Profesorul Peter Gross predă jurnalism în Statele Unite. S-a născut la Timișoara și a plecat din țară la începutul anilor 1960. După eliberarea României de comunism spune domnia sa, „am avut plăcerea imensă să mă întorc în țara mea de naștere și privilegiul de a încerca să contribui în felul meu foarte modest la programele de jurnalism la universități românești.” L-am căutat acum și i-am solicitat o discuție despre cum arată presa astăzi, ce s-a întâmplat cu ea, ce riscuri noi au apărut și ce e de făcut. „În SUA”,mi-a răspuns, „credibilitatea mass-media este în scădere de aproape 30 de ani și mass-media din alte țări a avut întotdeauna, credibilitate limitată. Funcția principală a mass-media tradiționale de astăzi este, de fapt, să-și recâștige credibilitatea. Democrația este în mare pericol atunci când publicul nu are nici o modalitate sigură de a se informa cu privire la problemele zilei”.

Sarcina principală a mass-media tradiţionale de astăzi este, de fapt, să-şi recâştige credibilitatea

Domnule profesor Peter Gross, ce înseamnă să fii jurnalist cu adevărat, cum trebuie să arate presa profesionistă, în viziunea dvs?

Un jurnalist este un reporter și observator, nimic mai mult; un om care colectează informații de importanță pentru cetățenii care au nevoie să știe ce se întâmplă în comunitatea lor locală, națională, și mondială. Aceasta înseamnă a avea și a respecta un set de standarde care fac profesia să fie obiectivă, așa cum este omenește posibil. Aceste standarde încep și se termină cu informații corecte și complete obținute din surse fiabile, care sunt în mod continuu re-evaluate. În mod natural, munca presupune, de asemenea, să explice aceste informații într-un context mai larg și de a face acest lucru într-un mod echilibrat, echitabil și lipsit de prejudecăți. Astăzi, în România, cât și în SUA, formatorii de opinie, editorialiștii și alți autori au atins o anumită preponderență și sunt confundați cu jurnaliștii. Din păcate, ei contribuie la confuzie, ignoranță, și știri false.

Trecerea de la presa clasică la cea electronică a însemnat o revoluție pe care poate n-am digerat-o cu totul. Încă ne poticnim în a gestiona fenomenul. Ce vulnerabilități aduce cu ea presa electronică? Este mai fragilă, mai ușor de compromis? 

După cum ați subliniat, efectele și importanța mass-media electronice nu sunt încă pe deplin înțelese. Ceea ce știm este că oferă fiecărui individ posibilitatea să se joace de-a jurnalistul, să-și exprime punctele de vedere, să comunice informații și știri fără respectarea standardelor jurnalistice. Aceasta este principala problemă cu mass-media electronice, care cuprinde o varietate de platforme. Presa tradițională a jucat rolul de Gatekeeper, adică decide pe baza valorilor de știri adoptate în societățile democratice ce ar trebui și nu ar trebui să fie raportate și, în conformitate cu standardele jurnalistice, modul în care ar trebui să fie făcut, și când spun asta, eu mă gândesc în special la standardele care obișnuiau să fie operative în jurnalismul american. Azi, mass-media electronică nu joacă rolul de Gatekeeper și cei care se joacă de-a jurnaliștii nici nu respectă standarde. Ei nu trebuie să facă acest lucru, deoarece nu au responsabilități profesionale și nimeni nu supraveghează activitatea lor; acest lucru este valabil mai ales în social media. Asta face posibil tot felul de manipulări informaționale, de la simpla manipulare politică la războiul de informații realizat azi de Rusia.

Avem de-a face cu adevărate ravagii pe care le fac știrile false, fake news-urile, în situația în care mijloacele electronice pot distribui informația cu ușurință și rapiditate în toate colțurile lumii. Cum putem separa apele? Cum alegem, cum poate discerne un cititor între o știre falsă de una reală? 

