1
2
3
4

Am discutat despre efectul radicalizării societății cu istoricul Konrad Gündisch, istoric sas, specialist în  istoria socială și istoria mentalităților, raportate la Transilvania, Ungaria și România. Acesta și-a început activitatea la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj, iar după ce a emigrat în Germania a continuat să activeze ca istoric la Centrul de documentare a istoriei și culturii ardelene din Gundelsheim și la Institutul de Istorie al Academiei de Științe și Litere din Mainz. A fost directorul Institutului pentru Cultura și Istoria Germană în sud-estul Europei din cadrul Universității din München. Anul trecut a participat la fondarea primului muzeu al Transilvaniei din afara țării, la Gundelsheim.

 

SINTEZA: Domnule profesor, am fost într-un sat săsesc unde la ultimele alegeri a ieșit un primar AUR. Deși sașii au plecat de acolo, mai sunt doar câțiva, cultura lor, mentalitatea, dar și limba, au rămas. În prezent sătenii țin legătura cu sașii din Germania, foarte mulți au beneficiat de ajutorul lor să lucreze în Germania. Cu toate acestea, au votat un primar AUR. Poate au votat omul – care este unul apreciat –,  și nu partidul, dar pot exista și frustrări istorice? Poate fi și aceasta o cauză? Sau cum se explică paradoxul?

Konrad Gündisch: Este un semnal de alarmă că într-un sat din Transilvania, regiune care se evidențiază prin conviețuire pașnică, respect față de tradiție, față de etnia, religia și cultura celuilalt, reprezentantul unui partid apreciat ca făcând parte din extrema dreaptă a câștigat alegerile locale, deși diferența între câștigător și al doilea plasat (PNL) e relativ mică, 240 de voturi. Contactele dintre români și sași (în 1930 locuiau aici 698 români, 731 sași, 232 maghiari, 22 evrei și 21 romi) n-au fost niciodată dușmănoase, unul dintre fiii proeminenți ai satului, episcopul Friedrich Müller, a scris în 1920 primul manual școlar despre istoria românilor din Transilvania în limba germană. Comunitatea sașilor emigrați din Valea Lunga a organizat ajutoare la fața locului, îi ajută pe cei veniți în Germania, de trei ori întâlniri cu consătenii lor, în 2010, 2013 și 2017. Au ascultat muzică populară românească, au dansat toți hora unirii. Frustrări istorice nu-mi sunt cunoscute. Atât țăranii români cât și cei germani au fost până în 1848 iobagi a baronilor Szentkereszti. Au coexistat mai multe religii, în sat au existat 6 biserici (evanghelică, ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, reformată și o sinagoga) – unde mai găsești atâta ecumenism pe o fâșie de pământ atât de mică? Dar cred că alegerile locale sunt peste tot alegeri de persoane, și în Germania. Presupun că succesul AUR se datorează personalității primarului. La nivel de județ, gruparea lui politica a ajuns la 12,2, % din voturi. Mă îngrijorează și situația de la Nocrich: casa natală a baronului Brukenthal este într-o stare deplorabilă, pe pagina de Facebook a „Primăriei Nocrich” apar injurii la adresa baronului, s-a publicat integral discursul veninos a doamnei Șoșoacă în fața statuii lui Brukenthal din Sibiu. Candidatul AUR de aici, Adrian Mîndrean, (care a obținut doar 43 de voturi, candidatul PSD a câștigat cu 1236 voturi) publică pe acea rețea socială injurii la adresa celor care cer vaccinarea anti-CoViD a populației. Mă îngrijorează profanarea noului monument a lui Brukenthal de la Sibiu, demonstrațiile împotriva ridicării acestui monument pentru un „ucigaș” – în pofida realității că n-a avut de a face cu executarea lui Horea și Cloșca la Alba Iulia. Presupun că demonstranții au vrut să-l lovească pe președintele țării, care participase la dezvelirea monumentului.

SINTEZA: În Germania aveți Alternativa pentru Germania, care ar fi asemănările  și deosebirile  cu AUR, cum au fost tratată de restul partidelor?

Konrad Gündisch: Paralelele sunt frapante. Și AfD este un partid de extremă dreapta care a profitat mai întâi de criza imigrației din 2015, apoi de greșelile partidelor tradiționale și mai ales a guvernanților în combaterea pandemiei. Ascensiunea acestui partid se observă mai ales în zonele fostei RDG. Dezamăgirile după transformările din 1989/1990, nemulțumirile privind situația actuala se manifestă în alegerea unor partide nedemocratice, cum ar fi în Germania AfD sau „Die Linke” (urmaș al partidului comunist). Să nu subapreciem nici „războiul hybrid” de dezinformare dus de Rusia, sprijinul acordat în toată Europa partidelor de dreapta.

