„Ce ați făcut să transformați Banca Națională a României în cea mai transparentă instituție din România?”. Aceasta a fost prima întrebare care i-a fost pusă guvernatorului BNR Mugur Isărescu după discursul susținut în deschiderea primei ediții a Conferinței Științifice a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS). A venit din partea unui bărbat înalt, cu părul grizonat, care nici măcar nu a avut intenția de a-și ascunde admirația cu care a rostit cuvintele. Venind de la un om chitit să facă cercetare academică pe România, n-a fost deloc un gest gratuit.
Cristian Pop-Elecheș (40 de ani), alintat Kiki de apropiați, a petrecut deja mai mulți ani în țara adoptivă – America – decât în România. S-a născut la Sibiu, unde a făcut gimnaziul și liceul, dar a plecat în Statele Unite imediat după majorat. Și-a luat licența, masterul și doctoratul la Universitatea Harvard și din 2003 este Associate Professor (lector în sistemul românesc) la Universitatea Columbia. Ceea ce-l individualizează între participanții la prima ediție a ERMAS este preferința sa pentru cercetarea pe România – explicabil, având în vedere istoricul personal și Africa. La Cluj a susținut o prezentare numită „Doing Research on Romania”.
Când ați realizat că vă puteți face studiile în afara țării?
Cristian Pop-Elecheș: Am avut un noroc fantastic. Fratele meu mai mare, Grigore, a cunoscut într-un mod foarte aleatoriu o doamnă, acum prietenă de familie, care a venit la liceul nostru în ‘90 cu ajutoare umanitare, chiar după evenimentele din decembrie. Ea l-a ajutat să aplice la un liceu privat din America, unde a primit o bursă. A plecat imediat și a făcut acolo clasa a XII-a. După acel an de liceu a fost mai ușor să aplice la facultate în America, având note americane și recomandări americane și testele date în America și așa mai departe.
Sunteți specializat în sănătate, educație și fertilitate și ați făcut multe studii despre România. Cum obțineți finanțări pentru aceste studii?
Cristian Pop-Elecheș: Nu e ușor. Sunt competiții pentru granturi și în sănătate care sunt deschise, dar sunt foarte competitive. În unii ani am avut mai mult noroc, în alții am avut mai puțin noroc. Majoritatea studiilor le fac pe date existente, folosesc de exemplu recensămintele, cu date demografice care sunt culese de alții. În alte cazuri vin și îmi culeg propriile date și pentru asta este nevoie de granturi. Am avut o colaborare foarte bună mulți ani cu filiala locală a Gallup și prin ei mi-am cules practic toate datele de care am avut nevoie.
