O dovadă de respect față de țara de acreditare este și calitatea ambasadorului trimis. Din acest punct de vedere, Bratislava a desemnat pentru a fi reprezentată la București pe unul dintre cei mai experimentați ambasadori, domnul Ján Gábor. Domnia sa este un diplomat cu o carieră de aproape 34 de ani, cu studii universitare la Praga și postuniversitare la celebra Academie Diplomatică de la Viena, și cu o experiență ce i-a dat o viziune globală asupra relațiilor internaționale : însărcinat cu afaceri la Washington, apoi la Havana, director al Direcției Europa de Est și de Sud-Est, apoi al Direcției Europa de Vest și de Sud din Ministerul slovac al Afacerilor Externe, ambasador în Irlanda. Acest lucru se vede foarte clar din interviul pe care a avut amabilitatea să îl acorde pentru revista Sinteza și pe care vă invit să îl citiți.

De la prezentarea scrisorilor de acreditare în România, în toamna anului 2012, ambasadorul Republicii Slovace, Excelența Sa Domnul Ján Gábor, s-a afirmat ca unul dintre cei mai activi diplomați de la București. Dialogul bilateral româno-slovac la nivel înalt a fost dinamizat, schimburile economice româno-slovace au crescut cu 150 % în ultimii cinci ani iar tendința este pozitivă. De asemenea, la capitolul bilanț, ambasadorul Ján Gábor poate adăuga și încheierea unui acord de colaborare culturală, cu o foaie de parcurs pentru intervalul 2016-2020 și dezvoltarea fără precedent a cooperării universitare. Astăzi, 28 de universități românești au încheiate acorduri de cooperare cu 21 de instituții omoloage din Slovacia. Pe scurt, un șef de misiune care și-a luat rolul în serios și care s-a atașat de România, un prieten care ne va rămâne și peste ani.

Excelența Sa Domnul Ján Gábor reprezintă o țară (49.000 kmp, 5,5 milioane de locuitori) care a devenit un adevărat model de dezvoltare în regiune. Am putea vorbi, păstrând evident proporțiile, de un adevărat tigru economic, o țară care a făcut din interconectarea cu țările vecine și motoarele economice europene și nu numai, axă strategică de dezvoltare. Nu mai puțin de 80% din producția industrială a Slovaciei merge la export și grație unei resurse umane de mare calitate, unei guvernări predictibile și unei poziții geografice excepționale (poziția centrală în UE, apropierea de Germania, vecinătatea cu Polonia, iar Bratislava se află la doar 60 km de Viena) valorificate de autoritățile slovace prin lucrări de infrastructură, este una dintre principalele țări din regiune care atrag investiții, inclusiv în tehnologii de vârf. Politica externă decomplexată face din Slovacia un interlocutor interesant pentru țări ca Rusia și China.

SINTEZA: Domnule Ambasador, care este stadiul relațiilor bilaterale româno-slovace?

Ján Gábor : Relațiile dintre țările noastre sunt atât de strânse încât putem vorbi, fără a exagera, de o relație strategică. Noi avem nevoie unul de altul din mai multe puncte de vedere. În primul rând, situația din UE, plină de provocări, impune o colaborare strânsă între țările noastre aflate în aceeași regiune. Evoluțiile din UE s-au accelerat și, în acest context, sunt unele țări care doresc să întărească proiectul european iar altele nu. Noi, slovacii, suntem foarte legați de proiectul european care trebuie să rămână un spațiu viu, dinamic. Viața noastră este legată de UE și pot spune chiar că nu avem alternativă la acest spațiu și nici nu dorim. Vedem o situație similară în România unde există un consens politic și la nivelul societății cu privire la proiectul european. Deși noi ne plângem de multe lucruri, trebuie să conștientizăm în fiecare zi că generația noastră este privilegiată deoarece trăim visul bunicilor și părinților noștri. Ce dovadă mai bună doriți în acest sens decât aceea că de mai bine de șaptezeci de ani Europa trăiește fără război? Această lungă perioadă de pace nu ar fi fost posibilă fără UE care este cel mai reușit proiect de pace. Desigur, de acum înainte depinde de noi cum vom proceda, vom relansa acest proiect pentru viitor. Pericolul pe care eu îl văd este că noi nu mai conștientizăm pe de-a întregul beneficiile proiectului UE. Așa este firea omenească – după ce dobândește un lucru, nu îl mai apreciază.

