Noua Zeelandă și-a stabilit ambițiosul obiectiv de a elimina virusul Sars CoV-2 în totalitate. Deviza autorităților de acolo a fost: ”Go hard and go early!” („Acționează în forță și din timp!”). Acum, Noua Zeelandă anunță revenirea la viața aproape normală și lasă în urmă un număr infim de victime.
Despre cum s-a procedat acolo și care ar fi secretul succesului, am discutat cu Mihnea Boștină, om de știință de origine română, cercetător virusolog la Universitatea din Otago (Noua Zeelandă), în interviul următor. El explică în interviu cum a decurs lupta lor și de ce a dat rezultate.
În Noua Zeelandă, în primul rând s-au eliminat confuzia și jumătățile de măsură. Un tip de comunicare directă, completă și regulată a stat la baza succesului. Măsurile au fost clare, bazate pe date științifice și au fost prezentate într-o formă simplă, iar publicul le-a înțeles pentru că totul a fost explicat repetat și detaliat. „Remarcabil este că nu a fost nevoie de măsuri punitive”, explică Boștină în interviu, „la noi în oraș citeam că a fost o singură amendă dată cuiva care era la a patra abatere și în plus era beat la volan”.
SINTEZA: Trăiești în Noua Zeelandă, țară despre care aflăm că a gestionat exemplar epidemia. Cum s-a procedat, concret?
Mihnea Boștină: Unul dintre secretele succesului Noii Zeelande a fost rapiditatea răspunsului. Au existat la începutul lui martie câteva cazuri, dar toate puteau fi legate de cazuri importate din străinătate. Dar în momentul în care a fost descoperit primul caz care nu a putut fi conectat de un caz cunoscut – adică a apărut indicația că există o transmisie constantă în populație – a fost absolut imediat declanșată carantina totală în toată țara. Măsura a însemnat oprirea tuturor activităților neesențiale: ceea ce a inclus închiderea totală a restaurantelor și cafenelelor, a școlilor și universităților, a magazinelor, mallurilor… Practic s-a oprit totul, chiar și colectarea sticlelor. Au rămas doar câteva magazine alimentare, în care putea intra un număr limitat de persoane, colectarea gunoiului, transportul în comun rezervat pentru lucrătorii esențiali, poșta și alte servicii esențiale printre care, evident, agricultura. Toate acestea însă cu reguli stricte de distanțare și igienă.
În ceea ce privește viața de zi cu zi în carantină, a fost foarte important că nu s-au impus restricții asupra deplasărilor fizice. Atât timp cât nu foloseai mașina, puteai să alergi, să te plimbi sau să mergi cu bicicleta cât de mult voiai. Efectul a fost benefic din punct de vedere moral și fizic: multă lume a început să facă plimbări de mulți kilometri pe zi. A fost o vreme superbă săptămânile acestea și, în fiecare zi, puteai vedea familii cu copii, bicicliști, persoane care alergau sau își plimbau câinii până la epuizare.
SINTEZA: Cum este sistemul sanitar de acolo?
Mihnea Boștină: Este un sistem normal pentru o țară civilizată. Fără a ajunge la calitatea unor sisteme din Europa, precum Germania, sunt oferite toate serviciile importante. În plus are avantajul că este gratuit.
Cât privește perioada de față, nu s-a pus problema unei crize de echipament medical sau de medicamente, pentru că numărul cazurilor a fost întotdeauna mic: în cea mai dificilă perioadă au fost spitalizate doar câteva zeci de pacienți la scara întregii țări.
A existat o scurtă perioadă la început când părea că va fi greu de asigurat numărul de teste necesar, dar în cele din urmă totul a decurs normal. Există multe centre de testare și absolut oricine poate merge și cere un test. Au fost făcute mii de teste aleatoriu în populație la magazinele alimentare și absolut toate au fost negative.
Un alt aspect esențial a fost capacitatea de a urmări contactele celor infectați. Se urmăreau până la zece mii de contacte pe zi – așa încât au putut fi localizați, testați și izolați toți cei care au intrat în contact cu persoane infectate.
SINTEZA: Ce mesaje a transmis administrația și cum au fost ele primite?
