1
2
3
4

Elisabeta Moraru se declară o activistă pentru educaţie şi se află foarte aproape de a dezvolta o obsesie legată de „exportatorii de mâine”. Nu îi plac etichetele şi nu se regăseşte deloc în formularea „şefa Google România”. A ajuns în echipa Google graţie potenţialului ei, după numeroase interviuri în care a dat dovadă de profesionalism şi încredere în sine. Este un excelent comunicator, o prezenţă elegantă şi foarte naturală. A urmat studii de jurnalism şi comunicare în România şi a continuat să se specializeze în fiecare moment al carierei. Întotdeauna s-a considerat beneficiara unui lanţ de şanse combinate cu foarte multă muncă şi ambiţie.

Elisabeta Moraru a fost prezentă la Startup Europe Summit 2019, organizat la Cluj-Napoca în luna martie, din dorinţa de a cunoaşte cât mai multe startup-uri româneşti şi de a înţelege mai bine cum compania Google poate să ajute acest ecosistem să se poziţioneze mai eficient la nivel global. În interviul acordat Revistei Sinteza, Elisabeta Moraru a vorbit despre cât de competitivă este România în lumea digitală, despre mediul startup şi despre cum ar trebui să evolueze educaţia copiilor noştri pe o piaţă a forţei de muncă mereu în schimbare.

Elisabeta Moraru | Foto: Vakarcs Loránd

Care a fost cel mai surprinzător lucru pe care l-ai aflat despre utilizatorii români de tehnologie din momentul în care ai intrat în echipa Google?

Din zona fun fact mi s-a părut interesant să aflu mai multe despre ecosistemul căutărilor pe Google. E fascinant acest ecosistem şi modul în care Google îi ajută pe oameni cu răspunsuri pentru a se descurca în viaţă la modul concret, fie că vor să cumpere ceva, sau că vor să facă cercetare. În acest scop Consumer Barometer ne arată cum se schimbă comportamentul utilizatorilor de la an la an. O audienţă specifică care m-a interesat a fost categoria digital mums, cea a mamelor digitale şi a intereselor pe care le au aceste femei aflate în situaţia de a aduce copii în lumea digitală.

Surprinzător pentru mine a fost să văd şi modul în care companiile au reuşit să înţeleagă mai bine ce înseamnă audienţa lor, să văd cum se schimbă pattern-ul de a nu te mai duce la raft, de a nu te mai uita la ce culoare are produsul, sau la cum arată ambalajul, mai concret de a nu te mai folosi de creierul tău reptilian, ci de a căuta care sunt tendinţele, ce produse au mai apărut şi doar din acel moment de a începe să achiziţionezi acele produse.

Cât de deschişi sunt românii la utilizarea tehnologiei? Este România doar aparent în urmă la acest capitol sau chiar aceasta este realitatea?

Ce pot să spun este că există o enormă aviditate, dorinţă şi deschidere de utilizare a tehnologiei din partea românilor şi faptul că nu avem o moştenire în acest sens, ca societate, a fost o oportunitate imensă. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere şi aspectul legat de educaţie pentru că, nu-i aşa, nu poţi să dai vina pe tehnologie pentru felul în care tu o foloseşti. România se situează undeva la 65% ca penetrare internet şi, potrivit providerilor, mai mult de 90% din smartphone-urile care sunt folosite în România sunt conectate la internet. Noi, la Google, vedem aceste procente reflectate în platforma Youtube, al doilea cel mai folosit motor de căutare din lume şi al treilea site accesat în România, conform datelor third party, nu doar pentru a consuma entertainment ci şi pentru a învăţa cum să foloseşti anumite lucruri la modul concret. Ca părinte trebuie să te adaptezi la tendinţe. Eu, de exemplu, am învăţat de pe Yotube cum să folosesc slime-ul cu fetiţa mea de zece ani. Un studiu Intel arată că mai mult de jumătate din populaţia până la 18 ani interacţionează cu un device conectat la tehnologie internet până la şapte ani.

Cât de competitivă este România în lumea digitală?

În acest caz, aş aduce în discuţie studiul „The rise of Digital Challengers-How digitization can become the next growth engine for Central and Eastern Europe”, realizat de colegii de la McKinsey, în care după ce au poziţionat CEE (Central and Eastern Europe-Europa Centrală şi de Est, n.r.) versus celelalte state din UE s-a putut observa că toată zona noastră, implicit România, este mai mult decât de competitivă dacă luăm caracteristici de tipul numărului de dezvoltatori, programatori pe cap de locuitor, dacă ne gândim la perspectiva oportunităţilor, în general, de resurse umane, sau de talent de exemplu. Tehnologia nu presupune doar cod, ci o paletă extrem de largă de joburi care sunt conectate şi, din acest punct de vedere, atât România, cât şi CEE-ul sunt evident un teren al oportunităţilor. De aici intervin alte elemente care pot veni cu o contribuţie, iar Google are multe iniţiative în acest sens în zona de startup.