Dacă pentru noi, țările din regiune, proiectul UE a fost o garanție de democrație și libertate pe care să se așeze dezvoltarea economică reciproc avantajoasă, nu putem să nu constatăm că unele țări au privit UE în special ca o modalitate de a-și extinde piața, profitând de lipsa capitalului autohton în țările nou intrate. Pe măsura ce noi ne dezvoltăm și începem să ne afirmăm și ambițiile noastre economice legitime, bineînțeles, se micșorează spațiul pentru cei care plecaseră mai ales la cucerirea unor piețe. Aici încep unele neînțelegeri.

S: Cum se vede România din Slovacia ?

România este o țară dragă slovacilor din mai multe puncte de vedere. Stingerea din viață a Regelui Mihai a prilejuit un nou moment de simpatie din partea slovacilor față de România. Am conștientizat din nou câte ne leagă de România. Majestatea Sa a schimbat cursul istoriei. Pe 23 August 1944, Regele Mihai a alăturat România coaliției Națiunilor Unite. Cu șase zile după actul de la București, Slovacia a făcut același lucru, însă armata regală română a eliberat Slovacia. Către finele războiului aproape 250 000 de militari români au luptat pe teritoriul Slovaciei și ne-au ajutat să ne eliberăm de naziști iar noi nu uităm acest lucru. Ne amintim ca în 2005 Majestatea Sa a fost în Slovacia pentru cinstirea a 60 de ani de la sfârșitul războiului. O dovadă a acestei alianțe româno-slovace este cel cimitir militar din afara frontierelor se află în Slovacia, la Zvolen. Acolo odihnesc 10.358 de soldați români. Prin urmare, avem un trecut care ne-a apropiat. Noi nu putem uita că România a fost în 1968 singura țară care ne-a susținut.

S: Se împlinesc peste câteva luni 50 de ani de la invazia sovietică.

Nu numai!

S: Desigur, cu alte din Tratatul de la Varșovia.

Toate țările din Tratat ne-au „vizitat” prietenos. O singură excepție: România care nu numai că nu a participat la un act atât de umilitor pentru noi, dar a condamnat și a spus clar că este o amenințare în fața păcii. A fost un act de curaj și noi nu uităm acest lucru. Iată de ce, am contactat Primăria Capitalei deoarece vrem să organizăm în Piaţa Universității o expoziției mare, pe 21 august, depre acele zile din 1968. În urmă cu un an, în timpul președinției slovace a Consiliului UE, noi am dezvelit bustul lui Aleksader Dubček, om politic slovac, simbol al rezistenței în acele zile din august 1968, în centrul Bucureștiului, în fața Bisericii Krețulescu. Prietenii români ne-au spus: să îl amplasăm în centrul orașului!

De fapt, în 2018, noi, slovacii, sarbătorim trei evenimente istorice importante, toate cu numere rotunde: 100 de ani de la nașterea Cehoslovaciei, 50 de ani de invazia din 1968 și 25 de ani de la independența Slovaciei. Si oriunde privim catre aceste date din trecut, noi vedem legaturile cu România. Nașterea Cehoslovaciei este un produs al Primului Război Mondial, la fel ca România Mare.

S: Am fost vecini direcți, domnule Ambasador, România interbelică și Cehoslovacia aveau frontieră comună…

Exact! Ne-am desăvârșit unitatea pe ruinele Imperiului Austro-Ungar, iar înainte, deputații români și slovaci din parlamentul de la Budapesta colaborau și se susțineau reciproc.

S: Cum vedeți Centenarul pe care noi îl celebrăm? Există posibilitatea unei colaborări româno-slovace?

Posibilitatea există mereu. Desigur, noi, slovacii, îl vom sărbători împreună cu cehii deoarece am fost împreuna în același stat. A fost casa noastră comună dar ne putem regăsi punctual și ar fi nevoie de o întelegere între cele trei țări, România, Slovacia și Cehia pentru acest lucru. Cred ca acest lucru ar fi foarte nimerit! Dar vreau să adaug că și după realizarea unității, imediat, noi am fost avut parte de aceleași provocări…

S: Agresiunea Ungariei lui Béla Kun din 1919.

Exact!

S: Apoi Mica Antantă, imaginată de oamenii politici români, cehoslovaci și iugoslavi și materializată în 1921!

