Sectorul neguvernamental a sprijinit intensiv, în ultimii ani, înfiinţarea de cooperative în mediul rural. Lucrurile se mişcă, însă, foarte greu – din totalul de 743 de cooperative existente la finalul lui 2014, doar 390 şi-au depus bilanţul. Şi totuşi, asocierea rămâne singura soluţie prin care micii producători pot să-şi facă loc pe piaţa de desfacere.

Centrul Român de Politici Europene, înfiinţat în 2009 cu scopul de a furniza expertiză în domeniul politicilor publice, a lansat, la jumătatea lui iunie 2016, o primă analiză a sectorului asociativ în scop economic, cel al cooperativelor agricole. Susţinută de Romanian-American Foundation (RAF), cercetarea vine în contextul dezbaterilor privind politici publice care să targheteze reformarea sectorului asociativ agricol din România. Deşi concluziile evidenţiază dimensiunea scăzută a sectorului şi gradul incipient de dezvoltare, experienţa primelor cooperative agricole capitaliste demonstrează că asocierea poate fi, pentru proprietarii de ternuri care vor să trăiască din agricultură, biletul de acces către o piaţă dominată de volume.

Atunci şi acum

Ioan Repede nu-şi aminteşte prea bine cum se întâmplau lucrurile în CAP-urile comuniste, dar ştie lucrul esenţial care diferenţiază Cooperativa Agricolă Lunca Someşului Mic, al cărei preşedinte este, de structura de tristă amintire: „Eram copil pe-atunci, dar ştiu că pământurile erau ale statului, că le luaseră de la oameni”. În Lunca Someşului Mic, înfiinţată la Apahida în 2013 cu ajutorul unui proiect al Fundaţiei Civitas Cluj, finanţat de RAF, fiecare membru îşi lucrează propriul teren şi este sprijinit de Cooperativă – pentru care plăteşte o cotizaţie anuală de 1.500 de lei – la vânzarea produselor, dar şi la transportul mărfii sau procurarea seminţelor. În plus, într-o cooperativă, deciziile legate de tipurile de culturi pe care să le planteze membrii se iau mai organizat, iar adunarea generală poate hotărî realizarea unor investiţii în folosul tuturor membrilor – la Lunca Someşului Mic, de exemplu, în acest fel a fost amenajat un depozit frigorific. Axată pe producţia de legume-vărzoase, Cooperativa Lunca Someşului Mic a livrat în primul an agricol de funcţionare, 2013-2014, aproximativ 350 de tone de legume şi varză, în valoare de aproximativ 52.000 de euro, producţia ajungând la 640 de tone şi 110.000 de euro în 2014-2015 şi 420 de tone şi 117.000 de euro până acum în 2016. De la înfiinţare şi până acum, cooperativa a trecut printr-un proces de stabilizare a structurii de membri – au fost 17 fondatori, din care o parte s-au retras, dar alţii s-au înscris în loc, astfel încât acum sunt 15. Important este că, după trei ani, cooperatorii şi-au mărit cu peste 10% suprafaţa de producţie şi vând, în medie, 50% din recoltă prin cooperativă (o treime dintre ei vând peste 80% din producţia proprie prin cooperativă) şi că tot mai multe supermarketuri de genul Kaufland, Profi sau Cora sunt deschise la colaborări. Cooperatiştii îşi doresc acum propriul depozit – se gândesc să cumpere un teren pentru asta – şi vor să intre pe segmentul produselor procesate, respectiv murături, legume uscate şi sucuri. În plus, tot cu sprijinul Fundaţiei Civitas, se pregătesc să lanseze în această toamnă un serviciu nou, coşul cu legume, de livrare acasă a produselor proaspete.

