Mihai Ivaşcu este românul care, de curând, a pus bazele primei pieţe pentru servicii şi aplicaţii de blockchain la nivel global şi care, la începutul lunii aprilie, dădea curs invitaţiei postului american de televiziune CNN de a fi prezent în emisiunea unuia dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti ai săi. Ce îl defineşte pe Mihai Ivaşcu este dorinţa pe care şi-a cultivat-o în ultimii ani de a avea o contribuţie distinctivă în domeniul în care activează: industria FinTech, respectiv acea tehnologie care caută să concureze metodele tradiţionale de furnizare a serviciilor financiare.

Cu o experienţă de peste 10 ani în managementul proiectelor, FinTech, dezvoltare de software şi consultanţă în sectorul startup-urilor, Mihai Ivaşcu este CEO şi fondator al Modex, primul DApp Store din lume, un Smart Contract Marketplace şi un ecosistem de aplicaţii care permite acces uşor la cripto-valute şi contracte inteligente. CEO şi fondator al Moneymailme cu sediul la Londra, actualul proprietar al companiei media Ingenium Media Monaco, al grupului software Ingenium Software Solutions, Private Travel Business şi Hotel Deals Consulting şi al altor diverse proiecte online, Mihai Ivaşcu este absolvent al diferitelor programe executive de la Universitatea Harvard, MIT şi Centrul de Inovare Silicon Valley, şi în prezent îşi pregăteşte doctoratul în administraţia afacerilor cu o teză despre tehnologiile perturbatoare pentru industria financiară. De asemenea, a fost numit membru al fondului de impact social Monaco Impact.

Mihai Ivașcu

Publicaţiile româneşti şi internaţionale au început să scrie despre Mihai Ivaşcu în urmă cu aproximativ doi ani, când românul şi echipa lui au lansat Moneymailme, prima aplicaţie mobilă de chat prin care poţi transfera bani aproape oriunde în lume. Anul acesta, în data de 15 martie, românul şi echipa lui au venit cu o nouă propunere pe piaţa FinTech şi au lansat prin intermediul Modex produsul Modex Smart Contract Marketplace, o platformă care permite dezvoltatorilor să-şi prezinte abilităţile şi să ofere soluţii contractuale inteligente cumpărătorilor şi altor dezvoltatori.

Această platformă oferă o modalitate pentru comunitatea din lumea reală de a găsi cu uşurinţă contracte inteligente care să răspundă nevoilor lumii reale şi are ca miză aducerea tehnologiei blockchain în utilizarea zilnică. În acelaşi timp, dezvoltatorii îşi pot construi o reputaţie bazată pe realizările lor, permiţându-le să atragă clienţi.

A fost doar o chestiune de timp până când platforma Modex avea să prezinte interes pentru corespondentul internaţional pe probleme financiare al CNN, Richard Quest, care l-a invitat pe românul Mihai Ivaşcu în studioul emisiunii sale, Quest Means Business, pentru a vorbi despre provocările pe care le aduce adoptarea tehnologiei blockchain. A fi invitat în emisiunea lui Richard Quest este în sine o realizare, dacă luăm în considerare invitaţii pe care jurnalistul i-a avut de-a lungul anilor în faţa lui: liderii mondiali David Cameron şi Petr Necas, Robert Zoellick, fost preşedinte al Băncii Mondiale, sau nume mari în domeniul bancar ca Jamie Dimon, şefa FMI, Christine Lagarde, preşedinta Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso sau fostul şef FMI, Dominique Strauss-Kahn, CEO-ul DreamWorks, Jeffrey Katzenberg şi CEO-ul companiei Ford, Alan Mulally, sunt doar câţiva dintre ei.