Care nu a reușit foarte multe, dar a fost o intenție pozitivă de a construi ceva în comun. Și am pomenit și 1968, iar România a jucat un rol foarte cinstit, spre deosebire de alții.

S: Și poate că ar trebui să amintim și că marele nostru diplomat Nicolae Titulescu a fost Doctor Honoris Causa al Universității Komenský din Bratislava. Anul trecut s-au împlinit, în vară, 80 de ani de la acordarea acestui titlu. În lecția inaugurală, Titulescu rostea cuvintele, poate profetice: „se ştie că în Occident există tendința de a face deosebire între Est și Vest din punctul de vedere al securității”.

Exact! Dar vreau să mai amintesc un alt aspect important din istoria noastră comună. Noi sărbătorim 25 de ani de independență a Slovaciei, iar prima țară care ne-a recunoscut a fost România, iar peste ani parlamentul Slovaciei a fost primul din UE care a ratificat aderarea României la UE. Putem spune că noi, slovacii și românii, ne înțelegem chiar și în tăcere. Să știți că, atunci când am fost numit ambasador în România, mulţi îmi spuneau că nu prea există spațiu de cooperare între Slovacia și România, deoarece nu avem nicio problemă. Ba dimpotrivă, le spuneam eu. Tocmai în fața provocărilor din UE, Slovacia și România trebuie să folosească acest spațiu pozitiv de cooperare, cu atât mai mult decât consturuiesc alții pe memoria conflictuală. Și numai un exemplu vă pot da în acest sens. Pe teritoriul României trăiește de mai bine de două secole o comunitate slovacă, nu prea mare, dar cu toate acestea a păstrat nealterate toate elementele identitare: limba, religia, cultura, tradițiile. Această comunitate s-a bucurat dintotdeauna pe teritoriul românesc și de instituțiile care sunt garanția acestor drepturi – biserici, case de cultură, festivaluri. Slovacii din România și-au păstrat identitatea nu numai datorită voinței lor, dar și datorită condițiilor prielnice pe care le-au găsit aici, în România. Dacă facem o comparație între situația slovacilor de aici cu cea din alte țări, nu foarte îndepărtate, vedem că România este o țară prielnică față de minorități. Eu am aflat că aveți 18 minorităţi – desigur este vorba de o țară mare – care trăiesc aici în pace și armonie cu majoritatea. Voi, românii, poate nu vedeți asta, dar eu ca străin vă spun: sunteți o Europă în miniatură iar eu nu am văzut o altă țară în care să traiască în pace și armonie atâtea comunități și culturi, limbi și tradiții diverse! Dar asta e o altă dovadă. Să știți că și la noi sunt minorități, nu mai puțin de 11! Dar revenind, asta este o altă dovadă că noi, slovacii și românii, suntem popoare deschise, noi nu închidem poarta în fața altor culturi și altor limbi. Slovacii trăiesc din secolele V-VI pe teritoriul actual al Slovaciei, dar cum nu aveam un stat slovacii nu erau cunoscuți. Noi am trăit mereu în state diferite și prin urmare slovacii erau o necunoscută. Nu se știa că Dubček era slovac. Azi se știe, de exemplu, că marele ciclist Peter Sagan este slovac. Dacă ne-am putea raporta la cele din trecut, poate că s-ar fi spus despre el că este ungur sau austro-ungar, dar în niciun caz slovac. Noi am dobândit independența prin dialog și discuții cu frații noştri cehi. Este ceva unic în Europa.

S: Mai ales dacă facem o comparație cu tragismul care a însoțit destrămarea Iugoslaviei și chiar destrămarea Uniunii Sovietice unde nu am avut război, dar au luat naștere conflicte înghețate. Deci, în cazul slovac și ceh, istoria nu este un obstacol… Cehia este partener strategic al Slovaciei. Sunteți țări surori.

Sau frați! Pentru mine, timp de zece ani, Praga a fost casa mea, acolo am studiat. Cehia este a doua casă dragă pentru foarte mulți slovaci. Suntem poate țările cele mai apropiate din Europa, în orice caz din Europa Centrală. Și atunci, întrebarea de un milion de dolari este: dacă vă țntelegeți atât de bine de ce ați divorțat? Să știți că avem relații atât de bune tocmai datorită divorțului. Să știți că noi, slovacii și cehii, pe cât de apropiați suntem, putem spune că la fel de diferiți suntem. Ne deosebesc limba, cultura și mentalitatea. Aceste diferențe sunt rezultanta faptului că popoarele ceh și slovac au trăit în condiții diferite. Cehii erau legați de Viena, noi de Budapesta. Prima făcea politica mai liberală față de a doua.

