Nici o ediție a JO de până acum nu a presupus cheltuieli atât de mari. Soci ridică ștacheta până la nori cu un cost total estimat la peste 50 de miliarde de dolari

Jocurile Olimpice de iarnă nu se mai desfășoară la munte, ci la mare. A dispărut imaginea de ilustrată în care schiori iuți împrăștie jerbe de zăpadă pufoasă, naturală, spre un public gătit cu căciulițe și mănuși colorate, care aplaudă la baza pîrtiei. Pentru a doua ediție la rând, Olimpiada albă se cuibărește nu doar la nivelul mării din punctul de vedere al altitudinii, ci amestecă în aerul hibernal aromele sărate ale întinderii albastre. În 2010, Jocurile au fost găzduite de Vancouver, orașul canadian port la Oceanul Pacific. Patru ani mai târziu, istoria se repetă, dar în altă parte a Globului. Lumea sporturilor de iarnă se mută pentru 18 zile pe malul Mării Negre. La Soci, cea mai mare stațiune estivală a Rusiei.

E pentru prima dată când Rusia organizează o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Și o va face într-un loc care pare foarte puțin potrivit pentru asta. Este, se spune, un imens, costisitor capriciu al președintelui Vladimir Putin.

Liderul opoziției ruse, Boris Nemțov, originar din Soci, îl ironizează pe șeful statului: “E greu să dai peste un loc pe harta Rusiei în care să nu existe zăpadă și unde sporturile de iarnă să nu aibă absolut nici un fel de tradiție. Dar Putin l-a găsit și a decis să facă Jocuri Olimpice albe acolo. E orașul meu natal, Soci“. Localitatea, care are acum peste 400.000 de locuitori, a devenit cunoscută în anii 30, când Iosif Stalin a ordonat să i se construiască acolo o “dacea“, o casă de vacanță. În timp, a devenit refugiul preferat al politicienilor, cosmonauților, potentaților de tot felul. Cuvântul hotărâtor l-a avut însă Vladimir Putin, care a ales, acum ceva vreme, să schieze la Krasnaia Poliana, aflată la mai puțin de 50 de kilometri de Soci. Așa s-a născut ideea, explică pentru CNBC Simone Baumann, producătorul documentarului “Jocurile lui Putin“, care investighează, printre altele, acuzațiile de fraudă și plângerile locuitorilor din Soci care s-au trezit în stradă din cauza construcțiilor olimpice. Povestea seamănă mult cu ceea ce s-a întâmplat la Bejing, pentru JO din 2008, unde cartiere întregi au fost rase pentru a se construi Parcul Olimpic, cu toate bazele din cadrul său, inclusiv Stadionul “Cuib de Pasăre“ și “Cubul de Apă“.

Va fi, de asemenea, prima Olimpiadă albă care se va disputa într-un climat subtropical, caracterizat de veri toride și ierni blânde. Statisticile meteorologice indică o medie a temperaturilor celor mai ridicate pentru luna februarie în Soci de 10,4 grade Celsius și a celor minime de 2,5. Este adevărat însă că în oraș se vor desfășura doar probele acelor sporturi care nu au neapărat nevoie de zăpadă, ci de gheață artificială, adică hocheiul pe gheață, patinajul artistic și patinajul viteză, curlingul. Tot acolo vor fi ceremoniile de deschidere și de închidere și acolo se găsește Satul Olimpic. Restul disciplinelor, biatlon, bob, sanie, schi alpin și schi fond, sărituri cu schiurile, sunt programate la Krasnaia Poliana.

Aceasta este o mică urbe, de aproape 5.000 de locuitori, aflată în zona administrativă a Sociului și care include stațiunea de schi Rosa Khutor, aflată în partea vestică a munților Caucaz. Cel mai înalt vârf din zonă are 2.320 de metri. Aici se vor desfășura, de fapt, sporturile unde omătul nu poate lipsi. Dar va fi destul?

Sloganul Jocurilor, “Soci 2014 – Zăpadă garantată“, susține că da. La fel a spus, pentru CNBC, și Mikko Martikainen, președintele companiei finlandeze Snow Secure, care a fost angajată fix în acest scop: să asigure neaua necesară curgerii fără incidente a JO de iarnă. 500 de tunuri care produc zăpadă artificială sunt pregătite să intre în orice moment în acțiune. Firma finlandeză a stocat, de asemenea, 710.000 de metri cubi de omăt natural, strâns de iarna trecută din Munții Caucaz. Acesta e pus la adăpost sub niște prelate uriașe, izolatoare, și poate fi transportat de urgență acolo unde e nevoie. În Rosa Khutor, în principal. Totuși, organizatorii nădăjduiesc că nu va fi nevoie și că zăpada adevărată va cădea din belșug pentru a asigura cadrul de iarnă.

Inițial, bugetul alocat organizării JO de la Soci a fost de 12 miliarde de dolari. În cei 7 ani scurși de la desemnarea ca gazdă, acesta a crescut la 51 de miliarde, mai mult și decât costisitorul Beijing, unde s-au cheltuit 44 de miliarde. Pentru comparație, canadienii s-au încadrat la ediția din 2010, de la Vancouver, într-un buget de 8,2 miliarde de dolari, sumă care pare doar un strop din imensul ulcior al finanțelor rusești. Este, de departe, cea mai scumpă Olimpiadă din istorie, fie ea de iarnă sau de vară.

O ediție care va avea însă, ca toate cele dinainte, eroii ei. Pot fi dintre cei cunoscuți sau pot să irumpă chiar în blânda iarnă subtropicală de la malul Mării Negre. Peste timp probabil că lumea îi va ține minte pe ei, și nu cât au costat Jocurile. Va reține medaliile mușcate sau udate de lacrimi, finișurile învălmășite de la short-track, căzăturile spectaculoase ale schiorilor și săriturile triple și cvadruple din programele patinatorilor artistici. Va reține zâmbete și grimase, emoții și suferințe.

Ce se va întâmpla apoi cu bazele, cu infrastructura în care s-au investit miliarde? Din 2012, cu doi ani înainte de JO, Krasnaia Poliana a fost inclusă în calendarul Cupei Mondiale de schi alpin. Ce va face însă Sociul cu arena de hochei Bolșoi Ice Dome care poate primi 12.000 de spectatori sau cu Ice Cube Curling Center, cu tribune pentru 3.000 de oameni? Pot fi martorii tăcuți ai unei cheltuieli exagerate, aproape nebunești, stinghere cum e acum frumosul Stadion Olimpic din Beijing. Strălucirea lui a durat 17 zile, cât au ținut Jocurile, apoi s-a transformat într-un uriaș cuib părăsit.

Până atunci însă, să înceapă Olimpiada de la Soci! Istoria o va ține minte oricum.