Dincolo de cele aproximativ 200 de zboruri cu avionul pe an pe care le face pentru a fi prezent la toate întâlnirile importante, Mihai Ivaşcu este un tânăr de 30 de ani cu picioarele bine înfipte în pământ. A fost pasionat de şah încă din copilărie şi a practicat artele marţiale, două activităţi care şi-au lăsat foarte clar amprenta asupra acţiunilor sale de peste ani. În convorbirea cu revista Sinteza, Mihai a vorbit despre anii copilăriei, dar şi despre revoluţia din domeniul financiar şi actualele provocări.

– Cine este Mihai Ivaşcu? Ce fel de copilărie ai avut în Alexandria, ce locuri obişnuiai să frecventezi şi care erau preocupările tale în adolescenţă?

– Sunt doar un tânăr motivat de o dorinţă cultivată în ultimii ani de a reuşi să fac o diferenţă într-un mod distinctiv. Am avut o copilărie simplă şi fericită într-un oraş mic, într-un univers mic pe care l-am cucerit rapid şi de la care am luat maxim pentru vârsta respectivă. Mi se pare foarte relevantă explorarea şi, într-un fel, consumul acelui univers în copilărie, pentru a aprecia simţitor evoluţia către o nouă normalitate, cea dintr-un nou oraş, mai mare, sau mai nou, a unor noi ţări în care trăieşti şi evoluezi. Aveam preocupări simple, iar familia tânără şi ambiţioasă în care am trăit ca unic copil a avut marele talent de a şti să îmi cultive o serie de plăceri realizabile, le-aş numi. Am trăit cu dorinţa de a avea o minge de baschet de piele, un tricou preferat, un set de şah nou sau un calculator bun, iar părinţii mi le-au luat mereu, copil fiind, în baza unor rezultate mult muncite la şcoală. Era un sentiment frumos de a primi ceea ce ai negociat înainte, bazat pe un rezultat dezirabil şi benefic pentru elevul de atunci. Într-un fel, asta mi-a conservat un cult al livrării de rezultate încă de mic, pe care îl respect şi acum în business.

– În ce fel te-au modelat şahul de performanţă şi artele marţiale? Care sunt lecţiile care ţi-au rămas întipărite în minte practicând aceste discipline?

– Am fost pasionat de şah încă de mic, mi s-a părut fascinant modul infinit de combinaţii de a derula o partidă, în condiţiile în care toate piesele şi mutările sunt cunoscute. O nouă partidă era o nouă luptă şi pentru un junior de 8-9 ani, acum realizez cât de motivantă era acea cultivare a gândirii strategice. Eram pasionat şi încă sunt de jocul blitz, în care ai un timp limitat în care poţi muta. E o strategie total diferită în faţa adversarului, e o metodă diferită de management al resurselor împotriva unui timp limitat şi o adevărată plăcere să răspunzi adversarului, presat de acelaşi timp limitat. Atunci îmi plăcea pentru cu totul alte motive, astăzi mi se pare o legătură relevantă cu viaţa de business în care trăiesc zilnic şi în care fiecare zi e o luptă cu timpul şi resursele limitate, în special în segmentul start-up-urilor. Într-un fel, ca şi în şahul blitz, nu e vorba de cine poate câştiga pe termen lung, pentru că, în 99% din cazuri, nu îţi permiţi luxul de a avea timp, ci pe termen scurt cine reuşeşte sa aibă un avantaj competitiv. La fel şi în artele marţiale, practicate, taekwon-do, unde managementul resurselor şi analiza atentă a adversarului îţi pot aduce victoria, nu neapărat forţa sau mărimea. Ambele sporturi practicate în copilărie mi-au educat concentrarea şi mi-au dezvoltat spiritul analitic, precum şi capacitatea de a trata fiecare situaţie precum o competiţie în sine, pe termen foarte scurt. Aş recomanda copiilor mei aceleaşi sporturi, pentru că acum realizez cât de mult şi-au lăsat amprenta asupra acţiunilor mele de peste ani.

– Te-au influenţat părinţii tăi în momentul în care ai decis ce studii vei urma? Cât de exigenţi au fost părinţii tăi cu tine, având în vedere că sunt cadre didactice? Lucrai mult individual, ţi se verificau temele la matematică?