În mai multe ocazii ai adus în discuţie mediul startup şi importantul lor rol de a fi ceea ce numeai „exportatorii de mâine”. De ce este important pentru Google acest mediu?

Tehnologia pe care o punem la dispoziţie este atât de bună, pe cât de buni sunt utilizatorii ei, iar startupurile sunt cele care fac să se mişte economia. Într-adevăr, aproape că am o obsesie legat de exportatorii de mâine pentru că peste tot se vorbeşte despre cât de mult contează să fim competitivi global. Şi cum altfel să fii competitiv, dacă tu, ca antreprenor sau ca o companie, în general, nu vezi audienţa ta ca o piaţă globală? În timpurile actuale, orice produs creezi, orice platformă foloseşti, devine din start ceva ce trebuie conceput pentru piaţa globală. Este o mentalitate şi un mod de a gândi pe care Google prin poziţionarea sa încearcă să le promoveze. Să scoată la iveală exemplele de succes şi să le împărtăşească. Prin deschiderea celor şase hub-uri regionale care activează în universităţi din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Constanţa şi Braşov, ca pas în dezvoltarea programului Atelierul Digital, am încercat să atingem şi zona de mentorat pentru startup-uri. Şi ne concentrăm în acest sens pe zona de mobile. România din această perspectivă, conform unui raport realizat anul trecut, are conectivitate foarte bună, are apetit, dar trebuie să se pregătească şi pe partea de online cu business-uri care să fie active. Cu fiecare secundă cu care site-ul tău nu se încarcă, pierzi mai mult de 20-30% din posibilitatea de a convinge un viitor client. Companiile trebuie tot timpul să proiecteze cum vor arăta peste trei ani, cum va arăta audienţa lor peste trei ani, cum va arăta produsul lor, echipa lor.

Întâmpinaţi reticenţă din partea companiilor cu privire la această nevoie de a fi prezente tot mai mult în online şi de a veni în întâmpinarea nevoilor utilizatorilor?

Este destul de dificil să faci o transformare digitală pentru o companie. Vorbim până la urmă de ADN-ul acelei companii. Datele unei companii sunt cel mai important diamant. Cum îl pui în valoare? Este foarte important să conectezi platformele pe care le foloseşti. Desigur, atunci când vorbim de digital, automat ne gândim la advertising. Dar digital înseamnă şi infrastructura ta în companie, cum colaborează între ei angajaţii, cât de eficientă este platforma ta. De aceea eu sunt foarte încântată de modul în care evoluează partea de Google Clou şi de ideea că internetul este o resursă împărtăşită.

Ce alte tool-uri pune Google la dispoziţie pentru companii în aşa fel încât să fie mai productive, să se promoveze mai eficient, să se deschidă spre piaţa globală?

Există o iniţiativă pe care noi am promovat-o foarte mult anul trecut care se numeşte Google My Business şi care poate viza orice companie, de la o cafenea de la colţul străzii, la o vulcanizare, sau un mare retailer care au nevoie de punerea pe hartă, fie că vorbim de harta virtuală sau că e vorba de harta căutărilor. Avem un alt tool gratuit, Google Trends, bazat pe motorul de căutare Google, care arată cât de des este căutat un anumit termen în cadrul mai multor ţări şi în mai multe limbi. Există studii de caz ale unor companii care înţelegând ce doresc oamenii, şi-au regândit produsele. Google My Business este unul dintre tool-urile pe care eu le văd foarte folosite. În egală măsură, Google mai acoperă şi zona de advertising digital. Este foarte interesant şi extrem de valoros să vedem cum este folosită o platformă ca Youtube şi să ne gândim la interacţiunea pe care o permite cu utilizatorii, astfel încât brandul tău să fie corelat corect cu ceea ce este de interes posibil pentru utilizatori.

Ce alte obiective şi-a mai propus Google în România pe termen lung?