S: S-a discutat la un moment dat și de o asociere a cehilor după dualismul austro-ungar și să nu uităm că Cehia era inima industrială a Imperiului.

Cehia a fost întotdeauna mai avansată decât noi, dar acest lucru a fost posibil pentru că au fost lăsaţi mai liberi de către Viena. După realizarea dualismului, la 1867, slovacii au început să fie maghiarizați fortat, școlile slovace au fost închise și intelighenția noastră fie a fugit în SUA, fie a fost aruncată în închisoare.

S: Putem face o paralelă cu ceea ce s-a întâmplat în Transilvania.

Sunt ca două oglinzi, Slovacia și Transilvania după Dualism. Iată de ce spun că noi, slovacii și românii ne înțelegem și în tăcere. Pentru că provocările prin care noi am trecut în istorie au fost aceleași.

S: Aș vrea să remarc pentru cititorii noştri că vorbim în limba româna pe care ați învățat-o foarte bine.

Da, am învațat-o pentru că este o limbă frumoasă, pentru că este limba unei țări prietene și, nu în ultimul rând, eu aparțin scolii vechi de diplomație, potrivit căreia trebuie să arăți respect față de țara de reședință. Știu că engleza a devenit lingua franca și ar fi fost ușor să mă limitez, dar mie îmi și plac provocările. Dacă toată lumea ar comunica doar într-o singură limbă, ar fi foarte plictisitor. Dacă noi vrem să păstram diversitatea culturală europeană și nu numai este important să învățăm și limbile unor țări mai mici. Dar, dacă îmi permiteți să completez cele spuse cu privire la minoritatea slovacă din România, noi nu am făcut ceea ce trebuia să facem pentru a promova agenda pozitivă a protecției slovacilor din România. Să știți că așa aspect pozitiv nu este atât de obişnuit în Europa!

S: Europa s-a construit pe reconclilierea franco-germană, româno-maghiară și slovaco-maghiară, dar construcția europeană pe relații bilaterale pozitive este mai puțin întâlnită…

Iată de ce avem o responsabilitate în a promova și a vorbi cu voce tare despre aceste cazuri pozitive. Dacă noi nu o facem, atunci lăsăm spațiu duhului rău al xenofobiei. Putem arăta prin cazul pozitiv slovaco-român că UE se poate construi pe cazuri pozitive.

S: Și să spunem, domnule ambasador, că Slovacia a devenit recent casa și pentru câteva mii de români, vreo 6.000, unii lucrând în IT, în industrii de vârf, în industria auto.

Așa este, deoarece din punct de vedere economic, mergem bine, șomaj aproape că nu există și avem nevoie de forță de muncă înalt calificată. În plus, nivelul de trai este ceva mai ridicat decât în România. După ce am intrat în UE și suntem, evident, independenți, am putut valorifica pe deplin potențialul poporului nostru. Vă dau un exemplu. Înainte de indepedență, producția de mașini în Slovacia era zero. Acum avem cea mai mare producție de mașini pe cap de locuitor din lume! Au investit aici Volkswagen, Kia, PSA Peugeot Citroën și în 2016 Jaguar-Rover.

Václav Havel spunea pe bună dreptate că marea provocare a Europei este că s-a golit din punct de vedere spiritual. Nu putem construi totul doar pentru acumularea de capital.

S: Ați ajuns una dintre cele mai industrializate țări ale UE, reprezentând 35 % în structura economiei. Care este rețeta succesului slovac?

