Industria IT (Tehnologia Informației) va avea mult de lucru în perioada următoare, și chiar pe termen lung, cinci-zece ani fără emoții, este de părere consultantul de marketing și business Doru Șupeală. El consideră că această pandemie de coronavirus, cât ar fi ea de dificilă pentru toți, ajută la schimbarea rapidă a peisajului, o dovadă în acest sens fiind companiile din outsourcing care pierd oameni și importanță, în vreme ce alte organizații, mai agile, mai inteligente și mai orientate către propriul capital uman și intelectual, cresc în ciuda dificultăților de moment.

„Am văzut cu toții că șocul pandemiei a deplasat activitatea socială și economică spre online, iar nevoia de platforme digitale, produse și servicii software, operațiuni digitalizate, automatizare și comunicare online a crescut instantaneu. Deplasarea către digitalizare a companiilor și chiar a instituțiilor de stat pare a fi acum un drum fără întoarcere și care nu mai permite amânări sau întârzieri, ceea ce înseamnă că industria IT va avea și mai mult de lucru și va avea nevoie în continuare de tot mai mulți oameni calificați”, a precizat Doru Șupeală.

Am vorbit cu Doru Șupeală despre consecințele pandemiei de coronavirus în sectorul IT, despre ce înseamnă inovație în acest domeniu, dar și despre viitorul Clujului ca oraș care prezintă o dependență directă de industria IT.

Doru Șupeală este consultant de marketing și business, Managing Partner al SPOR – Școala Pentru Oameni Responsabili și Head of Marketing al companiei IT AirportLabs | Foto: Arhiva personală

Dacă până la pandemie, IT-ul din Cluj se poziționa ca o Mecca a resursei de angajabilitate pentru piața de muncă din Cluj, la ce ne putem aștepta din perspectiva aceasta în perioada următoare? (Ne referim aici la următorul an sau mai mult)

Înainte de toate, cred că ar trebui să stabilim clar ce denumim prin „IT”, fiindcă sub această umbrelă generoasă se ascund de multe ori numeroase confuzii. Există tentația pentru unele companii să se poziționeze public ca ”firme din IT” doar pentru ca să fie mai atractive ca angajatori. La fel, există companii de producție industrială, comerț sau de servicii logistice sau financiare care au și un mic departament IT, dar care face strict mentenanță sau servicii de suport, deci nu are o activitate directă în sfera dezvoltării de aplicații sau tehnologie. Sau, dacă are și preocupări în zona dezvoltării de tehnologie, sunt sarcini lipsite de complexitate și acoperă doar un procent nesemnificativ din activitatea locală a companiei. Mai sunt și companii din sectorul BPO (business process outsourcing – call centres, prelucrare de documente, execuție de rutine și procese standardizate etc) care nu au o componentă de dezvoltare de software sau au, dar este insignifiantă ca procent total al operațiunilor locale, dar care se declară „IT” fiindcă au sediul în clădirile moderne de birouri sau au conexiuni de afaceri cu această sferă economică.

Deci, hai să acceptăm că numim „IT”, în actualul context, companiile care, cu resursă umană locală, realizează produse sau servicii în sfera dezvoltării de software și tehnologie. Dacă ne uităm la ansamblu și avem în vedere subiectul întrebării tale, cred că putem identifica în acest peisaj trei segmente majore: unu – companiile multinaționale care au centre de inginerie pentru produsele și serviciile proprii și care în general au sute de angajați în România (Bosch, Betfair, Siemens, UiPath, IBM etc); doi – companiile de outsourcing, fie ele cu capital autohton sau străin, care sunt numeric cele mai multe și care acoperă un spectru larg de dimensiuni, de la 10-20 de persoane la câteva sute (cele mai mari, vechi și cunoscute sunt NTTData, Arobs, Fortech, msg, Accesa etc.) și trei – companiile încă de dimensiuni mici în general (10-100 de oameni), care au curajul de a dezvolta produse și servicii proprii și de a le vinde pe piața națională sau chiar globală, care sunt din punctul meu de vedere cele mai interesante și promițătoare pentru profesioniștii din domeniu, companii care (dacă supraviețuiesc) vor câștiga competiția pe piața resurselor umane de calitate, dar au fost dezavantajate de context până acum (categoriile 1 și 2 și-au permis mereu să plătească oamenii mult mai bine). În această a treia categorie avem companii precum Cososys, AirportLabs, IdeaStudios, VisitorAnalytics, Hosterion, Blugento, și multe altele care, din păcate, încă nu au suficientă expunere, deși poate ar merita. Am putea include aici și micile echipe de produs propriu din companiile din categoria a doua, dar acestea nu au încă autonomie sau rezultate remarcabile la nivel internațional, poate fiindcă nu poți face simultan și outsourcing și inovație și e nevoie să le extragi într-un context independent.