Exact, bine spus. Este dificil, dacă nu chiar imposibil, să separăm știri false de jurnalismul de bună credință. Dezinformarea, manipularea, propaganda și farsele au fost întotdeauna o parte a comunicării de masă. Așa-zisa descoperire că există știri false în timpul alegerilor în SUA și în alte țări, sau în acțiunile internaționale ale Rusiei, este o descoperire falsă. Știrile false sunt pur și simplu mai abundente astăzi și mai pronunțate acum când mass-media tradiționale nu mai sunt cele mai importante mijloace de comunicare în masă, și vorbesc aici despre mass media americană ale căror standarde sunt acum sub semnul întrebării. Știu foarte bine că mass-media tradiționale din alte țări nu au respectat standardele jurnalistice niciodată și au contribuit în mod continuu la un sau alt tip de știri false. Publicul nu este destul de educat pentru a discerne ceea ce este o veste reală sau falsă, în primul rând pentru că atât de multe știri sunt undeva intre real si fals, din cauza „perspectivelor” aduse la raportarea și prezentarea știri. Mulți membri ai audienței nu sunt preocupați să facă distincția între știrile reale și false; ei se concentrează doar asupra a ceea ce se potrivește prejudecățile lor. Problema nu poate fi rezolvată cu ușurință. Mass-media tradiționale, cele care operează cu standarde profesionale reale, trebuie să fie încă o dată bulevardul principal pentru știri și informații și, de asemenea, avem nevoie să educăm publicul în ceea ce privește nevoile informaționale ale democrației și să explicăm ce fel de jurnalism servește acestor nevoi.

Ce îi învățați pe studenții dvs în această privință?

Noi îi învățăm standardele jurnalistice tradiționale; îi învățăm că, în cazul în care nu respectă aceste standarde, ei sunt pe muchie de cuțit, între jurnalism bun și dezinformare, manipulare și propagandă.

Credibilitatea presei are de suferit sau se întărește sub asaltul dezinformării venit din zonele neprofesionalismului? Dacă publicul nu mai are încredere în nimeni, dacă îi suspectează de minciună pe toți furnizorii de informație, care mai este rolul presei?

Este logic să se presupună că dezinformarea și manipularea, provenind din social media și alte mijloace electronice, va consolida credibilitatea mass-mediei tradiționale. Dar credibilitatea mass-mediei tradiționale a suferit chiar înainte de apariția noilor media. Prin urmare, cei care recunosc că social media și rețelele sociale nu sunt bune furnizoare de știri nu vor reveni în mod automat la mass-media tradiționale.

În SUA, credibilitatea mass-media a fost în scădere de aproape 30 de ani și mass-media din alte țări au avut întotdeauna credibilitate limitată. Funcția principală a mass-media tradiționale de astăzi este, de fapt, să-și recâștige credibilitatea. Democrația este în mare pericol atunci când publicul nu are nicio modalitate sigură de a se informa cu privire la problemele zilei.

Jurnalistul? Este un reporter şi observator, un om care colectează informaţii de importanţă pentru cetăţenii care au nevoie să ştie
ce se întâmplă în comunitatea lor locală, naţională şi mondială

Există o relație strânsă între presă și democrație, dar și între dezinformare și manipulare. Cine profită de haosul creat? Cine vorbește în post-adevăr? Doar politicienii? Este creația exclusivă a politicienilor sau are și presa rolul ei? Sau aici intră în scenă rețelele de socializare?

În mod evident, numai cei care sunt împotriva liberalismului profită din acest haos. Atât stânga politică și dreapta sunt dornice să distrugă liberalismul și lucrează în mod activ pentru a face acest lucru. Atacurile asupra liberalismului trebuie să fie combătute în orice moment.

Politicienii și adepții ideologiilor vorbesc despre post-adevăr adversarilor lor, fiind postfapt cu privire la propria lor postveridicitate. Socializarea pentru democrație este semnificativă numai atunci când este efectuată în tandem cu aculturație la valorile liberale.

„Proprietarii de media trebuie să înțeleagă că ei dețin un tip foarte special de afacere, una care are doar un singur scop: responsabilitate socială.

