Virgiliu Midrigan (35 de ani), masterful asociat la Universitatea New York, departamentul de macroeconomie, și-a început prelegerea de la Cluj prezentându-i audienței pe părinții săi, veniți tocmai de la Chișinău ca să petreacă puțin timp cu el, dar și „să vadă ce înseamnă o prezentare academică”.Tatăl său s-a ridicat fâstâcit și a salutat audiența, iar la final a salutat discret sala la braţ cu soția sa, nu înainte însă de a savura fiecare secundă în care fiul său a fost aplaudat. Apreciat în mediul academic – după ce a absolvit cursurile Universității Americane din Bulgaria și-a făcut masterul și doctoratul la Universitatea de stat din Ohio, a fost research economist pentru Rezerva Federală în Minneapolis și a susținut conferințe în aproape toate universitățile importante din SUA, de la Harvard la Princeton – Virgiliu s-ar întoarce în Moldova să predea peste vară, pentru a da și el ceva înapoi țării în care s-a născut.
Cum ați ajuns din Republica Moldova să faceți școala în Bulgaria?
Virgiliu Midrigan: A fost concurs la Chișinău. Se organizau concursuri de admitere în toate țările din Europa de Est pentru American University in Bulgaria (o universitate privată fondată în 1991, cu model educațional de arte liberale, situată ȋn Blagoevgrad și construită după modelul american, a cărei misiune este de a „educa studenți cu un potențial extraordinar ȋntr-o comunitate de excelență academică, diversitate și respect, și de a-i pregăti pentru leadershipul democratic și etic, pentru a deservi necesitățile regionale și mondiale” – n.a.). Bine, majoritatea studenților erau bulgari, dar erau și studenți de alte naționalități. Din 150 de studenți dintr-o promoție vreo 20 erau din România, vreo 10 din Albania și din Moldova numai 2-3.
Și în Statele Unite cum ați ajuns?
Virgiliu Midrigan: Îmi plăcea mediul academic, îmi plăcea să fiu la universitate și în Moldova nu prea aveam mari șanse. Mi-am zis să încerc să merg în America. Nu știam atunci ce înseamnă un doctorat. Dar îmi plăcea economia, iar la studiile de licență mi-am dat seama că n-am atins decât suprafața lucrurilor. Am aplicat la mai multe școli și m-a acceptat Ohio State University, unde am stat șase ani. În 2006 am fost pe job market, un târg de forță de muncă destinat mediului academic, care se organizează anual sub forma unor interviuri individuale la hoteluri mari și așa am ajuns la Universitate în New York.
Vă mai preocupă situația economică din Republica Moldova? În urmă cu câteva săptămâni, după ce Moldova a semnat acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, Rusia a refuzat să mai importe mărfuri de aici. Iar acum Uniunea caută soluții pentru a nu lăsa Moldova fără cea mai importantă piață de desfacere. Cât de importantă este această situație?
Virgiliu Midrigan: Comerțul extern pentru o republică precum Moldova este foarte important. Aproape toate modelele economice prezic că pentru fiecare 10 procente de mărire a raportului de import / export, produsul intern brut crește cu două unități și cinci procente. Într-o țară așa de mică nu merită să deschizi o afacere mai mare dacă te bazezi doar pe piața internă. Dacă nu poți ieși pe o piață externă, îți rămâne să te ocupi cu agricultura și cu alte chestii de-astea… Nu poți deschide o fabrică de mașini, dacă n-ai posibilitatea să le vinzi și în străinătate. România produce mașini, dar foarte multe le vinde în Europa. Moldova nu-și poate dezvolta industria sau orice afacere mare, dacă nu poate să facă comerț.
Comerțul te ajută să te specializezi în câteva lucruri pe care le poți face bine și să imporți restul. Specializarea este foarte importantă. Așa cum se specializează omul, trebuie să se specializeze și țara. Într-o țară mare ca Statele Unite sau Rusia chestiile astea nu-s așa de importante, pentru că ei au o piață de desfacere uriașă în interior. Pe termen lung, dacă nu se schimbă politica Rusiei, probabil Moldova o să reorienteze către piața europeană. Pe termen scurt e o problemă.