Eu cred că, în ansamblu, industria IT definită mai sus va avea mult de lucru în perioada următoare, și chiar pe termen lung, cinci-zece ani fără emoții. Am văzut cu toții că șocul pandemiei a deplasat activitatea socială și economică spre online, iar nevoia de platforme digitale, produse și servicii software, operațiuni digitalizate, automatizare și comunicare online a crescut instantaneu. Deplasarea către digitalizare a companiilor și chiar a instituțiilor de stat pare a fi acum un drum fără întoarcere și care nu mai permite amânări sau întârzieri, ceea ce înseamnă că industria IT va avea și mai mult de lucru și va avea nevoie în continuare de tot mai mulți oameni calificați.

A existat un mic șoc al pandemiei pentru unele companii din acest sector, care nu au fost pregătite cu rezerve financiare pentru o posibilă criză (deși aceasta era anunțată de multe voci) și care au fost surprinse cu ouăle într-un singur coș, lucrând proiecte pentru un număr mic de clienți din industrii profund lovite momentan de pandemie (comerț tradițional, turism, evenimente, educație, alimentație publică, petrol și gaze, aviație etc.). Dar cred că, dacă demonstrează flexibilitate și deschidere, și companiile cu scădere de încărcare se pot redresa repede, preluând proiecte în zonele unde cererea este în creștere. Să nu uităm că evoluția tehnologiei, dezvoltarea noilor sectoare tehnologice (biotehnologie, transporturi spațiale, vehicule autonome, colonizarea altor planete etc) și implementarea comunicațiilor 5G vor deschide noi oportunități, uriașe, în zona automatizării proceselor și a dezvoltării de servicii în activitățile cu rutine în care mașinile pot înlocui oamenii.

Așadar, sectorul tehnologiei informației va rămâne cel mai important și mai atrăgător angajator în lumea modernă, inclusiv în Cluj, pentru cel puțin un deceniu. Dar cred că se va produce o mutație importantă în gradul de atractivitate, ca angajator, pe care îl prezintă companiile din sector, în dezavantajul firmelor care fac outsourcing. Se simte deja de câțiva ani o creștere de interes a profesioniștilor din domeniu (în special a celor experimentați, pasionați și cu valoare profesională ridicată) față de companiile cu produs propriu, fie ele giganții multinaționali din prima categorie sau companii mici din categoria a treia. Oamenii încep să se uite și la experiența de angajat, la cultura și climatul din organizație, la calitatea provocării profesionale și la calitatea oamenilor din echipele în care lucrează, nu doar la bani. La interviuri, profesioniștii din IT vor să știe la ce proiecte vor lucra și, în general, companiile care au produs propriu au un mare avantaj de atractivitate, propunerea lor de valoare fiind mai consistentă și mai convingătoare.

Întreaga industrie plătește salarii mult peste media națională, iar profesioniștii pasionați, curioși, care au și un pic de orgoliu profesional, decid de multe ori să renunțe la o parte din veniturile oferite în outsourcing, pentru a se bucura în schimb de provocarea de a construi produse și servicii proprii. Pierderea financiară nu este atât de mare și nu se resimte în bugetul familiei, însă provocarea profesională, dorința de a dovedi că se pot face produse de top global și din România și posibilele beneficii pe care le aduce succesul produsului sunt elemente de motivație foarte puternice pentru oamenii creativi. Încet-încet, ne ducem spre o situația mai logică, fiindcă munca celor care inovează și au produs propriu ar trebui să fie mai bine recompensată decât a celor care vând doar ore de scris cod. Cred că outsourcingul a fost o etapă necesară în istoria industriei IT, va continua să existe și să atragă mai ales profesioniștii aflați la început de drum și pe cei mai puțin creativi și pasionați, care privesc profesia ca o sursă generoasă de venituri, iar locul de muncă strict ca o tranzacție rece.