Radu Telecan – vicepreşedinte, Ioan Repede – preşedinte şi Radu Bot – manager. Cooperativa Agricolă Luna Someşului Mic are acum 15 membri, dar este deschisă şi altor proprietari de terenuri

În căutarea încrederii pierdute

Cifre de afaceri cooperatiste

Prima analiză dedicată cooperativelor, realizată de Centrul Român de Politici Europene (CRPE), care a documentat procesul de pilotare a cooperativelor agricole, arată că cele mai multe cooperative s-au înfiinţat între anii 2009 şi 2013: 499 de cooperative agricole şi cele mai multe cooperative sunt în judeţul Botoşani – 104, mai mult decât dublu faţă de următoarele judeţe din listă – Constanţa, Braşov, Cluj şi Teleorman, care au între 30 şi 20. Din totalul cooperativelor agricole din România, doar 178 au declarat cifre de afaceri peste 0 (nu au fost luate în calcul cooperativele înfiinţate în 2014 şi 2015).
15 – până în 5.000 de lei
5 – între 5.000 şi 10.000 de lei
44 – între 10.001 şi 50.000 de lei
18 – între 50.001 şi 100.000 de lei
23 – între 100.001 şi 200.000 de lei
24 – între 200.001 şi 500.000 de lei
11 – între 500.001 şi 1.000.000 de lei
5 – între 1.000.001 şi 2.000.000 de lei
12 – între 2.000.001 şi 5.000.000 de lei
9 – între 5.000.001 şi 10.000.000 de lei
8 – între 10.000.001 şi 20.000.000 de lei
4 – peste 20.000.000 de lei

Ca şi fundaţie, Civitas a început să dezvolte programe în domeniul dezvoltării rurale din 1992, dar primul proiect asemănător, centrat pe promovarea asocierii ca soluţie privind nevoia accesului pe piaţă l-a dezvoltat în 2006-2007 când, cu ajutorul unei finanţări norvegiene, a contribuit la înfiinţarea unei asociaţii de pomicultori la Lupeni, lângă Odorheiul Secuiesc. „Ei cultivă acolo mere din soiuri neintensive, tradiţionale. Iar dacă iniţial au pornit cu 20 de membri, au ajuns acum la aproape 40 şi şi-au făcut şi o unitate de procesare”, spune Valentin Filip, manager de proiect la Fundaţia Civitas pentru Societatea Civilă. După această experienţă, Civitas a fost contactată în 2010-2011 de RAF, care este interesată de dezvoltarea mediului rural în România. „Au văzut ce am făcut la Lupeni şi au vrut să lucrăm împreună, în special pe domeniul ăsta al asocierii-dezvoltării rurale, zonă în care este şi un vid, cumva, al intervenţiei. Şi ei au venit cu partea de finanţare – au susţinut activitatea noastră, dar au şi subvenţionat, câteva luni, activitatea cooperativei, printr-un sprijin pentru salarii şi chirie. În 2011 am început discuţiile, în 2012 a început activitatea şi în 2013 s-a înregistrat oficial cooperativa”, explică Filip. Nu a fost deloc uşor, îşi aminteşte Valentin, care în perioada de promovare a ideii a vorbit direct cu vreo 50-60 de proprietari de terenuri (la telefon şi pe mail a abordat şi mai mulţi oameni): „Ne-am întâlnit cu grupuri mai mari şi la Jucu şi la Bonţida la Primărie, dar şi la bar sau pe câmp, adică acolo unde l-am găsit pe fiecare”. Oamenii nu prea aveau încredere în aceast idee,  dar nici faţă de Civitas -„ întrebarea era: ok, dar voi ce interes aveţi?” – sau unii în alţii. „Eu zic că e firesc. Aşa cum încrederea se construieşte cu fiecare promisiune respectată, mi se pare că şi neîncrederea asta s-a construit, eşec după eşec, timp de 25 de ani. Important e ca, atunci când găseşti un mic cârlig de încredere, să te ţii de el. Să construieşti în jurul lui. Şi asta am făcut şi continuăm să facem noi”, povesteşte Valentin Filip. Civitas a fost transparentă în relaţia cu producătorii, spunându-le care este avantajul concret al ei, ca organizaţie, în această iniţiativă – respectiv plata salariilor membrilor echipei de proiect. Dar membrii cooperativei şi-au dat seama, în timp, că organizaţia are un interes sincer în dezvoltarea rurală.