Virgiliu Midrigan
Producătorii din Republica Moldova se plâng însă că accesul pe piața europeană este mai dificil din cauza reglementărilor mai stricte decât în Rusia….
Virgiliu Midrigan: Exact! Presupune să ai, de exemplu, amabalaj diferit. Iar pentru a face asta trebuie să ai certitudinea că firma o să existe și azi, și mâine și peste cinci ani, pentru că vorbim de investiții de lungă durată și trebuie să fii sigur că piața Europei o să fie deschisă. Din păcate avem și chestia că politica nu e foarte stabilă. Nu știm cine o să câștige alegerile din noiembrie, dar dacă revine tendința de orientare către relații mai strânse cu Rusia, atunci care-i sensul? Deci lumea acum așteaptă o rezolvare a acestei incertitudini. Și chiar dacă se rezolvă incertitudinea asta, mai sunt alte probleme: nu știm cum o să ne primească piața europeană, dacă o să le placă produsele noastre.
Care ar fi cea mai bună soluție pentru Moldova? E un pic forțată ideea alinierea la Uniunea Europeană?
Virgiliu Midrigan: Așa pune Rusia problema. Pentru Moldova ar fi bine dacă am putea avea relații deschise și cu unii și cu alții. Pentru că ne-am deprins deja să facem comerț cu Rusia. Sunt relații între firme, cunoaștem consumatorul de acolo și el ne cunoaște pe noi… Nu putem renunța peste noapte la piața de acolo. Din păcate decizia politică a Rusiei este „ori noi, ori ei”. Pentru Moldova cel mai minunat ar fi să putem exporta și în Uniunea Europeană, și în Rusia.
V-ați confruntat cu stereoptipuri în Statele Unite? Contează pentru studenții de acolo țara din care vine profesorul lor?
Virgiliu Midrigan: Nu am observat acest lucru. Contează cât de mult suflet pui în ceea ce faci. Contează ce le ceri, dar și cât le oferi, cât de bine te pregătești. Mediul academic din Statele Unite este foarte deschis. Sunt foarte mulți profesori stăini, chiar la departementul de macroeconomie de la NYU – avem un sârb, un francez, un cheh, un slovac, doi americani, doi argentinieni, un italian… Deci aproape toți suntem străini.
Cum pare economia americană unui tânăr crescut în sistemul rigid din această partea lumii? Este mai interesantă America decât Europa de Est?
Virgiliu Midrigan: Europa de Est este fascinantă și ea în felul ei. Eu m-am dus spre economie din cauza lucrurilor pe care le observam aici, în Europa. Tranziția asta, fluctuațiile astea de curs de schimb… Eram în Bulgaria în timpul crizei financiare și peste noapte se devaloriza valuta lor în trei. Aceleași produse pe care eu le cumpăram azi cu un dolar, mâine le cumpăram cu o treime de dolar. Crizele sunt fascinante pentru un economist. Când s-a despărțit de Uniunea Sovietică, Moldova a avut o cădere de 70% a produsului intern brut; în Statele Unite este acum o mare problemă că PIB-ul a scăzut cu cinci procente… Deci vă dați seama cât de interesant era. Ideea este că Moldova, ca și România, probabil, își face foarte multe dintre probleme cu mâna ei. Știința economică spune că, dacă ai instituții, dacă se respectă legea, dacă e garantată proprietatea publică, dacă faci comerț, liber schimb, dacă pui în frână monopul, dacă există certitudinea viitorului, dacă nu pui piedici antreprenorului, să aibă nevoie de o jumătate de an ca să aplice pentru documente, atunci economia o să crească. Dar cineva trebuie să se asigure că toate aceste lucruri sunt promovate și respectate. Sunt țări care au crescut atât de rapid în doar 10-20 de ani. Uitați-vă la Coreea de Nord față de Coreea de Sud – odinioară erau la același nivel. Coreea de Nord a făcut niște chestii pe care le știe toată lumea, despre care se vorbește și în Parlamentul Moldovei, dar pur și simplu nu se pun în fapte. Dar când ești politician și faci și bani din monopol, nu ai niciun interes să-ți distrugi afacerea. Trebuie educat și electoratul să-și dea seama de aceste lucruri. Acesta este unul dintre avantajele Uniunii Europene, că impune politicienilor niște reguli pe care probabil de bună-voie nu le-ar respecta. Ați întrebat mai devreme ce ar fi mai benefic să alegi – Uniunea Europeană sau Rusia. Din acest punct de vedere ar fi mai bună Uniunea, care vine cu anumite reguli, care pe termen scurt pot chiar să dăuneze, dar pe termen lung o să aducă profit.