 

Niciun naționalist n-ar renunța la avantajele oferite de Uniunea Europeană

 

SINTEZA: Cum vedeți din afara României ceea ce se întâmplă în țară – perspectiva radicalizării a populismului la noi, în comparație cu Europa, știut fiind că acolo radicalizarea are deja tradiție?

Konrad Gündisch: Riscul există și este mare. Dacă omul este nemulțumit, deziluzionat, el caută pe de o parte vinovați, pe de alta parte „conducători puternici” care să-l scape de mizerie. Este mlaștina din care se hrănește populismul. Toți populiștii joacă cartea naționalismului și a antieuropenismului și au succes acolo unde există nemulțumiri, în Polonia, în Ungaria, în Slovenia, dar și în țările occidentale tradiționale, în Italia, în Franța, în Marea Britanie.

SINTEZA: Poți să fii și pro-naționalist și pro-european în același timp? Cum comentați acest aparent paradox?

Konrad Gündisch: Nu poți să fii atât pro-naționalist cât și pro-european! Ori ești pentru o comunitate egală în drepturi a unor țări cu viziuni asemănătoare în ce privește toleranța, respectul reciproc, separarea puterilor în stat, libertatea personală, dreptul la autodeterminare, ori ești pentru ideologia „prin noi înșine”, pentru intoleranță, pentru un „stat puternic, de sine stătător” cu un „conducător” atotputernic, nestingherit de justiție, de media, de oameni cu alte păreri. Altceva este mândria sănătoasă de țară, de apartenența la un popor cu istoria sa multiseculară, de cultura proprie – o  mândrie care îi acceptă pe ceilalți, le respectă istoria, cultura și tradițiile și colaborează cu ei. Curios este că niciun naționalist n-ar renunța la avantajele oferite de Uniunea Europeană fiecărui popor care este membrul ei.

SINTEZA: În ce măsură considerați că există o ascensiune a curentului naționalist și cum l-ați defini?

Konrad Gündisch: Sunt convins că ascensiunea curentului naționalist se datorează unei situații de criza – ecologică, economică, pandemică – și că va trece odată cu criza. Este un curent propriu întregului continent, nu-i un specific românesc.

SINTEZA: Care sunt formele cele mai vizibile de manifestare, în opinia dumneavoastră? Dar cele mai periculoase?

Konrad Gündisch: O nemulțumire subcutanată, care îi mănâncă din interior. Formele de manifestare sunt foarte diverse, cele mai josnice în internet. Cele mai periculoase sunt cele îndreptate împotriva altor naționalități, națiuni, state, împotriva Uniunii Europene.

SINTEZA: Cum s-a schimbat mesajul? De la „nu ne vindem țara” la „să ne luăm țara înapoi”, dar și „vreau o țară ca afară”?

Konrad Gündisch: Cred ca mesajul „prin noi înșine” din perioada interbelică a fost la fel de nociv ca și planurile de autarhie economică și politică a lui Ceaușescu. Nu poți să exiști în lume izolat. Frumos ar fi dacă lozinca „vreau o țară ca afară” – raportată la țările occidentale, cu toate metehnele acestora – ar deveni mesajul viitorului.

SINTEZA: Ce face naționalismul contagios?

Konrad Gündisch: Naționalismul se hrănește din naționalismul altora. Discordiile româno-maghiare, cu adânci rădăcini istorice, dar fără fond în momentul în care ambele popoare sunt membre ale UE și NATO, sunt ațâțate când de unguri, când de români, din motive de politica populistă de moment.

SINTEZA: Care sunt cauzele pentru care oamenii aderă la tendințele naționaliste? Sunt de natură economică, socială, religioasă?

Konrad Gündisch: Da, sunt de natura economică, socială, religioasă, istorică, dar ele se manifesta întotdeauna pe fondul unor situații de criză.

SINTEZA: În ce măsură avântul curentului naționalist riscă să ducă într-o zonă de extremă, să intensifice radicalizarea sau mai degrabă umple un gol în consolidarea identității naționale?

Konrad Gündisch: Identitatea națională nu trebuie să fie umpluta. Ea există și poate fi benefică sau nocivă.

 

Rezultatele alegerilor parlamentare și europene din ultimii ani au fost influențate masiv de voturile românilor de peste hotare

 

SINTEZA: De unde ideea aceasta că cineva impune, de acolo, de la Bruxelles, și că tu nu poți face nimic?

Konrad Gündisch: Este o idee care nu este străină nici celor din occident. Birocrația de la Bruxelles este o piatră grea pe gâtul Uniunii Europene. Nemulțumirile celor care se lovesc de ea sunt îndreptățite. Dar a spune că Uniunea impune niște măsuri peste capul membrilor ei este absurdă: Fiecare stat are drept de veto, fiecare popor este reprezentat în Parlamentul European, fiecare cetate din Uniune poate apela la Curtea de Justiție de la Den Haga. Dar desigur, trebuie să accepți compromisuri pentru ca „mașina europeană” să poată să funcționeze.