– A fost fascinant să cresc printre profesori. Mereu mi-am dorit să predau la un moment dat, ceea ce fac cu plăcere de fiecare dată când sunt invitat în faţa antreprenorilor tineri sau studenţilor. A contat mult în perioada copilăriei acea presiune constructivă resimţită uneori direct, alteori indusă indirect de mediul competitiv în sine, cu olimpici şi profesori care ne împingeau limitele, şi mai mult, erau şi prieteni de familie, o responsabilitate morală în plus. Am consumat matematică în cantităţi industriale şi asta n-a făcut decât să mă ajute pe termen lung, deşi resimţeam exigenţa maternă, dar şi profesorală, atât acasă, cât şi la şcoală. O presiune constructivă pentru un elev creativ, care nu avea să facă performanţă în matematică, însă avea să utilizeze gândirea analitică şi teoria numerelor mari în deciziile de business de mai târziu.

– Ce rol crezi că ar trebui să aibă liceul în viaţa unui adolescent? În cazul tău, ce rol a avut? Cum ţi se pare învăţământul din România?

– Liceul românesc poate crea frustrări majore, în aceeaşi măsură în care poate crea competenţe excepţionale. E vorba mereu de acele excepţii care confirmă regula şi în ciuda problemelor sistemice despre care se tot vorbeşte, sunt acele vârfuri ale educaţiei româneşti care fac performanţă maximă în orice domeniu la nivel mondial. Întâlnesc români în toată lumea, români excepţionali, formaţi de acele excepţii ale unui sistem românesc, şi rafinaţi educaţional de instituţii de cel mai înalt nivel din străinătate. Simt că, în România, lipseşte acea ultimă sută de metri din realizarea academică a oricăruia dintre noi, tradusă prin găsirea unui program de doctorat competitiv, de găsire a unui mentor sau chiar a unui grup de investitori care să te ducă de pe băncile facultăţii în sălile de şedinţe ale unor companii mari. Ne lipseşte execuţia uneori, deşi la teorie stăm bine. Rolul meu şi al altor antreprenori este să reuşim să facilităm acea execuţie pentru tinerii excepţionali pe care avem datoria morală de a-i susţine, exact aşa cum poate am fi vrut şi noi să fim susţinuţi.

– În ce context ţi-ai înfiinţat prima afacere? Cum arăta primul tău plan de business? Ce visuri avea la 18 ani tânărul antreprenor Mihai Ivaşcu? Cât de realist erai?

– Tot în domeniul IT am început. Am avut acces la cursuri de calculatoare şi la internet, am trecut şi prin jurnalism – ca o mare pasiune a mea – şi digital media. Am înfiinţat o agenţie de media, făceam site-uri, brand-book-uri şi am avut marea plăcere de a lucra cu peste 150 de companii dinamice în primii ani, lucrând zile şi nopţi lângă fondatorii acelor afaceri – de la hoteluri, restaurante, branduri de haine sau companii de soft, fiind fascinat de ideea de execuţie, de transpunere a unei idei, a unui concept discutat în miez de noapte, la facturi încasate şi vânzări către zeci de mii de clienţi. A fost o trecere naturală la soft, având în vedere că mulţi dintre clienţii mei aveau nevoie de platforme online si aplicaţii complexe, reuşind să adaug în scurt timp o serie nouă de servicii şi să extind portofoliul de clienţi.

– Ai urmat studii atât în România, cât şi în străinătate. Crezi că, dacă nu ai spiritul antreprenorial în tine, mediul universitar te poate forma ca viitor antreprenor? Ai reuşit în timpul studiilor să lucrezi aplicat pe teoriile învăţate?