Şi alţii au dovedit

Tot în programul „Dezvoltare rurală prin antreprenoriat şi asociere”, finanţat de RAF, a fost creată şi Cooperativa Legume de Vidra, din judeţul Ilfov), iar Asociaţia Legume – Fructe Prisăcani, din judeţul Iaşi, a fost sprijinită să devină activă economic. În cazul Cooperativei Legume de Vidra, în 2013 s-a pilotat un sistem de vânzări directe prin intermediul unei platforme online, care a generat încasări de aproximativ 16.000 de lei. Vânzările au crescut semnificativ, de la un an la altul – în 2014 au fost de 416.000 de lei, pentru ca în 2015 să se dubleze. În plus, contractele succesive cu Mega Image, ultimul este semnat până în decembrie 2016, au trezit interesul altor producători locali – numărul de membri a crescut de la 12 la 21 şi se estimează că în perioada următoare vor mai fi primiţi în cooperativă alţi 10 membri. În februarie 2015 a fost creat şi un loc de muncă în cadrul cooperativei – cel de manager, care a fost ocupat de unul dintre membri, care în 2014 îndeplinise voluntar această sarcină – iar exploatarea propriilor loturi în vederea producerii de legume pentru vânzarea în sistemul retail a determinat angajarea de forţă de muncă sezonieră din comunitatea locală. În cazul Asociaţiei „Legume – Fructe Prisăcani”, care are peste 200 de membri, dintre care doar 16 activi, Civitas a contribuit la crearea brandului Rodinia şi la obţinerea, în septembrie 2014, a unui contract încă în derulare cu hipermarketul Auchan din Iaşi. Începând cu luna octombrie 2014, comenzile săptămânale ale retailerului au fost de 1-2 tone, valoarea de achiziţie estimată pentru 2014 ajungând la 90.000 de lei. Ca şi Lunca Someşului Mic, Legume de Vidra şi Legume-Fructe Prisăcani au planuri de extindere şi eficientizare, indiferent că este vorba despre modificarea formei de asociere, pentru a deveni eligibile pentru diverse fonduri europene sau de diversificare a produselor prin dezvoltarea de servicii de procesare. Procesarea ar rezolva una dintre problemele pe care le au acum cooperatorii – preţurile mici pe care le obţin la vânzarea de volume mari către hiper şi supermarketuri.

Ameninţări şi aşteptări

Preşedintele Cooperativei Lunca Someşului Mic, Ioan Repede, spune că s-a întâmplat ca preţul cu care a vândut varza la o piaţă de angros (cu 1,7 lei kg), să fie şi de 150% mai mare faţă de cel pe care l-a primit de la hipermarket (70 de bani kg). Acesta este motivul pentru care toţi producătorii preferă să-şi vândă producţia şi individual, în pieţe volante sau pe piaţa de angros – ceea ce reprezintă o ameninţare la adresa cooperativei, dar şi un stimulent, pentru că forţează managerii să găsească deal-uri din ce în ce mai bune. „Cooperativa trebuie să fie pe break even, să aibă venituri mai mari decât cheltuielile – acesta este firul roşu care ţine lucrurile împreună. Nu dorim o cooperativă bogată cu producători săraci; dorim o cooperativă pe zero, care să funcţioneze. Nu vrem ca ea să-şi ducă profitul la bursă, dar vrem să aibă producători bogaţi”, spune şi Valentin Filip. În cazul cooperativei Lunca Someşului Mic, cheltuielile de administrare ale cooperativei ajung la 65.000 de lei anual, bani care sunt acoperiţi din comisionul perceput la transport (5%) şi cotizaţia de membru (1.500 de lei). „Excedentul îl ducem ori în reducerea comisionului, ori în investiţii. Aşa cred că ar trebui să fie un model cooperatist – să funcţioneze, să aibă şi un fond de dezvoltare, dar capitalizarea să meargă pe membri”, adaugă Filip. Iar acesta este un alt aspect important care diferenţiează cooperativele capitaliste de cele socialiste şi care-i face pe proprietarii de terenuri să creadă că vor avea o soartă cu totul diferită.

