Marianna Economou a studiat antropologia și fotojurnalismul. A lucrat câțiva ani ca fotograf în Grecia și Anglia. Din 1989, ea și-a regizat și produs direct filmele sale. În 2005, a fondat împreună cu Amalia Zepos și Valerie Kontakos Doc3 Productions. „Cea mai lungă fugă” descrie șederea în închisoare și procesul a doi prieteni Jasim și Alsaleh. Ei provin din Siria și Irak. Sunt minori. Aceștia sunt acuzați de contrabandă cu migranți. Iar filmul „Tomatoes Met Wagner” a fost nominalizat pentru premiile Oscar 2019, la secțiunea documentare. Preocupată de fenomenul neoruralilor care ia amploare acum și în România, am căutat-o și am reușit să realizăm acest interviu. Regizoarea ne împărtășește opiniile sale despre relația sat – oraș, migrație, integrare și speranță.
Când roșiile ascultă Wagner
SINTEZA: Doamna Economou, a fost o reală plăcere să vă urmăresc filmul documentar despre Alexandros Gousiaris. E doar impresia mea că documentarul are tot mai mare succes în cinematografie?
Marianna Economou: Mă bucur mult că oamenilor le-a plăcut filmul! Filmul documentar câștigă teren, cu certitudine, pentru că poate conține toate elementele unei ficțiuni, iar prejudecata că documentarul este exclusiv un gen informativ, pentru televiziune, se schimbă. Ceea ce face documentarul special este faptul că sapă adânc în toate aspectele vieții și publicul poate empatiza cu protagoniștii și se poate identifica în diferite situații pe care le cunoaște – și acestea sunt parte din realitate.
SINTEZA: Spuneți-ne ceva despre film. De ce ați ales un astfel de subiect?
Marianna Economou: O combinație de factori au condus la producerea acestui film. Când am mers în acest sat, am fost imediat atrasă de personalitățile localnicilor și intrigată de un aparent paradox – faptul că, într-un mediu agricol foarte obișnuit și pustiit, cinci femei în vârstă și doi bărbați înfloreau cu idei, originalitate și umor și îndrăzneau lucruri extraordinare pentru a supraviețui. Acest lucru a fost absolut neașteptat și mi-a stârnit curiozitatea și interesul. Ce îi făcea pe ei să se descurce cu realitatea dură într-un mod atât de diferit față de ceilalți fermieri din zonă? Foarte curând mi-a devenit clar faptul că această mică istorie locală poate expune într-o manieră foarte directă, personală și originală situația critică a agriculturii de azi și amenințarea pe care o resimt la nivel global micile comunități de fermieri.
SINTEZA: Ați avut emoții privind receptarea lui?
Marianna Economou: Am fost curioasă să văd dacă oamenii vor simți ce am simțit eu, dacă vor vedea paradoxul pe care l-am văzut eu și dacă simt poezia și suprarealismul implicate. De asemenea, am fost curioasă dacă vor fi atrași în micul univers din Ilias, dacă vor empatiza cu protagoniștii și dacă se vor gândi la problemele mai largi propuse de film.
SINTEZA: În prezent, realizez o serie de reportaje despre un grup care a generat o mișcare în România: „Mutat la țară. Viața fără ceas”. Ei fac ceva asemănător cu personajul dumneavoastră, Alexandros Gousiaris. Zeci, sute de tineri, precum matematicianul, se mută la țară și încearcă să facă ceva pentru o viață mai bună, dar și pentru a reanima satele părăsite. Sunteți antropolog și jurnalist, ați observat un fenomen mai general în acest sens?
Marianna Economou: Cred că este o mișcare în plină dezvoltare, în special în Europa, o mișcare a tinerilor care se întorc la țară și experimentează o viață mai „naturală” prin cultivarea legumelor și creșterea animalelor. Cred că este încurajator și sper să crească în amploare. Marea problemă rămâne, totuși, să se găsească moduri eficiente prin care să fie sustenabilă producția la scară mică și comunitatea micilor fermieri într-o lume în care economia internațională și piețele sunt copleșitoare.
SINTEZA: Cum vă explicați întoarcerea lor, care sunt motivele mai largi ale acestui fenomen?
Marianna Economou: Cred că cel mai evident motiv ar fi acela că au încetat să mai găsească sens sau bucurie reală în viața dintr-un oraș mare. Sunt, de obicei, oameni conștienți din punct de vedere politic, social și al mediului și caută o existență alternativă în care și individul, și întreaga planetă contează.
SINTEZA: Au meserii diverse, sunt IT-iști, arhitecți, botaniști sau artiști, fac agricultură bio, sunt iubitori de natură, vor o altă viață. Ce șanse credeți că sunt să retrezească bătrânele comunități?
Marianna Economou: Considerând exemplul lui Alexandro, aș spune că cel mai important lucru sunt relațiile interumane. Este foarte important ca nou-veniții să se integreze în comunitatea locală, să schimbe idei, să împărtășească cunoștințe și să coopereze. Este foarte dificil pentru satele mici să supraviețuiască dacă rămân izolate și „introvertite”. Secretul este să fie capabile să producă ceva „unic”, ceva care poate fi vândut piețelor și veniturile să se întoarcă în sat. Acesta ar fi un stimulent serios pentru a atrage mai mulți oameni și ar revitaliza comunitatea.