– Antreprenoriatul nu este pentru oricine şi nu spun asta pentru a ieşi în evidenţă, ci pentru a proteja foarte mulţi tineri care se pot arunca în proiecte care îi pot frustra foarte mult şi care le pot distruge anii de consolidare. Nouă din zece start-up-uri pică până în runda a doua de finanţare. Mai departe, în Runda A, încă nouă din zece pică. Ai şanse de 1% să poţi să duci compania după Runda A. Doar 10% din acel moment ajung să scaleze global, să creeze echipe funcţionale şi să aibă evaluări de peste 30 de milioane de euro. Deci ai şanse de 1/1.000 de a ajunge la un nivel decent. Şi e destul de greu să decizi dacă vrei să îţi sacrifici anii tinereţii pentru o şansă de 1 la 1.000. De ce ai fi tu acel tânăr care reuşeşte? În aceste condiţii e normal să pici de mai multe ori, pentru că şansele sunt semnificativ împotriva ta. Singurul lucru care te poate face să mergi mai departe e o dorinţă reală, pregnantă de a fi antreprenor şi de a avea riscul ca parte din ADN-ul tău.

Vorbind de legătura dintre academic şi practic, în cazul meu, făcând un MBA în Innovation Management, cu specializare pe Applied Design Driven Innovation, şi acum un doctorat în Business Administration, am devenit pasionat de aplicabilitatea teoriilor de business şi mereu am văzut orice studiu de caz în ultimii ani ca pe o oportunitate de a face un exerciţiu în viaţa reală. Am avut colegi care uneori s-au plâns de claritatea unor cerinţe din cadrul MBA-ului sau doctoratului. Însă mereu le-am spus că şi în viaţa de business există neclarităţi şi cu atât mai mult claritatea trebuie să ţi-o dobândeşti în fiecare situaţie. Nu aşteptăm clarificări, acţionăm şi obţinem indiciile care ne duc la un plan de acţiune. N-am fost de acord cu acea egalizare artificială pe care şcoala ţi-o impune uneori, mereu am ieşit din tipare şi am fost, ca şi în business, iubit de cei care au apreciat un spirit antreprenorial dus la extrem şi contestat de cei care considerau că acest caracter pregnant antreprenorial poate frustra restul grupului.

– Cât de mult a contat timingul în cazul firmelor pe care le-ai deschis? Dar în cazul dezvoltării aplicaţiei Moneymailme? De ce era nevoie pe piaţă de un astfel de serviciu ca Moneymailme? Ce fel de studii de piaţă aţi făcut înainte de a da drumul aplicaţiei? Cât de lung a fost drumul de la idee, la testarea conceptului?

– Foarte mulţi antreprenori de top consideră că timingul e cel mai important factor în succesul oricărui proiect bun, manageriat corect. Moneymailme e o companie de FinTech creată de millenials, pentru millenials. Am creat acest serviciu din dorinţa clară de a rezolva o problemă socială, pornind de la o stare de fapt: 90% dintre sumele de până în 10 dolari nu sunt niciodată cerute sau trimise înapoi. De ce? Din cauza implicaţiilor sociale ale acestui tip de transfer. Nu te vei întâlni niciodată cu cineva din grupul tău special pentru a-i înapoia trei euro. Nu îi vei transfera prin bancă cuiva din grup acei patru dolari datoraţi pentru un prânz. Îl plăteşti tu pe următorul. Însă sunt foarte multe situaţii în care lipsa acelor posibilităţi de transfer rapide, direct de pe telefon, cu costuri minore, în timp real, pot influenţa relaţiile sociale dintre membrii unor grupuri. Proiectul a fost creat ca prototip în timpul MBA-ului meu, a pornit de pe băncile şcolii, însă având în spate o firmă de soft, una de media şi acces la investitori, a meritat transpunerea conceptului într-un business funcţional cu doi ani şi jumătate în urmă. Am lansat pe 15 aprilie 2016 în cadrul Harvard Innovation Lab, la fix un an după ce am prezentat conceptul în cadrul evenimentului CORE de la Columbia University din New York. Am învăţat extrem de multe, echipa s-a maturizat şi acum am devenit un challenger bank în UK, câştigând premiul de Best Social Payments App in the UK în 2017.