Cred că pe termen lung, cum spuneam, mi se pare foarte important pentru noi ca echipă Google România să venim cu susţinere pentru acele companii care au dorinţa şi potenţialul de a-şi duce serviciile sau produsele la nivel global. O altă zonă foarte importantă dintotdeauna de când există biroul din România, şi extrem de relevantă pe termen lung, este cea legată de educaţie. Aici vorbim mai ales de educaţie în mediul preuniversitar, în zona de computer science, dar şi de dezvoltarea competenţele digitale apropo de utilizarea de zi de zi a internetului şi a tehnologiei, la fel şi educaţia pentru companii. Este foarte important să fii în pas cu evoluţia tehnologiei pentru a fi agil şi pentru avea AQ, sau ceea ce se numeşte Inteligenţă adaptivă. Un alt obiectiv Google este zona de promovare a României prin cultură.

Cum ar trebui să evolueze educaţia copiilor noştri în lumea digitală având în vedere că piaţa forţei de muncă cere tot mai multe abilităţi digitale?

În ziua de astăzi interacţiunea cu tehnologia se întâmplă foarte devreme. Nu ştim în acest moment cum vor arăta joburile în 2030. Ce vrei să fii când vei fi mare este o întrebare perimată pentru că nimeni nu ştie cu exactitate ce va exista atunci. Ca urmare, ca viitor adult, trebuie să am nişte competenţe pe care să le hrănesc, de la capacitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme, la a fi creativ. Creativitatea este un proces care trebuie educat. Şi atunci frumuseţea sistemului educaţional tocmai aceasta trebuie să fie, să hrănească curiozitatea copiilor, să se apropie de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Aşa sper să evolueze sistemul educaţional. Întotdeauna a existat o diferenţă între generaţii şi este inutil să fugim de ea. Dacă acceptăm că există o schimbare care se întâmplă constant, este un pas major în faţă.

Elisabeta Moraru | Foto: Vakarcs Loránd

Conceptul de uberizare aduce un nou model de economie care îi face pe consumatori să plătească pentru acces nu pentru proprietate. Ce se pierde, ce se câştigă?

Uberizarea poate fi şi un lift într-o clădire oarecare, o autostradă sau chiar internetul. Cărţile dintr-o bibliotecă sunt o uberizare. Cloud-ul este un alt extraordinar exemplu prin faptul că pot să plătesc în funcţie de cât utilizez. De ce să fie asta o problemă?. Sigur trebuie corect reglementată, dar să mi se prezinte uberizarea ca ceva negativ nu este neapărat corect. Au existat dintotdeauna modelele acestea. Ceea ce diferă acum este forma de proprietate. Realitatea este că în secolul acesta oamenii se comportă ca nişte companii şi companiile ca nişte state. Cred că de fapt ceea ce se întâmplă acum este faptul că uberizarea tehnologică, prin platformele care au apărut, disturbă modele clasice economice. Şi acolo este marea provocare. Dar utilizarea uberizată a existat dintotdeauna. Via Romana este şi ea o uberizare. Eu refuz să mă opun acestei evoluţii chiar dacă este inconfortabilă economic. Trebuie să punem în oglindă abundenţa cu lipsa. Şi abundenţa de resurse este o mare iluzie în momentul în care vorbim de ţări din lume care nu au acces la elemente de bază pentru existenţă.

Ce le-ai spune celor care se tem de implicaţiile pe care le aduce Inteligenţa Artificială pe piaţa forţei de muncă.

Eu cred că Inteligenţa Artificială este ceea ce o facem noi să fie. Ea învaţă de la noi. Cum internetul a scurtat drumul spre bibliotecă, AI (Inteligenţa Artificială) scurtează drumul spre activităţi profesionale mai calificate. AI-ul nu elimină forţa de muncă, ci eliberează forţa de muncă din zona de task-uri repetitive, în zona de taskuri conceptuale, de dezvoltare şi de originalitate. AI-ul are capacitatea să proceseze un volum de informaţii şi date pe care să le transforme în insight-uri, într-o zonă de concept valoros, pe care eu cu competenţele mele umane să o transform în înţelepciune. Joburile s-au transformat de-a lungul timpului cu toate revoluţiile industriale, dar toate au dus la un progres care ne permite acum să avem rezultate atât de bune în medicină, de exemplu, sau în ştiinţă în general. A fi pregătit să îmbrăţişezi schimbarea nu este un lucru pe care să îl înveţi neapărat de undeva. Schimbarea este un instrument foarte util pentru a fi adaptabil şi agil.

Există decalaj de gen în mediul IT?

