cota
Este clar că România și-a pregătit terenul mai bine, în perioada de dinaintea crizei, pentru creșterea și dezvoltarea economică de după aceea. Putem găsi o explicație în plus pentru acest scenariu în faptul că România a devenit un stat membru al UE mai devreme decât Croația
Boris Cota, profesor de Macroeconomie, Universitatea din Zagreb
România, ca o blană de leopard
Economia României a fost comparată cu o blană de leopard, unde petele sunt zonele de prosperitate, înconjurate de regiuni de sărăcie. Cele mai recente prognoze nu fac decât să confirme această comparație și să sublinieze contrastul între culori.
Astfel, județele Cluj și Ilfov au avut în 2016 cea mai mare creștere economică din țară, PIB-ul pe cap de locuitor crescând aici cu 5,9 procente față de 2015, se arată în cea mai recentă proiecție socio-economică, dată publicității în decembrie 2016 de Comisia Națională de Prognoză.
Grafica: Rareș Oltean | Sursa: calcule SINTEZA pe baza datelor Comisiei Naționale de Prognoză (Prognoza în profil teritorial – varianta de toamnă 2016) și Eurostat (Main GDP aggregates per capita).
La mare distanță față de restul țării, municipiul București a înregistrat un PIB/locuitor de 22.393 de euro, urmat de Constanța, cu 11.958 de euro, Timiș cu 11.292 și Cluj, cu 10.972. Singurul județ care a mai trecut de 10.000 de euro a fost Ilfov.
Cifrele de mai sus reprezintă PIB-ul per capita în prețuri curente. Ajustat cu puterea de cumpărare, acesta este mult mai mare. Astfel, potrivit unui calcul realizat de Sinteza pe baza coeficientului puterii de cumpărare folosit și de Eurostat pentru România, valorile PIB/locuitor din județele Constanța, Timiș și Cluj sunt în jurul cifrei de 22.500 de euro. Această valoare plasează cele trei județe la aproximativ același nivel cu mediile naționale ale unor țări precum Portugalia, Slovacia, Lituania, Estonia și Grecia – toate situate între 20.000 și 23.000 de euro – și peste mediile naționale din Polonia, Ungaria, Letonia, Croația și Bulgaria. Media Uniunii la nivelul anului 2015 era de 28.900 de euro/cap de locuitor, ceea ce înseamnă că județele menționate se află în jurul a 77% din această medie. În ceea ce privește regiunea București – Ilfov, aceasta se situa cu 29% peste media europeană, încă din 2014, iar Bucureștiul singur cu peste 40%.
La polul opus, cele mai sărace județe ale României – Vaslui (3.912 euro/locuitor în prețuri curente), Giurgiu (4.385), Botoșani (4.546) sau Mehedinți (4.586) – se situează în jurul a 30% din media Uniunii Europene, fiind comparabile doar cu cele mai sărace zone din Bulgaria, în nordul acestei țări.
Zdeslav Šantic
Trebuie menționat că, în ziua de azi, calitatea vieții este determinată tot mai mult de alți indicatori decât de cei economici (în principal PIB). Factori cum sunt clima, poluarea, calitatea educației și a sistemului de sănătate devin tot mai importanți în evaluarea calității vieții.
Zdeslav Šantić, economist-șef Société Générale Croația