Mihnea Boștină: Se știe că, în cazuri de criză, încrederea în guvernare este la fel de importantă ca măsurile luate. Trebuie imediat adoptată o poziție unitară, cu puține persoane care să comunice clar măsurile luate, printre acestea neapărat să existe specialiști neimplicați politic, iar fiecare pas și fiecare anunț să fie explicat în detaliu cu întregul raționament și implicațiile posibile, cu punctele esențiale repetate la începutul și la sfârșitul comunicatelor. Exact așa s-a procedat: în fiecare zi, la ora 1.00 p.m., prim-ministrul și medicul care a coordonat răspunsul la nivel național au apărut în fața presei și au anunțat numărul cazurilor și al deceselor, au detaliat situația focarelor etc. După care au preluat în detaliu toate întrebările presei; atunci când nu au avut un răspuns imediat, au revenit cu detalii.
Foarte importante au fost sesiunile pe care prim-ministrul Jacinda Ardern le-a avut pe Facebook. Faptul că toată lumea a putut-o vedea pe canapea, în haine de casă, răspunzând relaxat timp de zeci de minute la întrebări, a dat o dimensiune umană întregii situații și mai ales a arătat că nu există privilegii într-o astfel de situație și că izolarea este o măsură normală pe care trebuie să o urmăm cu toții.
Iar populația a dat, în covârșitoare proporție, un răspuns matur și nu a existat nicio voce discordantă. Deși inițial, au fost opinii care obiectau împotriva închiderii turismului sau economiei, odată ce s-a instaurat carantina, aceste idei au devenit extrem de rare. Cu câteva zile înainte de instalarea carantinei, proprietarul celui mai mare lanț de retail din țară, într-o conversație telefonică cu prim-ministrul a îndemnat la o carantină totală: „e clar că va trebui să închidem totul, așa că mai bine să o facem rapid și scurt”.
Cred că acest tip de comunicare directă, completă și regulată a stat la baza succesului. Măsurile au fost clare, bazate pe date științifice și au fost prezentate într-o formă simplă, iar publicul le-a înțeles pentru că totul a fost explicat repetat și detaliat. Remarcabil este că nu a fost nevoie de măsuri punitive. La noi în oraș citeam că a fost o singură amendă dată cuiva care era la a patra abatere și în plus era beat la volan.
Cred că strategia guvernului, inclusiv formatul aparițiilor publice și expresiile standard folosite, va fi obiectul multor studii viitoare. Până atunci, Jacinda Ardern și-a consolidat poziția de vedetă pe plan local și internațional, iar medicul Ashley Bloomfield, directorul general pentru sănătate, e mai cunoscut și mai iubit decât un jucător de rugby.
SINTEZA: Dar, Mihnea, care au fost pierderile?
Mihnea Boștină: Până la ora actuală există 1.500 de cazuri înregistrate, ceea ce cred că reprezintă o cifră nu foarte departe apropiată de cifra reală. Spun asta pentru că, la o populație de sub cinci milioane de persoane, se fac peste cinci mii de teste pe zi și de peste 10 zile sunt doar 2-3 cazuri zilnice, cu multe zile fără niciun caz. Spre exemplu, în Sud, unde trăiesc eu, și unde în martie erau cele mai multe cazuri, nu a fost înregistrat niciun caz în ultimele trei săptămâni.
Majoritatea cazurilor sunt considerate vindecate, iar astăzi doar două persoane sunt încă în spital în întreaga țară, niciuna la terapie intensivă.
În ceea ce privește decesele până azi erau 21, majoritatea persoanelor în vârstă cu alte probleme medicale. De altfel, majoritatea deceselor provin de la un cămin de bătrâni și de multe zile majoritatea testelor pozitive sunt asociate cu acest focar.
Un detaliu important pe care trebuie să îl observăm este traiectoria diferită a numărului de cazuri și a deselor. La un moment dat, erau 1.000 de cazuri și un deces, iar câteva săptămâni mai târziu aveam 1.500 de cazuri și 21 de decese. Există prin urmare un decalaj care arată cât de dificilă este evoluția cazurilor grave și cât de importantă este găsirea unor tratamente specifice acestor pacienți.
SINTEZA: Te rog să ne spui, cum s-a procedat în privința școlilor? Și cum se prevede ieșirea din izolare?
Mihnea Boștină: Școlile au fost închise total, inclusiv restul economiei, timp de patru săptămâni – adică pe timpul nivelului 4 de carantină.