– Ce beneficii pe care nu le-ai regăsit în România ţi-a oferit piaţa externă? O mai bună infrastructură sau poate mai bune reglementări?

– Infrastructura a fost cheia. În străinătate ai acces la produse şi reţele funcţionale de antreprenori, cursuri şi modalităţi prin care îţi poţi accelera creşterea şi materializa viziunea. Suntem încă la început în România şi cu tot respectul pentru antreprenoriatul românesc intuitiv, de multe ori adaptat doar condiţiilor din ţară, consider ca e nevoie de o rafinare a proceselor decizionale şi a înţelegerii geostrategice pentru a putea scala un business românesc la nivel global. De multe ori, antreprenorii români nu pot trece graniţele ţării pentru că, peste un anumit nivel, ai nevoie de un alt set de conexiuni, reţele şi normalitate de consum şi digerare a informaţiei. Şi aici intervine rolul constructiv al relaţionării cu mediile de business globale. Sunt acele noduri geostrategice în care se intersectează cele mai avansate linii de business şi doar poziţionarea în acele zone te poate scăpa de micime în antrepenoriat. Din păcate, sau din fericire, regula e clară: ori faci parte din acţiunea acelor puncte strategice, ori rămâi la un nivel naţional, deloc neglijabil, dar cu aspiraţii locale. Acele zone sunt în industria mea de FinTech şi mai nou Blockchain: Londra, New York, San Francisco, Hong Kong, Tokio sau Seoul.

– Cât de greu este să construieşti încredere în serviciile financiare? A fost aceasta una dintre provocările tale ca antreprenor? Care a fost momentul care a propulsat aplicaţia Moneymailme şi i-a dat notorietate? Unde vă plasaţi astăzi în termeni de utilizatori şi valoare pe piaţă? Unde vă doriţi să ajungeţi?

– Când creezi un produs pentru tineri, trebuie să ai în vedere raportarea lor la conceptul de încredere. E extrem de greu să le-o câştigi, însă prin crearea acestei interacţiuni directe între ei – chat-ul – practic noi ca provider extern ne credibilizăm prin puterea relaţiei sociale dintre cei doi participanţi în discuţie. Serviciul financiar fiind oferit direct în conversaţie – discuţie şi transfer de bani, fiind şi prima aplicaţie din lume cu transfer de bani direct în apel video – noi ca şi companie devenim invizibili într-o oarecare măsură, pentru că încrederea în acţiunea celui cu care discuţi credibilizează de fapt infrastructura pe care se face acea tranzacţie financiară. Astăzi avem 100.000 de utilizatori înregistraţi în 130 de ţări, am lansat de curând cardul de debit, contul bancar cu trei valute şi permitem schimburi fără comision în interiorul sistemului cu şase valute. Ultima evaluare a companiei este de 52 de milioane de lire sterline, însă pregătim o nouă rundă de finanţare în curând, având în vedere adăugarea unei ramuri strategice în interiorul companiei, divizia de blockchain şi criptovalute – Modex – prima piaţă globală pentru servicii şi aplicaţii de blockchain la nivel global, fapt ce se va traduce printr-o creştere semnificativă a evaluării în următoarele 12 luni.

„Liceul românesc poate crea frustrări majore, în aceeaşi măsură în care poate crea competenţe excepţionale”, Mihai Ivaşcu

– Cum defineşte Mihai Ivaşcu succesul? Trebuie să te afli într-o anumită ligă în această industrie pentru a fi un om de afaceri de succes?

– E foarte relativ şi am reuşit să îmi definesc un oarecare concept al succesului petrecând mult timp cu antreprenori foarte buni la nivel global. Cu toţii au viziuni diferite şi trec prin etape ale vieţii în care succesul e identificat cu rezultatele şcolare sau cu evaluări ale companiilor, însă succesul adevărat, după părerea mea, are legătură cu liniştea şi siguranţa unei familii sănătoase pe care poţi să o creşti frumos cu rezultatele muncii tale, influenţând pozitiv în acelaşi timp vieţile a mii de oameni prin acţiunile tale. Sunt lupte pe care nu are sens să le duci în business, iar succesul e definit de balanţa dintre pasarea acelor lupte unor noi echipe şi obţinerea acelui timp pentru tine şi pentru formarea noilor generaţii.