La această conferință s-a conturat ideea coagulării unei comunități a specialiștilor în economie vorbitori de limba română care să-i ajute pe cei rămași acasă….
Virgiliu Midrigan: Toți care-s aici au interesul să ajute politica economică a României, chiar dacă facem lucruri foarte diferite – Kiki face cercetare pe sănătate și educație, eu studiez prețul caselor. Și normal că, dacă comunicăm mai mult, avem posibilitatea să găsim soluții. Inclusiv pentru studenții care doresc să-și facă doctoratul în străinătate. Este o barieră foarte importantă – eu știu despre Moldova mai mult – de care se lovesc studenții, care habar n-au cum să ajungă să-și facă doctoratul la universități renumite. Ca să faci un doctorat în economie, nici nu trebuie să știi foarte multă economie. Ca să intri la doctorat, îți trebuie foarte multă matematică, iar la noi în Europa de Este matematica se face bine și mulți dintre ei s-ar califica pentru un asemenea doctorat. Legătura asta e greu s-o faci – nu știu ce cursuri le trebuie, nu știu cu cine să vorbească… chiar dacă au internet, nu este simplu să ajungi la aceste informații. Un avantaj al acestei comunități ar fi că am avea o modalitate – poate cursuri, poate școală de vară – de a intermedia această legătură între studenții de aici și din Republica Moldova, să-i îndrumăm și să-i recomandăm să aplice mai departe. Pentru că eu când sunt acolo, în comitetul de admitere la universități, eu am nevoie de studenți buni și-mi pare rău că nu aplică mai mulți de-aici. Notele nu-ți pot spune foarte multe, pentru că un 10 de la o școală nu se compară cu un 10 de la altă școală. Și-atunci cuvântul cuiva pe care-l știi, care nu vrea să-și piardă fața pentru studentul despre care spune că e bun, contează foarte mult.
Dar de ce ar încuraja statul român sau moldovean o asemenea inițiativă dacă știe sigur că tinerii respectivi vor pleca din țară?
Virgiliu Midrigan: Da’ dar eu continui să fiu cetățean al Moldovei, vin foarte des în Moldova și, dacă aș avea unde, m-aș întoarce. Vara asta când am fost acasă am lucrat o lună la Biblioteca Națională. Dacă ar fi un cerc academic acolo aș sta mai mult – două, trei luni – verile profesorilor sunt majoritatea libere, pot să vin aici, pot să merg acolo, aș aduce și eu ceva înapoi predând un curs. Poate nu toți, dar o parte se întorc. Este experiența Ungariei, care a trimis profesori la universități prestigioase și acum s-au întors înapoi la Universitatea Central Europeană. Acum au acolo unul dintre cele mai puternice departamente de economie din Europa de Est, care în fiecare an trimite studenți la doctorat la cele mai bune universități din State. Majoritatea rămân acolo – sistemul academic e mult mai liberalizat, dar se și întorc.
„Știința economică spune că, dacă ai instituții, dacă se respectă legea, dacă e garantă proprietatea publică, dacă faci comerț, liber schimb, dacă pui în frână monopul, dacă există certitudinea viitorului, dacă nu pui piedici antreprenorului, să aibă nevoie de o jumătate de an ca să aplice pentru documente, atunci economia o să crească. Dar cineva trebuie să se asigure că toate aceste lucruri sunt promovate și respectate” – Virgiliu Midrigan, profesor asociat la Universitatea New York