Cum ar trebui să se ducă lupta împotriva manipulării, a știrilor false? Cum identificăm știrile false și cum ar trebui să acționăm, care este cea mai bună rețetă împotriva acestui tip de virus?

Trebuie să găsim o combinație de soluții; o singură soluție nu va fi suficient. Și trebuie să includem o serie de instituții în acest proces. Creșterea recentă a grupurilor de verificare a faptelor este un început. Pana acum aproximativ 15 ani, cele mai mari mass-media americane angajaseră fact-checkers, de exemplu; ei ar trebui să fie re-angajați. Organizațiile profesionale de jurnalism au nevoie să stabilească standarde la care toți jurnaliștii sunt ținuți în permanență și unul dintre aceste standarde trebuie să abordeze necesitatea jurnaliștilor de a opri raportarea din perspective personale, politice sau ideologice. Acest tip de „spin” al faptelor este o modalitate de a crea știri false și eliminarea acestui „spin” ar fi un pas înainte spre eliminarea „virusului”.

Proprietarii de media, de asemenea, trebuie să înțeleagă că ei dețin un tip foarte special de afacere, ei „vând” un produs unic al cărei succes depinde de credibilitate și au doar un singur scop: responsabilitate socială. Numai în cazul în care acceptă acest fapt, poate organizația profesională să aibă importanță și să fie responsabilă pentru calitatea jurnalismului practicat.

S-a mers până departe, o falsă declarație a premierului israelian a primit o amenințare cu arme nucleare din partea celui pakistanez, dar ne putem aștepta și la accidente majore, cu finalitate? Există pericolul ca genul acesta de fake-uri să nu fie demontate la timp și să producă efecte în realitate? Ne putem aștepta la catastrofe create in laborator?

Știri false au existat întotdeauna într-o formă sau alta și au fost utilizate de către politicieni și lideri mondiali. Evident că astăzi unul dintre efectele știrilor false este că politicienii le folosesc ca o scuză pentru a reacționa la lucruri despre care ei știu că nu au fost niciodată spuse sau făcute. Demagogia dă naștere la mai multă demagogie. Acest lucru este periculos, deoarece excită opinia publică și ar putea duce la o catastrofă. Cu sau fără știri false, lumea este întotdeauna pusă în pericol de lideri, cei care, la urma urmei, conduc politica, pun în practică ideologii, și conduc politica externă.

Există și posibilitatea ca societatea să producă anticorpi, instrumente de apărare? În fața asaltului „mediatic” de toate tipurile instituțiile se întăresc? Se maturizează?

Nu neapărat. Cred că doar o societate care este deja matură, cu instituțiile mature,

poate rezista sau să fie în măsură să corecteze o direcție greșită în care a luat-o o țară / societate. Dar nici chiar asta nu este sigur. Există întotdeauna posibilitatea ca indivizii, prin forța și calitățile lor, prin personalitatea lor și stilul de a conducere, să ducă la maturizarea instituțiilor și societăților, și, prin urmare, să creeze rezistență la știri false și la lideri demagogi.

Putem să punem succesul lui Donald Trump și Brexitul în paradigma postadevăr?

Nu, nu cred. Trump și Brexit nu au nimic de-a face cu postadevăr, după părerea mea. Succesul lor are de a face cu un deficit de liberalism și comportament democratic. Pe scurt, Uniunea Europeană a fost și este intolerantă, nu ascultă opiniile și preocupările cetățenilor din țările membre. În SUA, așa-numiții liberali, în zilele noastre sunt în mare parte stângiștii care văd socialismul ca pe o soluție la problemele noastre, sunt aroganți, dictatoriali și, disprețuiesc toate celelalte puncte de vedere. Ei îl acuză pe Trump și adepții săi că au creat și au trăit într-o lume post-adevăr, ce-a ce e corect, dar ei nu vor, desigur, să recunoască că și ei fac același lucru.