În primul rând, potențialul creativ slovac lăsat liber să se manifeste și spațiul UE în care ne putem manifesta. E drept că nu aveam la început capital autohton și am avut nevoie să atragem investiții străine masive. Acest capital autohton este în creștere, chiar dacă este încă minoritar. Să știți că și la noi, mai întâi în cadru ceho-slovac, terapia de șoc și liberalizarea masivă a economiei luate de domnul Václav Klaus, pasionat de ceea ce întreprinsese în trecut doamna Margaret Thatcher, a produs sărăcie și multe probleme sociale. Am putea spune că și diferența de viziune economică a fost unul din motivele divorțului dintre Cehia și Slovacia, în ultima șomajul ajungând în anii 1990 și la 25%. Cu timpul, după independență, reformele care au permis transformarea Slovaciei într-o piață atractivă pentru investitori au atras capitaluri mari din Germania, Franța și SUA. Vă dau un exemplu de cum crește capitalul autohton și cum se realizează transferul de tehnologie. Când mă aflam la post în Irlanda, în timpul președinției irlandeze al Consiliului UE (în 2004), fiecare țară europeană, din cele 25, a făcut o prezentare de produse autohtone. Atunci noi am prezentat Volkswagen Tuareg. De ce? Pentru că, dacă 41% din vechiul model Passat era realizat și conceput în Slovacia, 59% din modelul Tuareg – și asta conform direcției Volkswagen – este produs și realizat în Slovacia! A fost o evoluție în numai trei ani. Am întrebat conducerea companiei dacă e mult sau puţin. Mi s-a spus că este cel mai mare input din lume, dacă ne raportăm la modele produse în filiale cum este cea din Mexic. Asta este și o dovadă de încredere a Germaniei în Slovacia. Desigur, am organizat un eveniment cu omologul meu german de la Dublin, prezentând un mariaj fericit. Noi suntem o țară mică, o țară care exportă 80% din producțe. Țări cu piețe interne mari, precum Polonia și Romania au alte atuuri. Pentru noi intrarea în zona euro și deschiderea, interconectarea au fost obligatorii. Piața noastră internă e mică și nu ne putea ajuta mult. Avem a doua creștere din UE după România și cea mai mare din zona euro.

S: Schimburile economice cu România au ajuns la cca. 2,5 miliarde de dolari. Este mult, este puțin?

Este impresionant! România este al zecelea partener al Slovaciei. În urmă cu un deceniu schimburile se ridicau doar la un miliard. Asta arată că oamenii de afaceri din cele două țări au încredere.

S: Și totuși unde ar trebui să ameliorăm cooperarea dintre țările noastre?

În toate direcțiile putem găsi spații noi de cooperare. În politica europeană. Mă bucur că în ultimii 5 ani dialogul politic la nivel înalt a fost intensificat. Eu cred că ceea ce se întâmplă în UE ne va impinge să cooperăm mai mult și pe teme europene. Noi suntem proeuropeni, pentru întărirea proiectului european, dar asta nu înseamnă că acceptăm orice idee. Trebuie să fim tratați ca parteneri de dialog, deoarece și noi avem soluții și idei pentru întărirea proiectului european.

S: Mai ales că am văzut planul Macron ce prezintă pericolul instituționalizării unor viteze multiple în Uniunea Europeană. Cum vedeți planurile de reformă ale arhitecturii europene?

Viața este în continuă schimbare, iar proiectul european trebuie să țină pasul. Avem nevoie de reforme care să îl pună în pas cu timpul și să îl facă tot mai viabil, însă acestea trebuie făcute împreună cu toate țările din Uniune. Proiectul european nu poate fi divizat. Noi trebuie să fim consecvenți: dacă suntem într-o familie unică, atunci trebuie să ne comportăm ca atare. Noi am văzut de pildă ceea ce s-a întâmplat în cazul Schengen cu România care a îndeplinit toate criteriile tehnice de aderare. Nouă nu ne-a plăcut adăugarea unor criterii suplimentare care țin România în afara acestui spațiu. Știți, trebuie să învățăm să fim mai proactivi, nu doar să ridicăm mâna atunci când alții vin cu câte o idee sau propunere, deoarece unii pot abuza de această atitudine prea binevoitoare, prea cinstită din partea noastră. Dar revenind la necesitatea de a fi uniți și în toate mecanismele europene, vă mai dau un exemplu: noi nu am fi rezistat atât de bine în timpul marii crize financiare din 2008 dacă nu am fi fost parte a zonei euro, consecințele ar fi fost mult mai grave pentru Slovacia. Pentru o țară mică precum Slovacia, care își exportă 80% în zona euro, prezența în același spațiu în care se află Franța și Germania este obligatorie. Apoi, prezența în eurozonă ne degrevează de costurile mari ale susținerii unei monede naționale și ne pune la adăpost față de așa-zisa lume Matrix a speculatorilor financiari. Au existat cazuri când monedele unor țări s-au prăbușit din cauza unor indivizi care au speculat pe piețele financiare… Deci ne simțim mai în siguranță într-un spațiu financiar comun, dar asta ne face și vigilenți, și exigenți. Mai ales dupa cazul Greciei, o țară de care noi, slovacii, ne simțim foarte legați, o țară de unde ne-a venit în secolul al IX-lea creștinismul și scrierea, prin Kiril și Metodiu. Avem deci o relație istorică și foarte bună dar am observat că ceva nu a funcționat în zona euro, nu au fost îndeplinite toate criteriile de funcționare ale eurozonei. Gândiți-vă, acum am avut o țară dar ce se poate întampla dacă un grup consistent de state nu respectă regulile. Atunci este foarte posibil ca întreg mozaicul să se destrame. Iată de ce Slovacia este un stat care respectă strict regulile comune și cere, prin urmare, ca toți membrii UE să le respecte.

