În relaţia cu statul, un estonian trebuie să se prezinte în persoană doar în trei situaţii: când se căsătoreşte, când divorţează şi când tranzacţionează o proprietate. În rest, totul se face online, de pe calculator sau de pe mobil.

Modesta Estonie a cunoscut o tranziţie fulminantă, pe parcursul unei generaţii, de la o distopie sovietică, cu o economie rablagită, unde se stătea la coadă pentru pâine şi votcă, la o utopie digitală, unde statul e aproape invizibil, iar birocraţia aproape necunoscută. Acum, Estonia vrea să-şi exporte „revoluţia digitală” la scară continentală, iar preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, pe care o deţine până la sfârşitul lui 2017, îi este placă turnantă.

În urmă cu câteva luni, Anna Piperal, o expertă în marketing din capitala Estoniei, Tallinn, se afla pe un aeroport din Londra când i-a venit pe e-mail notificarea că i-a expirat permisul de conducere. S-a logat de pe telefonul mobil în portalul naţional de e-guvernare, folosindu-şi identitatea mobilă, încorporată în cipul telefonului. A completat apoi câteva date solicitate, şi-a ales fotografia preferată (avea deja două introduse în sistem), a indicat că ultimul set de analize medicale îi era încă valabil, iar apoi a introdus adresa la care doreşte să îi fie trimis actul. Procedurile au durat câteva minute. După două-trei zile, când s-a întors în Estonia, noul permis de conducere o aştepta în căsuţa poştală.

Cam la acest nivel a ajuns societatea digitală din Estonia, ţară unde 99% din tot ce înseamnă servicii publice sunt disponibile online, prin intermediul portalului naţional eesti.ee. A fost însă un drum lung de parcurs până aici, care a început cam prin anul 2000.

#solutiisimple

Au fost create, pe rând, sisteme cu interfeţe simple, din cele mai diverse, de la plata impozitelor şi taxelor, la înregistrarea deducerilor de care un cetăţean beneficiază, la formularistica necesară înregistrării unei firme sau plata unei amenzi rutiere. Bazele de date ale instituţiilor au fost conectate între ele, astfel încât dacă o autoritate are nevoie de informaţiile pe care le deţine o altă autoritate să le poate prelua automat, din câteva apăsări de taste. A dispărut, astfel, noţiunea de adeverinţă emisă de o instituţie. Mai mult, statul estonian a aplicat un principiu numit „o singură dată”, ceea ce înseamnă că informaţiile care ţi-au fost cerute o dată de o autoritate, nu îţi vor mai fi cerute altădată de altă instituţii, fiindcă ele sunt obligate se le acceseze de unde le-ai furnizat prima dată.

Pentru a se putea loga în sistem, fiecare estonian primeşte la vârsta de 15 ani un card de identitate digital, cu cip încorporat, care se introduce într-un cititor cuplat la calculator. Pentru a împiedica furtul de identitate, a fost implementat un sistem cu două PIN-uri, care se folosesc după citirea cardului. Totodată, toţi estonienii au semnătură digitală, creată pe baza cardului de identitate digital, cu ajutorul căreia autentifică documentele electronice. Mai mult, de câţiva ani este disponibilă şi identitatea mobilă, încorporată în cipul telefonului mobil, furnizat de operatorul de telefonie mobilă.

O facilitate online a adus-o pe alta. Astfel, existenţa identităţii digitale a creat posibilitatea votului online, care a fost introdus în 2005, pentru prima dată în lume. „Sistemul de vot online înseamnă că orice cetăţean estonian cu drept de vot poate vota de oriunde din lume unde are conexiune la internet, în trei minute”, spune Anna Piperal, ‎managing director al e-Estonia, un oficiu de informaţii care prezintă performanţele ţării în domeniul digital.

Sistemul de vot online este genial de simplu şi elimină practic manipularea votului, fiindcă se ia în considerare doar ultimul vot înainte de încheierea alegerilor, indiferent de câte ori votează un cetăţean. Au fost şi încercări naive de vot multiplu, pe care oficialii estonieni le prezintă cu zâmbetul pe buze. De exemplu, o doamnă în vârstă, mai puţin obişnuită cu lumea digitală, a votat de 500 de ori, crezând că fiecare vot se va aduna în dreptul candidatului favorit. Sistemul a sesizat că sunt sute de voturi de pe o singură identitate, iar bătrânica a fost contactată de membrii biroului electoral, care voiau să vadă ce se întâmplă, îngrijoraţi mai mult să nu fie vreo eroare de sistem. Femeia a recunoscut că a votat de sute de ori, deoarece sistemul i-a permis asta, şi s-a dezumflat când i s-a spus că i se va lua în considerare doar ultimul vot.