Țările estice, aflate încă în copilăria democrațiilor lor, pot fi și mai vulnerabile la astfel de „atacuri” sau sunt mai călite de experiența comunistă care le-a furnizat minciuna pe post de adevăr timp de aproape 50 de ani. Suntem mai imuni sau mai naivi?

Ca o generalizare, sistemul de învățământ din Europa de Est nu a reușit să predea lecțiile învățate în perioada comunistă. Mulți oameni tineri sunt dornici de democrație, dar nu înțeleg că acest lucru se referă pur și simplu la procesele prin care funcționează o societate și că valorile liberale sunt cele care despart „democrația” rusă de democrația americană, de exemplu. Prea mulți tineri sunt naivi – în parte, acest lucru are de a face cu tinerețea – dar așa sunt și atât de mulți din generația mai în vârstă. Cred că istoria a demonstrat că nimeni nu este imun la demagogie. Elitele sistemului educațional și cultural trebuie să educe cetățenii cu o înțelegere clară a democrației și relația sa cu liberalismul, și numeroasele pericole pe care le aduce illiberalismul. Este clar că majoritatea liderilor politici de azi nu vor face acest lucru. Istoria, de asemenea, a arătat că, din păcate, intelectualii pot fi, de asemenea, naivi când vine vorba despre pericolele illiberalismului și, în multe cazuri, sunt la fel de neechipați pentru a rezista la false și demagogie. și din păcate, în prea multe cazuri, contribuie la ambele.

Pe subiectul „Soros” s-au creat multe speculații. În unele state este prezentat ca răul în persoană, vinovat de toate turbulențele, acuzat de guvernul ungar, de puterea din România, de Rusia, și de o parte a Americii. Pe de altă parte, miliardarul a investit mulți bani in deschiderea societăților spre democrație. De ce i s-a creat o astfel de imagine?

Cred că istoria a demonstrat că nimeni nu este imun la demagogie. Elitele sistemului educațional și cultural trebuie să educe cetățenii cu o înțelegere clară a democrației și liberalismului. Este clar că majoritatea liderilor politici de azi nu vor face acest lucru.

Soros este oarecum o enigmă. El a făcut mult bine. El este o țintă ușoară, cu toate acestea, pentru cei care văd democrația și liberalismul ca o amenințare. Pe de altă parte, mulți americani sunt sceptici cu privire la liberalismul său din cauza sprijinului acordat de către el cauzelor stângiste și indivizilor stângiști. Și, desigur, în țările est europene în care există fenomenul antisemitismului fără evrei, antisemitismul și-a găsit o țintă reală în Soros.

Formatorii de opinie, editorialiştii şi alţi autori, astăzi, în România, cât şi în SUA, au atins o anumită preponderenţă şi sunt
confundaţi cu jurnaliştii. Din păcate, ei contribuie la confuzie, ignoranţă şi ştiri false

Cum vedeți viitorul presei și care pot fi pericolele care o așteaptă? Dar cititorul de presă? Cum arata un scenariu optimist? Dar cel pesimist? 

În scenariul pesimist, mass-media tradiționale care și-au pierdut credibilitatea continuă să existe, iar social media și platformele media bazate pe Internet, care au puțin de a face cu jurnalismul de bună credință, vor continua să conducă lumea informațională. Cel mai optimist scenariu este ca mass-media tradiționale să readopte standardele profesionale și să recâștige credibilitatea și încrederea.

În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, populiștii de pe stânga și dreapta și alți demagogii vor avea cele mai mari șanse de a cuceri țările lor, iar conducători ambițioși, expansioniști vor provoca o serie de conflicte internaționale, unele foarte sângeroase. Democrația liberală a fost stabilită prin crearea sferei publice, care, la rândul său, nu ar putea funcționa în mod optim fără existența sistemelor de mass-media libere și profesionale.

Dacă eliminăm mass-media liberă și profesională, întregul edificiu al democrației liberale se năruiește. Asta ar fi o întoarcere la vârstele întunecate și cu siguranță, o tragedie pentru noi toți.