S: Cum stați cu absorția fondurilor europene?

Stăm foarte bine, deși procesul este pe alocuri îngreunat de birocrație, de reguli excesive impuse chiar de noi. Suntem de multe ori mai catolici decât Papa. Suntem beneficiar net, dar aș face o observație cu privire la filosofia economică diferită pentru unele state membre pe tema proiectului european. Dacă pentru noi, țările din regiune, proiectul UE a fost o garanție de democrație și libertate pe care să se așeze dezvoltarea economică reciproc avantajoasă, nu putem să nu constatăm că unele țări au privit UE în special ca o modalitate de a-și extinde piața, profitând de lipsa capitalului autohton în țările nou intrate. Pe măsură ce noi ne dezvoltăm și începem să ne afirmăm și ambițiile noastre economice legitime, bineînțeles, se micșorează spațiul pentru cei care plecaseră mai ales la cucerirea unor piețe. Aici încep unele neînțelegeri. Eu văd acest lucru uitându-mă la România, o țară care reușește din punct de vedere economic, o țară cu un potențial foarte mare. Veți fi a șasea țară, după Brexit, din toate punctele de vedere, populație și teritoriu. Aveți resurse umane de mare calitate, iar eu am observat acest lucru în acești cinci ani de când mă aflu la post la București. Una din cheile reușitei ar trebui să fie brandul de țară, pentru că oamenii trebuie să perceapă corect România. Este important să fim cât mai proactivi într-un context european tot mai dificil, marcat de fenomene precum migrația.

S: Și totuși, domnule Ambasador, migrația este un fenomen care capătă tot mai multă amploare dar frica europenilor este generată de faptul că îmbătrânesc, nu mai fac copii iar aproape toată creșterea demografică europeană, mai ales în ce privește nucleul-dur european, se bazează pe importul de populație de pe alte meridiane geografice. Și atunci care să fie soluția la stabilizarea populației? Dumneavoastră, Slovacia, aveți o demografie destul de echilibrată, cu o creștere stabilă a populației.

Și la noi s-a mai redus această creștere. Sunt de acord cu dumneavoastră dar înainte de a cauta soluții trebuie să vedem pe cine să aducem în Europa. Când privim Slovacia, ne gândim că noi am concentrat toate eforturile pe succesul economic, iar familia a trecut pe un loc secundar. Cele mai dezvoltate regiuni ale Slovaciei au și cea mai mică natalitate. Aici ar trebui să reflectăm serios! Václav Havel spunea pe bună dreptate că marea provocare a Europei este că s-a golit din punct de vedere spiritual. Nu putem construi totul doar pentru acumularea de capital. Viața noastră nu se poate umple doar cu succes economic, iar istoria ne-a arătat că țări de succes economic, dar golite spiritual au sfârșit prin a dispărea.

S: Aidoma Imperiului Roman unde căderea a fost în primul rând spirituală și nu atât ca urmare a populațiilor migratoare.

Iar eu văd aici și un alt numitor comun slovaco-român. Și la noi, și la dumneavoastră familia joacă un rol fundamental în societate. Revin și aici la chestiunea diferențelor de mentalitate cu cehii, deși suntem țările cele mai apropiate din UE, diferențe care ne-au marcat și politicile: noi am intrat în zona euro, cehii nu, noi nu am recunoscut independența Kosovo, cehii da. Pe această ultimă temă, există un consens pe tema respectării rezoluției nr. 1244 a ONU. Toate partidele din parlament au susținut acest lucru. Noi credem că mai întâi trebuie să existe o înțelegere prealabilă între sârbi și kosovari. Relativ recent, a fost introdus un amendament în constituția slovacă pe tema rolului familiei, lucru imposibil în cazul Cehiei, mult mai secularizată.