– Cum vezi evoluţia Fintech? Metodele financiare tradiţionale în furnizarea de servicii financiare încep să devină depăşite şi să fie înlocuite de noile tehnologii, fie că vorbim de mobile banking sau servicii de investiţii etc. Care sunt marile provocări cărora trebuie să le facă faţă această industrie Fintech şi pe care la rândul tău trebuie să le iei în considerare?

– Asistăm la cea mai mare revoluţie din domeniul financiar în aceşti ani şi la o remodelare a sistemelor financiare convenţionale, precum şi la cel mai mare transfer de valoare din istoria omenirii. E important să facem parte din acest val şi un challenge interesant pentru mine ca antreprenor în acest domeniu este să contribui cu acea cărămidă mică la clădirea unui sistem sustenabil, mult mai eficient, adaptat cerinţelor noilor generaţii. Personal îmi doresc să desenez produse financiare destinate celor care acum încep să scrie, şi peste ani când vor deveni clienţi de servicii financiare, să găsească în produsele noastre o utilitate clară. Normalitatea de consum se schimbă dramatic cu fiecare generaţie şi pentru noi, în calitate de creatori de produse software şi financiare, e vital să înţelegem aceste trenduri.

– Care este relaţia ta cu România în acest moment? Ce reprezintă ca piaţă, ce reprezintă ca perspectivă pentru tine?

– România e o resursă fantastică de talente şi mi se pare fascinant să creez echipe funcţionale formate de minţi excepţionale de la care învăţ în fiecare zi. Ştiu bine ce nu ştiu, tocmai acesta e motivul pentru care scopul meu e de a manageria capacitatea de execuţie a talentelor agregate în echipe funcţionale. Atât şi nimic mai mult. Revin cu drag mereu în România şi mă bucur să scalez echipe apreciate la nivel mondial formate din tineri care iubesc România, însă urăsc diferenţa majoră, uneori de neînţeles, dintre ei şi anumiţi decidenţi care ar trebui să contribuie la bunul mers al lucrurilor.

– Cum te raportezi la noţiunea de timp? Mai reuşeşti să gestionezi timpul la fel cum o făceai în urmă cu zece ani, de exemplu? S-a schimbat viteza cu care se întâmplă lucrurile? Spre ce direcţie aloci cel mai mult timp în acest moment?

– După o medie de 200 de zboruri pe an, este destul de greu să defineşti noţiunea de timp. E o diferenţă majoră faţă de acum 10 ani, însă pentru a scala un business global şi a face parteneriate strategice, trebuie să te credibilizezi ca tânăr şi să fii în faţa acestor oameni mari ai diferitelor industrii, chiar dacă, momentan eşti un om mic. Am sacrificat multe momente şi lucruri dragi în ultimii ani pentru business şi uneori mi se pare că preţul plătit e mult prea mare, însă trebuie să te împaci uneori cu această balanţă şi să plăteşti pe termen scurt preţul creşterii accelerate.

– Cum ai descrie societatea în care trăim astăzi? Yuval Noah Harari, în cartea lui Homo Deus, spune că, dacă în vremurile de demult a avea putere însemna a avea acces la informaţie, astăzi, a avea putere înseamnă a şti ce să ignori. Cine deţine astăzi puterea în lumea în care activezi tu?