Aceasta este o temă complexă din foarte multe aspecte. Dacă vorbim ca egalitate de gen ca procent, România este una dintre ţările fruntaşe. În tot ceea ce înseamnă computer science, mai mult de 25% sunt femei, în timp ce media în UE este undeva la 15%. Dacă ne uităm la aspectul imediat următor, mai exact zona de inclusivitate şi chiar progresie în carieră, acolo se simte o lipsă de exemple şi de modele. Recent am dezvoltat în cadrul Google un fond special pe care îl vom oferi pentru startup-uri cu femei antreprenor. Cu toate acestea, nu cred că este oportună o poziţionare victimizată. Nu este cazul. Există femei extrem de puternice pe care le-am văzut desfăşurând activităţi foarte valoroase în numeroase companii. Noi, la Google, avem foarte multe iniţiative şi chiar o serie de evenimente Girls in Tech pe care le organizăm de cinci ani şi prin care încercăm să prezentăm fetelor zona de ITC (Information and Communications Technology, n.r.) ca o industrie creativă. Această industrie nu necesită doar programatori, ci implică o gamă atât amplă de joburi relevante care nu sunt centrate pe un gen. Mai avem şi o serie de granturi pe care le oferim în sectorul computer science în mediul preuniversitar pentru că acolo se creează viitoarele percepţii despre ce înseamnă o asemenea carieră. Dar poziţionarea este despre cum le susţinem pe colegele noastre femei să ajungă modele de succes.

Care a fost cea mai mare şansă care ţi s-a oferit în plan profesional?

Întotdeauna m-am considerat beneficiara unui lanţ de şanse combinate, poate, cu foarte multă muncă şi ambiţie. Dar cele mai multe şanse le-am primit din perspectiva potenţialului meu şi a dorinţei de a învăţa. Au fost oameni care mi-au devenit mentori şi care mi-au dat aceste oportunităţi. Ştiu că să devii Country Manager la 35 de ani pentru o companie precum Google este ceva deosebit, dar mai ştiu şi că funcţia vine cu foarte multă responsabilitate. Dar este o şansă care mi-a fost acordată.

Fiind licenţiată în jurnalism şi comunicare iniţial, cât de mult te-au ajutat aceste studii să ajungi în echipa Google? Era un obiectiv al tău să intri în echipa Google?

Ce pot să spun este că mi-am continuat studiile tot timpul. Chiar mă întreba nu demult fiica mea câţi ani de studii am şi i-am spus că mai mult de 25. A fost bulversată gândindu-se că ea este doar în clasa a patra. Eu cred că trebuie să rămâi tot timpul alert. Universitatea pe care am urmat-o, doctoratul pe care l-am făcut, MBA-ul, au întregit imaginea pe care o am despre cum vreau eu să fiu, despre ce proiecte cred că sunt valoroase, despre cum gândesc în zona de business. Este foarte important să prioritizăm educaţia. Nu mi-am propus de la început să ajung în echipa Google, dar când am văzut oportunitatea, m-am pregătit intens pentru a face faţă interviurilor. Dar nu am căutat branduri anume în cariera mea, ci mai degrabă oportunităţi de a învăţa, de a mă dezvolta. Nu ştiam că vreau să activez într-un anume domeniu şi tocmai de aceea educaţia mea a mers în paralel cu proiectele de carieră.

Care a fost cea mai mare descoperire pe care ai avut-o intrând în echipa Google?

Una dintre ele a fost cu siguranţă cea legată de modul în care oamenii inteligenţi şi ambiţioşi din această companie ştiu să înţeleagă competiţia. Şi mi-a plăcut foarte mult că am avut şansa să mă întâlnesc cu oameni cu CV-uri impresionante, dar care ştiu că trebuie să lucreze în echipă.

Care crezi că este modul cel mai profund în care online-ul ne-a schimbat viaţa?

În primul rând online-ul a adus infinite oportunităţi şi informaţii mai uşor de accesat. Dacă în studenţie accesam foarte mult biblioteca, acum o accesez virtual. „The medium is the message” spunea Marshall McLuhan, dar unde suntem acum vizavi de această afirmaţie? Tehnologia şi internetul au adus mai aproape şi mai rapid accesul la informaţie, ceea ce îmi dă mie mai mult timp să ierarhizez, să selectez, să procesez. Şi apropo de iniţiativele culturale pe care le are Google, poate nu toţi reuşim să vedem Muzeul Reina Sofía din Madrid, dar poate virtual aş putea să învăţ despre el dacă am informaţia la îndemână, la fel cum prin Google Expeditions fiecare copil poate să descopere marea de corali. Eu vreau asta ca oportunitate în viaţa mea, sau a copiilor mei.

DISTRIBUIE ARTICOLUL

AUTOR