Sistemul de plată a taxelor online este de asemenea unul revoluţionar, cel puţin privit din România. Astfel, pe baza aceluiaşi sistem de identificare, în acelaşi portal eesti.ee, contribuabilul se loghează în sistem, verifică o serie de date şi informaţii pre-completate, face toate schimbările necesare – dacă e cazul – şi confirmă declaraţia cu ajutorul semnăturii digitale. Procesul durează între trei şi cinci minute. Chiar şi rambursarea unor deduceri de taxe este posibilă cu un singur click, din 2015. Astfel, dat fiind că informaţiile privind taxele şi impozitele fiecărui contribuabil şi deducerile de care beneficiază sunt deja disponibile în sistem, colectate de diverse instituţii, ele sunt afişate fiecărui contribuabil, odată cu suma rezultată. Contribuabilului nu îi rămâne decât să dea un click pe butonul de confirmare. Durează mai puţin de un minut totul.

Înregistrarea unei firme e ceva mai complicată, aşa că durează între 18 şi 20 de minute.

Platforma creată de statul estonian este folosită şi de companii private sau ONG-uri. Practic, la ora actuală, folosind portalul de stat, dar şi soluţiile private, „orice tranzacţie, de la plata parcării la alegerile naţionale poate fi făcută de pe un smartphone”, constata un studiu din 2016 al Băncii Mondiale.

Şi încă un exemplu de societate digitală funcţională: poliţia estoniană nu mai are voie să oprească maşinile pentru verificări tehnice, deoarece toate datele referitoare la un vehicul pot fi accesate de pe calculatorul aflat în maşina de patrulare. Calculele oficiale arată că poliţia rutieră a devenit astfel, cu 50% mai eficientă.

#viziune

Şi exemplele despre instrumentele digitale care se folosesc pe scară largă în Estonia pot continua. Nimic însă nu ar fi fost posibil fără o viziune strategică şi o voinţă politică excepţionale, dublate de un stat în care cetăţenii au încredere, datorită transparenţei şi bunelor practici. Sună sforăitor, dar estonienii chiar practică ceea ce predică. Să o luăm pe rând.

Estonia este un stat cu populaţie mică, fără resurse naturale şi fără o poziţie geografică fericită, care o moştenit după separarea de URSS a industrie poluantă şi neperformantă. Apariţia tehnologiilor digitale, la sfârşitul anilor 1990, a aşezat toate statele lumii la o nouă linie de start. Un reset global. Estonia a sesizat că în lumea digitală are parte de un start fără niciun handicap economic sau fără vreo condiţionare geopolitică şi a văzut în asta o oportunitate.

În primul rând, era nevoie de un sistem prietenos, iar aplicarea principiului „o singură dată”, a determinat debirocratizarea completă, fapt care l-a făcut extrem de atrăgător. Apoi, s-a aplicat aşa numitul principiu „Big Brother pe invers”. Acesta este un mecanism prin care fiecare estonian poate verifica în timp real ce instituţii şi când i-au verificat datele. Practic, odată logat în sistem, el poate deschide o fereastră web în care i se afişează când i-a folosit ultima dată datele Serviciul de Evidenţă a Persoanei sau Autoritatea Electorală sau orice altă instituţie. Dacă are nedumeriri sau dubii, se poate adresa autorităţii pentru a cere lămuriri cu privire la datele verificate.

„Principiul este că datele personale introduse aparţin fiecărui estonian şi el poate să vadă orice instituţie care i le-a verificat. Suntem o comunitate mică, de doar 1,3 milioane de oameni, şi când ai de guvernat o comunitate atât mică trebuie să fii transparent. Altfel, nu se poate”, a explicat Siim Sikkut, CIO (Chief Information Officer) al guvernului estonian.

Altă chestiune fundamentală este integritatea datelor din sistem. Pentru a preveni orice încercare de alterare a acestora, „autostrada IT” care integrează şi interconectează toate serviciile publice estoniene online, numită X-Road, foloseşte un sistem de securitate pe baza de tehnologie blockchain, care este, practic, infailibil.

Se pune însă problema cât de disponibil este tot acest sistem pentru cei fără abilităţi la utilizarea computerului. Estonia a găsit o soluţie simplă şi la aceasta. „Pe parcursul anilor, începând din 2002, au existat mai multe programe, prin care 20% din populaţie a fost educată cu privire la utilizarea calculatoarelor şi a serviciilor publice prin intermediul internetului. Astfel, chiar şi persoanele în vârstă au devenit «digitale»”, a mai explicat Siim Sikkut.
Programele de educaţie digitală au fost susţinute financiar de entităţi private, în special bănci, care au profitat de ocazie pentru a-şi educa clienţii.