S: Și România, și Slovacia au prezentat fără succes candidatura pentru relocarea Agenției Europene a Medicamentului. Am văzut că nu s-a respectat principiul relocării într-un stat lipsit pe teritoriu de instituții europene. Slovacia a avut un dosar excepțional, am avut ocazia să îl văd, și vă felicit.

Nu a fost cel mai potrivit pas al UE, mai ales că unele țări au mai multe agenții. Țările care au câștigat au foarte multe agenții și instituții europene, iar în asemenea locuri o agenție în plus nu înseamnă foarte mult. Dimpotrivă, o asemenea instituție la București sau Bratislava ar fi avut o și mai mare vizibilitate și ar fi fost cu adevarat un reper de construcție europeană. A fost un viciu de la început în ce privește criteriile. Noi nu putem concura niciodată cu orașe internaționale, precum Paris, Milano, Amsterdam, cu Barcelona. Nefiind agenții private ci europene, ar fi trebuit o decizie politică. Este motivul pentru care, după primul tur, ne-am retras candidatura.

Trebuie să mai spunem ceva cu voce tare. Extinderea europeană în Est nu a fost un dar, ci o reparație istorică, un drept al nostru. Noi am fost după Cortina de Fier împotriva voinței noastre. Slovacia și România au plătit scump consecințele războiului, timp de 45 de ani. Noi am pierdut două generații, deși suntem europeni la fel de mult ca și cei din Vest!

S: Ați avut, în primul semestru al anului trecut, o președinție de succes a Consiliului Uniunii Europene. Ce ar trebui să facă România sau, mai bine spus, cum poate o țară nu foarte influentă să își promoveze și o agendă proprie?

Nu ar trebui să spunem chiar așa. Fiecare țară este influentă în felul ei. Faceți totul pentru a fi mai buni! Trebuie să vă gândiți ce puteți face voi pentru UE ca proiect global. Noi, de pildă, noi nu am pus nicio agendă proprie, naţională. Am vrut să arătăm că suntem capabili să ne asumam proiectul european astfel încât toți să se regăsească. Gândiți-vă că a fost un moment greu – am preluat preşedinția la 10 zile după referendumul britanic. Ne-a interesat și simbolistica. Mai ales când am organizat primul summit pe tema viitorului UE fără participare britanică. L-am imaginat pe un vapor pe Dunăre pentru a arăta că suntem cu toții în aceeași barcă și ne aflăm pe Dunăre, fluviul european prin excelență care unește cele mai multe țări și culturi. Europa e o orchestră unde fiecare are rolul lui, dar rezultatul este numai împreună. Trebuie să mai spunem ceva cu voce tare. Extinderea europeană în Est nu a fost un dar, ci o reparație istorică, un drept al nostru. Noi am fost de după Cortina de Fier împotriva voinței noastre. Slovacia și România au plătit scump consecințele războiului, timp de 45 de ani. Noi am pierdut două generații, deși suntem europeni la fel de mult ca și cei din Vest! Priviți catedrala gotică din Košice, orașul cel mai estic al Slovaciei, care stă mărturie a contribuției slovacilor la civilizația europeană de opt secole!

Căutați la cârma Consiliului UE să nu imitați rolul altei țări. România are ce arăta și oferi. Prezentați România ca unul dintre rarele locuri prielnice pentru diversitate. Toate minoritățile se bucură de drepturi în România. Mulți colegi ambasadori se arată uimiţi de acest lucru!

S: Și o ultimă întrebare, domnule ambasador. Slovacia dezvoltă acum cooperarea politică și economică și cu parteneri extraeuropeni, precum China, Rusia. Să înțelegem că doriți să vă echilibrați schimburile între Est și Vest?

Fiind țară mică, noi vrem relații prietenești și fructuoase cu toate țările. China este o țară care nu poate fi ignorată, este o mare putere care a devenit un jucător economic important și în interiorul UE. În ce privește Rusia, aceasta este un partener istoric. Știți bine că facem parte din aceeași familie culturală, slavă. Rusia este ca o ceapă, te face plângi, dar nu poți găti aproape nimic [fără ea]. Noi știm că în UE nu este spațiu pentru Rusia, dar atunci când gândim arhitectura europeană, nu putem construi nimic fără Rusia.