SINTEZA:  Cum îi influențează românii plecați pe cei de acasă: există o comunicare între cele două lumi sau mai degrabă o înstrăinare?

Konrad Gündisch: Sigur că există! Să ne gândim doar la telefoanelor celor aflați la consulate cu cei de acasă în timpul alegerilor din ultimii ani. Dar desigur condițiile diferite în care trăiesc cei de acasă și cei plecați contribuie la o înstrăinare.

SINTEZA: Pot ei juca un rol mai proeminent?

Konrad Gündisch: Cred că îl joacă deja. Rezultatele alegerilor parlamentare și europene din ultimii ani au fost influențate masiv de voturile românilor de peste hotare.

SINTEZA: Ați plecat din România, la fel ca mulți alții, aveți experiența dezrădăcinării. Ce obiceiuri ați observat că le-au „lepădat” acolo și ce atitudini locale legate de raportarea la politică, societate civilă, voluntariat,  le-au adoptat?

Konrad Gündisch: Vrând-nevrând te „lepezi” de unele obiceiuri. Respecți altfel proprietatea celuilalt, te lepezi de ideea că a fura statul este un act normal -urmele dictaturii comuniste, în care fiecare consideră statul ca dușman, dușman de la care poți să furi. Observi că poți să influențezi politica de stat, că poți să faci parte din organizații ale societății civile sau religioase, din asociații sportive etc. pentru că angajamentul personal este apreciat de cei din jur. Observi că toleranța pentru felul de viață a celuilalt te ajută și pe tine, pentru că și tu ești tolerat în felul tău. Observi că principiul „să moară și capra vecinului” nu „ține” pentru că faci parte dintr-o societate bazată pe respectul reciproc.

SINTEZA: Ce mesaje ar avea pentru tineri, există vreo șansă să se întoarcă? Dar să îi influențeze pe cei de acasă, ca mod de gândire?

Konrad Gündisch: Mulți români pleacă în Europa în căutarea unor oportunități – fie pentru un salariu mai bun, dar adesea și pentru mai multă recunoaștere, corectitudine, competență, lipsă de corupție, lipsă de birocrație, pentru respectarea unor valori. „Pursuit of happiness” – dreptul fiecăruia de a-și căuta fericirea personală este formulat în Constituția Statelor Unite. Este o căutare normală, un drept a fiecărui om. Unde cauți această fericire, e treaba fiecăruia, este o decizie personală. Normal că și românii își caută oportunitățile de trai mai bun, de respect și de recunoaștere și respectare a unor valori și valențe umane peste tot unde cred că se pot realiza.

Majoritatea tinerilor rămân atașați „casei”, familiei, prietenilor, tradițiilor, umanității de acasă, rămân patrioți în sensul cel mai frumos a cuvântului. Țin legătura, vin „acasă” atât de des cât le este posibil, se bucură dacă întâlnesc oameni de aceeași origine.

Desigur, există șanse de întoarcere. Am avut plăcerea să cunosc în Italia o familie care lucrează în domeniul gastronomiei. Au fost fericiți că au putut să vorbească în limba lor, m-au răsfățat. Au trăit modest pentru a putea agonisi bani destinați construcției unei case în țară, au avut planuri în ce privește viitorul – și le-au realizat între timp. Au contribuit astfel și la un transfer de know-how, dar și la un transfer de atitudini și aptitudini dobândite în străinătate.

SINTEZA: În România există tendința – la cei care votează – de a pune pasiune și de a se supăra la primul, al doilea eșec sau gest contrar așteptărilor făcute de politicianul/politicienii votați. De aici și „migrarea” unor votanți USR către AUR la ultimele alegeri, fenomen observat și la românii din diaspora. Cum ar trebui să se raporteze oamenii la politicienii votați? Ce pretenții ar trebui să aibă de la ei?

Konrad Gündisch: Este o tendință și în Germania, după cum au arătat rezultatele alegerilor din 26 septembrie. Atitudinea votanților depinde și de cei votați. Din păcate prea mulți politicieni sunt carieriști, au motive personale pentru a face politica, nu sunt devotați poporului și țării, ci intereselor proprii. Tinerii să ceară de la politicieni, ca și vârstnicii, onestitate, devoțiune, patriotism sănătos, interesul pentru binele obștesc. Și n-ar strica să facă și ei politică, să se angajeze pentru obște.

 

Distribuie articolul
DISTRIBUIE ARTICOLUL

AUTOR