Angajații din IT aveau parte de beneficii care mai de care mai elaborate și sofisticate, multe dintre ele determinante pentru alegerea unei companii în detrimentul alteia, ce crezi că se va întâmpla cu acestea? Vedem în celebrul google sheet care circulă în ultimele zile pe internet că aceste beneficii au fost primele pe lista de tăiere (evident, explicabil și prin context – ex. spa, săli de sport etc.). Daca situația sanitară se va normaliza, IT-ul va reveni la ele sau angajații, obișnuiți deja să trăiască și fără ele, vor renunța să le pretindă?

Aici discuția este mai largă, în cursul meu de Employer Branding am împărțit beneficiile oferite angajaților în două categorii: Preț (price), respectiv Perks. Cele care sunt relative la poziția în organigramă și performanță și sunt individuale eu le consider parte a Prețului plătit de angajator, alături de salariu și bonusuri (loc de parcare personal, condiții preferențiale de călătorie, număr de zile de concediu, plata unui MBA etc). La categoria Perks regăsim beneficiile legate de Învățare și Dezvoltare, cele legate de Sănătate și Bunăstare personală, dar și cele ce țin de flexibilitate și echilibrul muncă/viață personală. Aceste beneficii sunt generale, acordate tuturor angajaților, în diverse forme, fie standardizate (old school), fie personalizate (versiunea modernă).

Eu recomand companiilor să aloce oamenilor câte un buget pentru fiecare din aceste categorii de beneficii și să îi lase să și le aleagă ei, în funcție de nevoile specifice momentului, folosind platforme precum Benefit Online, care au o ofertă extraordinar de largă, care corespunde tuturor preferințelor. Fiindcă un proaspăt absolvent va prefera să meargă zilnic la sala de fitness sau să își cumpere bilete de avion ca să meargă la festivaluri muzicale, pe când un angajat mai experimentat și deja cu copii se va orienta către asigurări medicale pentru întreaga familie sau asigurări de viață, de exemplu.

O mare parte din aceste Beneficii au fost suspendate acum. Unele în mod justificat, fiindcă perioada de izolare a blocat accesul fizic la unele servicii precum transportul aviatic, sportul, activitățile distractive de echipă sau educația. Altele însă au fost eliminate sau suspendate folosindu-se ca justificare nevoia stringentă de reducere de costuri. Din păcate, foarte multe companii privesc aceste beneficii strict ca o parte a prețului plătit oamenilor în schimbul muncii lor, pe care o plătesc în general fiindcă observă că și competitorii din piața muncii o fac și cumva o consideră obligatorie dacă vor să atragă și să păstreze profesioniștii potriviți.

În marea lor majoritate, aceste beneficii ar trebui să fie privite ca o investiție a companiei în propriul viitor, propria stabilitate și propria dezvoltare. Mai ales în industriile care presupun creativitate și inovație, cum este și Tehnologia Informației, capitalul uman și intelectual reprezintă principala resursă a organizației și principalul mijloc de producție. Mi se pare logic și necesar, ca organizație, să îți propui să fii competitiv, or asta înseamnă automat să înțelegi că nu poți avea performanță decât investind permanent în educația și dezvoltarea profesională și personală a oamenilor, în starea lor de sănătate și bunăstare fizică și psihică și în confortul muncii lor care presupune flexibilitate și echilibru între muncă și viața privată.