Cooperativa trebuie să fie pe break even, să aibă venituri mai mari decât cheltuielile – acesta este firul roşu care ţine lucrurile împreună. Nu dorim o cooperativă bogată cu producători săraci; dorim o cooperativă pe zero, care să funcţioneze.

Valentin Filip, manager de proiect la Fundaţia Civitas pentru Societatea Civilă

Din septembrie, legumele Luncii Someşului Mic vor fi distribuite la domiciliu, într-un coş al ţăranului care mai conţine produse apicole şi din plante medicinale şi aromatice.

10 idei de superafaceri la ţară

Specialiştii revistei „Idei de Afaceri” au identificat 10 activităţi agricole profitabile, „care se înscriu perfect în tendinţele actuale, bucurându-se de o clientelă consistentă, fără să aibă, deocamdată, concurenţă serioasă pe piaţă”. Informaţiile despre fiecare afacere au fost culese „din sursă credibilă” – intreprinzători care desfăşoară deja cu succes aceste afaceri, pe suprafeţe nu neapărat mari – 500-1.000 de metri pătraţi.

1. Creşterea caprelor – producţia de lapte este contractată în avans, având în vedere beneficiile consumului – are proprietăţi antiiflamatorii, stimulează sistemului imunitar, echilibrează tensiunea arterială etc. Rasa autohtonă Carpatina are o producţie de 1,5 l/zi, timp de opt luni pe an. La un preţ de 3,5 l (la angro) şi un efectiv de 100 de capre rezultă încasări anuale minime de peste 125.000 de lei. Comercializarea specialităţilor aduce şi mai mulţi bani – brânza se vinde cu 14 lei/kg, iar carnea de ied cu 15-20 lei kg.
2. Cultivarea trandafirilor. Pe o suprafaţă de 2.000 de mp, de exemplu, poţi cultiva în jur de 1.200 de butaşi de trandafiri, de pe urma cărora se obţin, într-un an, 10.000 de borcane de dulceaţă (12 lei borcanul), 5.000 de sticle de sirop (14 lei sticla) şi 3.000 de sticle de oţet (10 lei sticla). Cumulat, asta înseamnă 220.000 de lei pe an. Se mai fac bani din comercializarea de flori proaspete sau din uleiul esenţial, ingredient utilizat în industriile farmaceutică şi cosmetică, al cărui preţ ajunge la 4.000 de euro/kg!
3. Apicultura. Mierea are o valoare nutritivă excepţională: 1 kg de miere echivalează cu 30 de banane, 50 de ouă sau 12 kg de carne. Producţia mondială anuală de miere este de cca 1,2 milioane de tone, generând venituri de peste 3 miliarde de euro. Piaţa din România este departe de a-şi fi atins capacitatea maximă – potenţialul melifer al ţării noastre oferă loc pentru cel puţin încă 500.000 de familii de albine.
4. Producţia de ouă ecologice. Piaţa ouălor ecologice este pe o traiectorie ascendentă, pentru că tot mai mulţi consumatori sunt interesaţi de o alimentaţie sănătoasă. Afacerea se pune uşor pe picioare – daca ai terenul, ai scăpat de cea mai mare parte a investiţiei iniţiale; găinile nu pun probleme deosebite, iar desfacerea este asigurată.
5. Carne de porc ecologică. Avantajul României este că aici avem toate condiţiile de producere şi de creştere a raselor de porci dietetici: un mediu sănătos pentru ca porcii să-şi manifeste comportamentul instinctiv – râmat, păscut, tăvălit în noroi; hrănire şi întreţinere fără aditivi furajeri, chimicale sau aditivi alimentari. Un argument: reluarea, la începutul anului trecut, a exportului de carne către ţările comunitare.
6. Creşterea prepeliţelor. Dintr-un ou de prepeliţă pentru incubat, care te costa 0,6 lei, obţii o prepeliţă care, de-a lungul perioadei ei de fertilitate (de cca 10 luni), va face în jur de 300 de ouă, pe care le poţi vinde cu 0,3 lei bucata – 90 de lei încasări din care, după ce scazi toate cheltuielile cu incubarea, hrana, apa, energia electrică, ambalarea etc. îţi rămâne un profit curat de aproximativ 60 de lei.
7. Fructe de pădure. Numărul clienţilor este din ce în ce mai mare; în plus, pe lângă vânzarea directă poţi să te adresezi cofetăriilor, patiseriilor, supermarketurilor şi restaurantelor sau producătorilor de iaurturi, sucuri de fructe, dulceţuri, siropuri, produse cosmetice sau medicale.
8. Cultivarea legumelor ecologice. Se estimează că, foarte curând, pe aproape o şesime din suprafaţa arabilă a Europei se vor cultiva legume ecologice, în ferme de dimensiuni mici sau mijlocii, axate pe nu mai mult de două tipuri de produse. Secretul succesului este să amenajezi o seră care să producă în afara sezonului normal de cultură. Veniturile vor creşte spectaculos.
9. Cultivarea cătinei – 1 litru de ulei de cătină se vinde cu 150-250 de euro şi de pe un singur hectar cultivat poţi obţine 250-270 de litri de ulei. Începand cu anul 3 de la plantare, cultura de cătină are un potenţial productiv de cca 20 de tone/ha, preţul de vânzare fiind de 1,7-1,9 euro/kg. Cătina rezistă la temperaturi scăzute (-40 de grade C), dar se comportă bine şi la +40 grade Celsius şi creşte fără fertilizatori şi pesticide de sinteză, conditie imposibil de indeplinit la alte specii de pomi sau arbusti fructiferi.
10. Creşterea curcanilor. În România vorbim de o cantitate de până la 1 kg de carne pe cap de locuitor pe an, adică de o piaţă de circa 18.000 de tone pe an, dar în următorii 5-6 ani este de aşteptat ca valorile să crească până la circa 7 kg/cap de locuitor. Curcanii au o carne cu un conţinut scăzut de grăsimi, dar bogată în fier, zinc şi magneziu şi cresc relativ rapid. Puii ajung la maturitate în 6 luni, adica la o greutate de 25 kg curcanii şi 16-18 kg curcile. Preţul cărnii este, în medie, de 15 lei/kg viu, respectiv 20 lei/kg de pasăre tăiată.