– Deşi de multe ori s-a pus la îndoială acest lucru, puterea o deţinem noi, consumatoriii de servicii de tehnologie. Noi, cei care avem în buzunar un smartphone, un laptop în geantă şi opinii de expus în societate. Companiile mari de tehnologie aparent deţin pe termen scurt puterea, guvernele cu siguranţă deţin puterea supremă, însă sunt ferm convins că reala putere e în forţa colectivă a maselor. Studiind geopolitică şi sociologie o bună perioadă, ajungi să înţelegi relativitatea acestor plaje de putere şi corelarea lor cu timingul de care vorbeam mai devreme. Sunt valuri în orice sistem şi s-a dovedit clar că, pe termen lung, puterea tot a maselor e, la conducere fiind atât în politică, cât şi în tech, anumiţi lideri vremelnici care formează normalităţi de consum pe termen scurt, sau afinităţi conceptuale pentru anumite modele politice.

– Din punctul tău de vedere, care sunt principalele „produse” ale secolului al XXI? Ne-ai recomanda să urcăm în trenul progresului sau să rămânem undeva, la mijloc, pe un peron, până când vom şti cu certitudine vagonul în care urmează să păşim?

– Produsul suprem e informaţia. Ca orice consumator de tehnologie, fiind informat, poţi lua decizii în cunoştinţă de cauză şi poţi decide dacă acel produs sau sistem corespunde credinţei tale şi normalităţii tale. Tehnologia e benefică doar dacă eşti pregătit să o accepţi. Ca şi antreprenor, cu atât mai important este să fii informat, astfel reducând mult acel zgomot de fond neconstructiv. Ajungi astfel la concluzia lui Harari de a te vedea nevoit să apelezi la un filtru împotriva „poluării” şi dezinformării, numit uneori maturitate în business.

Mihai Ivaşcu, CEO şi fondator Modex, împreună cu Richard Quest, CNN

Ce este tehnologia blockchain?

Mulţi oameni se referă la blockchain ca fiind tehnologia din spatele Bitcoin (apărută în 2008), însă potenţialele utilizări ale aceste tehnologii se extind mult dincolo de monedele digitale. Printre admiratorii ei se numără Bill Gates şi Richard Branson, iar băncile şi asigurătorii se concurează unii pe alţii pentru a fi primii care să înveţe cum să o folosească.

Prin tehnologia blockchain, utilizatorii pot scrie intrări într-un registru de informaţii şi o comunitate de utilizatori poate controla modul în care acest registru de informaţii este modificat şi înnoit. În mod asemănător, articolele de pe Wikipedia nu sunt produsele unui singur producător, ca urmare nicio persoană nu poate controla de una singură informaţia. În prezent, majoritatea oamenilor folosesc un intermediar de încredere, cum ar fi o bancă, pentru a efectua o tranzacţie. Dar blockchain-ul permite consumatorilor şi furnizorilor să se conecteze direct, eliminând necesitatea unei terţe părţi. Folosind criptografia pentru a menţine schimburile securizate, blockchain oferă o bază de date descentralizată, sau „registru digital”, a tranzacţiilor pe care toată lumea din reţea le poate vedea. Această reţea este, în esenţă, un lanţ de computere care trebuie să aprobe un schimb înainte de a putea fi verificat şi înregistrat. Tehnologia poate funcţiona pentru aproape orice tip de tranzacţie care implică o anumită valoare, inclusiv bani sau bunuri. Utilizările sale potenţiale sunt aproape nelimitate: de la colectarea impozitelor, la posibilitatea ca emigrant să trimiţi bani familiei în ţări în care sectorul bancar este problematic. Blockchain ar putea contribui, de asemenea, la reducerea fraudei, deoarece fiecare tranzacţie este înregistrată şi distribuită într-un registru public. Cu tehnologia blockchain ne putem imagina o lume în care contractele sunt încorporate în cod digital şi stocate în baze de date transparente, partajate, unde sunt protejate de ştergere, manipulare şi revizuire. În această lume, fiecare înţelegere, fiecare proces, fiecare sarcină şi fiecare plată ar avea o înregistrare digitală şi o semnătură care ar putea fi identificată, validată, stocată şi distribuită. În aceste condiţii, intermediari, cum ar fi avocaţii, brokerii şi bancherii, ar putea să nu mai fie necesari.