SINTEZA: Ce ați vrea să le transmiteți?
Marianna Economou: Ascultați-i pe localnici, petreceți timp cu ei. Au cunoștințe și experiență prețioase și își cunosc pământurile și posibilitățile cel mai bine. Ideile voastre trebuie să fie „prietenoase” (accesibile) pentru localnici, cel puțin la început. Faceți-i să se simtă prețuiți și respectați și că intențiile voastre sunt către un bine general al satului. Vreți ca ei să fie aliații voștri.
SINTEZA: Depopularea ruralului este prezentă peste tot, e una dintre cele mai grave probleme și o mare provocare. Distanța dintre generații, amenințarea globalizării, la fel. Putem spune că există un curent bio, naturalist, suficient de puternic încât să poată genera speranță pentru comunitățile pe cale de dispariție asemeni celei din Ilias?
Marianna Economou: Sunt o optimistă de felul meu și cred că, dacă un trend „bio” devine realmente o mișcare amplă, va avea puterea să pună presiune pe piețe și pe guvernanți. Intenția este de a informa populația orașelor despre calitatea hranei industrializate și de a schimba obiceiurile alimentare. Dacă va fi o mai mare cerere pentru produse organice în orașe, automat producția locală va beneficia și comunitățile de fermieri se vor putea susține.
SINTEZA: Ce s-ar putea face pentru ca omul modern să înțeleagă mai ușor că opțiunea între hrană curată și hrană industrială nu este doar în folosul lui ci și al producătorilor, al salvării unei tradiții, unui mod de viață, unei lumi?
Marianna Economou: Mâncarea este, probabil, cel mai eficient transmițător de informație și cultură. Produsele locale pot servi ca o punte între orașe și sate, nu numai în termeni de a furniza hrană de înaltă calitate, dar și ca un mijloc de informare despre un mod tradițional de viață, în care calitatea contează. În film s-a văzut foarte clar cât de important este marketingul unui produs. De exemplu, roșiile umplute sunt de cea mai bună calitate, dar povestea lor este cea care îl face pe consumatorul din oraș să cumpere. Povestea lui Columb (păstrarea semințelor antice – vechi) și fotografia femeii de pe etichetă (semnificând cultivarea organică tradițională) transmit un mesaj puternic și sugerează un stil de viață la care mulți orășeni visează. Deci, în acest sens, un produs local poate fi un mijloc puternic de a schimba atitudini, obiceiuri și aspirații. E dificil, însă, ca produsele locale să ajungă pe rafturile supermarketurilor.
SINTEZA: Ce ar trebui să facă statele care se confruntă cu abandonarea localităților rurale de către locuitorii tineri? Ați aflat vreun model de bune practici guvernamentale?
Marianna Economou: Din păcate, în Grecia, guvernul nu ia această chestiune destul de în serios. Nu există stimulente sau subvenții pentru noi întreprinderi. În timpul crizei economice din Grecia, câțiva tineri s-au întors în satele lor și au început mici afaceri de producție, dar mulți nu s-au putut susține și au închis. Costurile de producție pentru produse organice sunt foarte ridicate, statul este absent și piețele prea departe ca să ajungi la ele.
SINTEZA: Mă întorc cu gândul la bunicii din Ilias și la Alexandros. Ce efecte a avut documentarul dumneavoastră asupra vieții lor și asupra roșiilor care ascultau Wagner?
Marianna Economou: I-a împins, categoric, să facă un pas înainte și le-a oferit o reasigurare că ceea ce fac ei are valoare și este apreciat de oameni de peste tot în lume. Totuși, aceștia încă se luptă să își susțină micul business. De exemplu, le lipsesc experți din marketing și din vânzări care să preia procesul de distribuție a produselor lor.
SINTEZA: Ce mai pregătiți, la ce lucrați acum, ce proiecte aveți ?
Marianna Economou: În mijlocul pandemiei, încerc să filmez un serial documentar pentru Greek TV, ceea ce este chiar foarte dificil. De asemenea, elaborez un proiect care s-a născut din experiența Covid.
SINTEZA: Am văzut că aveți o familie foarte frumoasă, spuneți-ne câte ceva despre dumneavoastră. Cum reușiți să faceți atât de multe lucruri? Ce mâncare vă place cel mai mult, vă plac roșiile? Dar Wagner?
Marianna Economou: Am trei băieți și, datorită izolării, locuim din nou împreună în Atena. Viața mea zilnică este o jonglerie cu multe lucruri diferite, ceea ce sunt sigură că este cazul celor mai multe mame. Documentarele, totuși, mă hrănesc cu energie, curiozitate și creativitate. Iubesc roșiile roșii, zemoase și aromate din Ilias! Sunt sigură – faptul că răsar din semințele lui Columb, în sol grecesc și ascultând un compozitor german le face atât de gustoase și cosmopolite.