#incredere #transparenta

La sfârşitul lunii septembrie 2017, un grup de jurnalişti străini, de la mass-media precum New York Times, Deutsche Welle, Reuters, Süddeutsche Zeitung, Sinteza sau dnevnik.bg, au luat parte la un program de o zi de prezentări şi discuţii cu oficialii de la Tallinn, pe marginea experienţei digitale a statului estonian. Mesajul principal al întregii zile a fost că micuţul stat baltic este dispus şi chiar doritor să ofere toată experienţa sa ţărilor din Uniunea Europeană care vor să o pună în practică.

Într-o întrevedere prilejuită de acest program, preşedintele Estoniei, doamna Kersti Kaljulaid, a recapitulat filosofia politica a anilor 2000, cea care a făcut posibilă revoluţia digitală din ţară. „La începutul anilor 2000 am înţeles că nimeni nu vrea să îl vadă la faţă pe cel care percepe taxe şi ne-am dat seama că putem face să nu-l vadă niciodată. Estonienii urau cozile. Cu zece ani în urmă, stăteau la coadă la tot, de la votcă la pâine. Am vrut să eliminăm asta şi am reuşit. Apoi am mers un pas mai departe. De ce trebuie să se ducă la un ghişeu şi să completeze un formular ca să primească ajutor social sau să-şi înscrie copilul la grădiniţă? Nu e nevoie, credem, fiindcă dacă ai dreptul la ceva, nu trebuie să şi ceri. Primeşti şi gata. La fel ca atunci când trebuie să plăteşti”, a rezumat şeful statului principiile debirocratizării şi e-guvernării estoniene.

Ea a accentuat faptul că o societate digitală avansată, cum este Estonia, nu poate exista fără încrederea cetăţenilor în guvern. „Nu poţi face aşa ceva fără să ai încredere în stat. Am introdus, astfel, un sistem de verificare şi echilibru (checks and balances) care să îi asigure pe estonieni că suntem transparenţi şi integri”, a spus d-na Kaljulaid. Ea s-a referit în special la acelaşi mecanism numit „Big Brother pe invers”, menţionat anterior. „De exemplu”, a continuat şeful statului, „dacă Preşedinţia îţi verifică adresa ca să te invite la un dineu, primeşti o notificare pe e-mail despre acest lucru”.

#cyberigiena

Bineînţeles, un sistem care oferă un acces atât de mare la date personale este foarte tentant pentru cei care vor să îl folosească ilegitim. Au fost astfel de cazuri şi în Estonia, unul celebru fiind cel al unui poliţist care a abuzat de permisiunile sale în sistem pentru a afla informaţii despre fosta sa soţie. El a fost prins, datorită acelui „Big Brother pe invers”, şi a fost urmărit penal.

Problemele pe care le ridică o societate digitală avansată sunt însă mai complexe decât relaţiile conjugale ale unui fost poliţist. Se pune, o dată, problema securităţii datelor, iar estonienii au învăţat, în timp ce înseamnă „cyber igienă”, un sinonim în lumea virtuală al igienei personale. „Suntem deja de 17 ani pe acest drum, iar cetăţenii noştri au dobândit deja obişnuinţa de a se proteja. Ştiu cum şi unde să-şi stocheze parolele, cui să le dea şi cui nu”, a exemplificat Kersti Kaljulaid. Da, sunt situaţii în care parolele pot ajunge pe mâna unor persoane neautorizare, care le pot folosi pentru a prejudicia persoana neatentă, dar, pe de altă parte, şi în lumea reală, un portmoneu poate fi pierdut sau subtilizat, în ciuda tuturor precauţilor, insistă oficialii guvernamentali estonieni.