Cel mai grav mi se pare că, la patru luni de la începutul pandemiei, cele mai multe companii continuă să țină blocate programele de educație și dezvoltare profesională și personală ale oamenilor lor și nu dau niciun semn că și-ar putea schimba abordarea curând. În astfel de momente de criză, schimbările care se produc în societate și economie sunt majore, iar orice organizație ar trebui să vrea să poată răspunde prompt acestor schimbări. În IT, organizațiile sunt de fapt oamenii care le compun, iar asimilarea de noi cunoștințe, competențe și tehnici de lucru este esențială pentru competitivitate. A îți propune să îngheți totul și să stai efectiv în loc, doar fiindcă trăim momente de mare incertitudine, mi se pare cea mai proastă decizie managerială, cu efecte dramatice pe termen mediu și lung, atât pentru performanța, cât și pentru reputația organizațiilor, ca angajatori.

Sunt de acord că o parte din beneficiile acordate înainte de pandemie trebuie reproiectate, reformate sau chiar eliminate, fiindcă nu mai sunt relevante sau utile, însă apar o mulțime de noi nevoi ale oamenilor, cărora companiile, în imensa majoritate, nu arată că știu să răspundă. Trimiși brusc să lucreze de acasă, mulți angajați nu au spațiul fizic necesar pentru a da randament din propriile locuințe, nu au mobilierul potrivit sau condițiile tehnice cele mai bune pentru a lucra, nu au instrumentele necesare sau nu au liniștea și confortul psihic de care ar fi nevoie. Distanța fizică e dublată de o distanță psihică și relațională, interacțiunile sunt mai rare, comunicarea este mai săracă și climatul de lucru este mult mai rece și formalizat, mulți oameni nu primesc de la șefi și colegi sprijin moral, ghidaj profesional, mentorat în carieră, oportunități de evoluție profesională sau acces la resurse de învățare. Treaba asta nu are cum să mai dureze, foarte mulți oameni spun deschis că le este dor de munca la birou, arătând de fapt că resimt ca absente atât mediul social, cât și preocuparea reală pentru bunăstarea și dezvoltarea propriei persoane.

„Munca poate fi și de acasă, însă inovația rămâne la birou”. În contextul în care majoritatea companiilor mari de IT din Cluj nu s-au reîntors cu echipele la birou (cel puțin asta se știe în piață) care crezi că va fi impactul remote working asupra inovației?

Să o spunem deschis: în imensă majoritate, companiile IT din Cluj nu fac inovație relevantă astăzi, ci fac producție și, uneori, inovație minoră. Există excepții remarcabile, dar acestea sunt prea rare și nu fac decât să confirme regula. Literatura academică face distincția dintre inovația incrementală (ceea ce numim îndeobște ”îmbunătățire” sau ”diversificare” – adăugări minore de valoare la o propunere de valoare existentă, fie că este concretizată ca produs sau serviciu) și inovația radicală sau disruptivă.

Industria IT aparține cu siguranță sferei creative a economiei, însă ceea ce se face azi în Cluj este în imensă majoritate producție după anumite modele preexistente sau inovație incrementală. Adică se lucrează la proiecte care au specificații bine determinate, venite de la beneficiari sau dezvoltate local, însă fără a include invenții și elemente disruptive de inovație, capabile să ofere rezolvări cu totul noi unor nevoi ale umanității și, astfel, să creeze produse, servicii și piețe noi și să aducă pe termen mediu și lung valoare economică extraordinară. În aceste condiții, munca de acasă este perfect compatibilă cu tipologia proiectelor la care lucrează azi oamenii din IT. Atâta vreme cât oamenii primesc sarcini și specificații clare și pot lucra singuri sau în echipe mici care se coordonează prin comunicare digitală, treaba merge.

Însă, pentru a dezvolta proiecte realmente inovative, rețeta este absolut diferită. Ea presupune agregarea într-un spațiu de lucru comun, confortabil și lipsit de presiune, pe termen lung, a unui spectru larg de cunoștințe, competențe și profesioniști cu o mare diversitate în termeni de personalitate, educație, expertiză și caracteristici personale. Frecvența interacțiunilor dintre aceștia, comunicarea informală, colaborarea, dezbaterile, experimentele, testarea, joaca, combinațiile neașteptate de concepte și idei, exersarea unor tehnici creative mai mult sau mai puțin formalizate, toate acestea presupun prezența fizică a membrilor echipei de inovație în același loc, fără a exclude momentele naturale în care aceștia simt nevoia de a se izola, acasă sau în alte locuri, pentru a munci individual sau a decanta interacțiunile și dezvoltările recente.