„Întovărășirea” heirupistă din anii 1950 a fost înlocuită de asocierea voluntară

Afaceri ne-agricole la ţară

Pe site-ul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a apărut, în februarie, noul ghid privind submăsura 6.2 „Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale”, dedicată fermierilor care deţin exploataţii agricole de mici dimensiuni şi întreprinzătorilor din mediul rural ce se încadrează în categoria micro-întreprinderilor sau întreprinderilor mici şi care sunt interesaţi să dezvolte afaceri în domenii non-agricole. Prin aceasta submăsură se pot finanţa:

• Activităţi de producţie (ex: fabricarea de textile, îmbrăcăminte, articole de marochinărie, articole de hârtie şi carton; fabricarea produselor chimice, farmaceutice; activităţi de prelucrare a produselor lemnoase; industrie metalurgică – fabricare construcţii metalice, maşini, utilaje şi echipamente; fabricare produse electrice, electronice) în vederea comercializării, producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile pentru desfăşurarea propriei activităţi, ca parte integrantă a proiectului etc.;

• Activităţi meşteşugăreşti (ex: activităţi de artizanat şi alte activităţi tradiţionale non-agricole (ex: olărit, brodat, prelucrarea manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii etc.);

• Activităţi turistice (ex: servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement şi alimentaţie publică);

• Servicii (ex: medicale, sanitar-veterinare; reparaţii maşini, unelte, obiecte casnice; consultanţă, contabilitate, juridice, audit; servicii în tehnologia informaţiei şi servicii informatice; servicii tehnice, administrative etc).
Sprijinul public nerambursabil va fi de 50.000 de euro/proiect, cu excepţia activităţilor de producţie, servicii medicale, sanitar-veterinare şi de agroturism, pentru care valoarea sprijinului este de 70.000 de euro/proiect, în baza unui plan de afaceri.