#elefantiidincamera #agresiune #erdoganizare

Marile temeri nu sunt legate, însă, nici de astfel de accidente personale nefericite ci au o amplitudine mult mai mare.
Unu la mână, ce se întâmplă cu datele din sistem în cazul unei agresiuni externe? Se pare că Estonia a găsit o rezolvare mulţumitoare la această problemă, prin crearea unei noi instituţii – ambasada digitală. O astfel de reprezentanţă a Estoniei, prima din lume de acest fel, se va deschide anul viitor în Luxemburg. „Am constatat că avem multe similitudini, ca filozofie şi arhitectură a societăţii digitale cu acest stat. Am explorat o serie de opţiuni, am consultat uzanţele diplomatice şi am decis să deschidem aici prima noastră ambasadă digitală”, a explicat Siim Sikkut, CIO-ul guvernamental al Estoniei. Ambasada digitală va fi, propriu-zis, un centru de date pe ale cărui servere va exista o copie funcţională a întregului sistem estonian de e-guvernare. Spaţiul în care se va afla acest centru de date va avea statut de extrateritorialitate, la fel ca ambasadele reale, constituind teritoriu estonian. „O variantă era să facem o copie de siguranţă a întregului sistem, pe care să îl stocăm în cloud, dar am renunţat la idee, pentru că în cloud am pierde controlul asupra datelor, care ar fi stocate de un terţ. Apoi, am venit cu această soluţie a ambasadelor digitale”, a mai spus Sikkut.

Doi la mână, ce se întâmplă dacă un stat care a introdus toate soluţiile digitale promovate de Estonia, cu toată colectarea lor masivă de date personale, ar cunoaşte o deteriorare rapidă a statului de drept, pe modelul, să zicem, al Turciei? Accesul unei puteri discreţionare la toate datele unei persoane, şi vorbim practic de toate datele unui om, stocate din leagăn până în mormânt, nu ar fi o armă de care s-ar putea folosi? La această întrebare, răspunsurile oficialilor estonieni au fost idealiste sau evazive. Anna Piperal, de la e-Estonia, pur şi simplu a spus că nu are un răspuns. Siim Sikkut a remarcat, filosofic, că „tehnologia în sine nu e bună sau rea, doar cei care o folosesc sunt”. „Am construit un stat de drept, ca să ne asigurăm că nu există asemenea riscuri şi, oricum, nu îţi trebuie acces la internet să te întorci împotriva poporului tău”, a continuat oficialul. Preşedinta Estoniei s-a situat pe aceeaşi lungime de undă: „Exista internet când au fost deportaţi zeci de mii de estonieni? Nu le-a trebuit internet [sovieticilor] ca să îi găsească”.

#tallinndigitalsummit

Estonia militează acum pentru introducerea pe scară continentală a soluţiilor digitale pe care le-a adoptat. Astfel, ea susţine introducerea unei noi libertăţi fundamentale în documentele Uniunii Europene, şi anume libera circulaţie a datelor. Estonia nu este singura ţară cu o societate digitală avansată. De exemplu, un sistem similar există în Finlanda, iar cele două ţări, care împărtăşesc o vecinătate geografică şi rădăcini etno-culturale comune, studiază modul în care pot să-şi interconecteze sistemele. „Tehnic, acest lucru este posibil, dar există o serie de probleme de drept internaţional care trebuie soluţionate”, a spus preşedinta Kersti Kaljulaid. Pentru a promova dezvoltarea societăţii digitale, Estonia a organizat la sfârşitul lui septembrie un summit european pe această problemă, la care au participat 27 de şefi de stat şi de guverne din UE. De asemenea, tot la Tallinn, la începutul lui octombrie, a fost adoptată o declaraţie comună a statelor Spaţiului Economic European (UE plus Norvegia, Islanda, Elveţia şi Liechtenstein) cu privire la e-guvernare. Prin această declaraţie, cele 32 de state se angajează ca până în 2022 cetăţenii şi firmele „să interacţioneze digital cu administraţiile publice”. Statele s-au mai angajat să ia măsuri în vederea dezvoltării aptitudinilor digitale ale cetăţenilor lor.
***
În centrul turistic al Tallinnului, tarabele cu tricotaje din lână au rămas cam ultimul loc unde se plăteşte doar cash. Dar revoluţia digitală a ajuns şi la doamnele în vârstă care îşi vând aici produsele. Una dintre ele, să-i spunem Kadri Reinsalu, are nevoie de medicamentele pe care medicul de familie i le prescrie lunar. Dă un telefon la medicul de familie, solicită noua reţetă, îşi strânge taraba şi se duce la cea mai apropiată farmacie. Arată cardul digital de identitate, iar farmacista îi dă medicamentele.

În intervalul de timp dintre telefon şi intrarea în farmacie, medicul de familie i-a scris reţeta pe calculator şi a urcat-o în registrul naţional de reţete. O chestie de câteva minute. Farmacista a luat actul de identitate al pensionarei şi a verificat existenţa reţetei în registru, după care i-a înmânat medicamentele. Fără cozi, fără drumuri, fără „atenţii”, fără parafe. Statul invizibil există, lumea fără birocraţie se construieşte. #inestonia

#Romania