Așadar, munca poate fi de acasă, dar inovația remarcabilă se va întâmpla mai degrabă la birou. Și când spun birou nu mă refer la clădirile de tip open-office care aglomerează sute de persoane pe același etaj, care se concentrează pe obiectivele de azi, ci mai degrabă indic spații independente și echipe autonome, extrase din contextul organizațiilor și puse să lucreze la subiecte de viitor, așa cum spune și Clayton Christensen în ”Dilema inovatorului” – nu poți face inovație, adică să construiești o nouă paradigmă și concepte legate de viitor, câtă vreme ai un mindset focalizat pe prezent și pe optimizarea rezultatelor într-o paradigmă deja rodată. Deci inovația rămâne la birou, dar nu în clădirile de birouri, fiindcă acolo se face producție.

Este sectorul IT atât de important pentru ecosistemul orașului Cluj-Napoca sau este mai degrabă important din perspectiva de branding/ imagine a orașului? Sau și-și?. Un fel de win-win situation. Cunoști vreun studiu care să arate care este impactul acestui domeniu asupra orașului?

Nu am la îndemână studii sau cercetări în această direcție, dar bunul simț și observația obiectivă ne pot ajuta să înțelegem că, fără sectorul IT, Clujul nu ar fi evoluat atât de frumos în ultimul deceniu. Odată cu trecerea în istorie a mentalității naționalist-xenofobe și autosuficiente de tip Funar, ultimii 15 ani au adus o transformare miraculoasă a orașului, bazată pe un singur atu: calitatea excepțională a profesioniștilor și a educației lor.

Deschiderea spre lume și folosirea inteligentă a capacității intelectuale a oamenilor de aici ne-au adus, cum era și firesc, întâi investiții străine în capacități de producție, fie că e vorba de producție industrială sau software, astfel că a fost firesc să vedem dezvoltându-se atât de puternic companiile din categoriile 1 și 2 menționate la început. Această creștere a industriei IT a alimentat și dezvoltarea altor sectoare: evenimentele culturale și festivalurile muzicale, imobiliarele, turismul și serviciile din HORECA sunt cele mai vizibile.

Maturizarea pieței muncii și a profesioniștilor din domeniu, expunerea lor intensă la economia globală și la relații de colaborare cu piața mondială au creat acum contextul favorabil apariției și dezvoltării companiilor care își propun să iasă cu curaj în lume cu produse și servicii proprii. În tehnologia informației, avem marele avantaj că nu există handicapul de sute de ani pe care îl avem în cultură și civilizație sau cel de decenii pe care îl înregistrăm în infrastructura de transporturi. Avem oameni foarte creativi, calități native și o școală bună pentru acest sector, așa că, dacă învățăm cum să finanțăm și să marketăm aceste produse și servicii, nu ar trebui să mai avem complexe și putem conta tot mai mult pe plan internațional. Și veți vedea în anii care urmează că vor apărea tot mai multe companii locale care construiesc și livrează produse și servicii remarcabile, cu succes consistent pe piața globală.

Ca să concluzionez, prezentul dar mai ales viitorul Clujului prezintă o dependență directă de industria IT și nu putem vorbi aici doar de un artificiu de branding sau un exercițiu de PR. Mai este mult până când companiile din domeniu să reușească să construiască un ecosistem coerent și să prezinte o ierarhie credibilă, bazată pe performanța în inovație și nu pe munca cu ora. Dar cred că această pandemie, cât ar fi ea de dificilă pentru toți, ajută la schimbarea rapidă a peisajului, vedem deja companii din outsourcing care pierd oameni și importanță, în vreme ce alte organizații, mai agile, mai inteligente și mai orientate către propriul capital uman și intelectual, cresc în ciuda dificultăților de moment.

Citiți și:

Sectorul IT din Cluj după șocul pandemiei: Între reinventare și riscul unui nou model de business