După aceasta au urmat două săptămâni de nivel 3 în care economia s-a deschis parțial – se estimează că aproximativ 75% din economie a început să funcționeze în acest stagiu. În afara regulilor de igienă și distanțare fizică, principala cerință a fost limitarea la zece a numărului de persoane cu care intri în contact. Spre exemplu, fiecare etaj dintr-o clădire nu poate avea mai mult de zece persoane prezente în același timp, iar aceste persoane sunt aceleași.
La nivelul 3 s-au deschis școlile doar pentru copiii sub 14 ani, care în mod legal nu pot fi lăsați nesupravegheați acasă și trebuia găsită o soluție pentru părinții care se întorceau la muncă. Cu toate acestea lecțiile erau în continuare doar online.
Abia acum, la nivelul 2, situația revine spre normal. Școlile și liceele reiau cursurile, iar universitățile însă vor hotărî singure cât de mult vor păstra predatul online.
SINTEZA: Având în vedere măsurile de izolare destul de dure, cum arată economia acum?
Mihnea Boștină: Deocamdată e greu de spus, dar nu există îndoială că pe plan economic pierderile vor fi foarte mari. Dacă ne gândim la bugetul Noii Zeelande care este dominat de agricultură și turism, situația se va înrăutăți. Spre exemplu, turismul este prima sursă de venit extern, cu peste 17 miliarde de dolari anual. Cum nu sunt șanse ca zborurile internaționale să fie reluate în viitorul apropiat, reducerea activității se va traduce în multe locuri de muncă pierdute.
Pe de altă parte, dacă într-adevăr se va reuși eliminarea virusului, viața internă va decurge normal. Așa că, probabil, cele zece miliarde de dolari pe care îi cheltuiau turiștii de aici în afara țării, ar putea rămâne în economia locală. Ce vreau să spun este că vom vedea, ca peste tot în lume, o recalibrare radicală a economiei.
SINTEZA: Ne povesteai cu altă ocazie că te ocupi la o cercetare legată de cancer. Cum ați lucrat în această perioadă, cum stați cu cercetarea?
Mihnea Boștină: Timp de patru săptămâni, toate laboratoarele au fost închise. De zece zile, în nivelul 3, lucrurile au început să miște puțin, dar majoritatea personalului lucrează încă de acasă. Din cauza regulii de zece persoane, eu am continuat să muncesc de acasă, dar am lăsat studenții să vină în laborator pentru experimente.
SINTEZA: Care este starea de spirit a oamenilor?
Mihnea Boștină: Ca peste tot, lumea nu înțelege încă exact dimensiunile crizei. Dar faptul că rezultatele pozitive ale măsurilor luate s-au văzut clar încă de la începutul crizei, aș spune că lumea este optimistă. Astăzi s-a anunțat trecerea la nivelul 2, adică o viață foarte aproape de normal. Situația va fi reconsiderată peste două săptămâni. La nivelul 2, rămân însă în vigoare regulile de distanțare socială: 2 m de persoane necunoscute și 1 m de persoane cunoscute. Nu vor fi adunări mai mari de zece persoane, dar se vor redeschide cinematografele și restaurantele și, extrem de important pentru viața de aici, se reiau competițiile sportive: adică vom avea din nou rugby!
Sunt descurajate călătoriile, dar se redeschid destinațiile turistice, inclusiv pârtiile de schi – să nu uităm că aici intrăm în iarnă.
SINTEZA: Care crezi că va fi evoluția epidemiei în restul lumii?
Mihnea Boștină: Din păcate, situația în restul lumii este foarte diferită. Virusul continuă să se propage în populație, iar scăderea cazurilor pe care o observăm acum este rezultatul imediat al măsurilor drastice luate.
Cum aceste măsuri de izolare strictă nu pot continua, trebuie găsit un compromis pe care să considerăm drept noul normal. Iar odată repornite contactele umane, virusul ca reîncepe să câștige din nou teren.
Am văzut cum a evoluat situația în Germania după redeschidere: numărul cazurilor a crescut, iar virusul a început din nou să se răspândească. În plus vedem cum evoluează situația în Suedia, care ar putea fi un exemplu ideal pentru comportamentul postcarantină și unde numărul deceselor raportat la populație este de peste cinci ori mai mare decât în țările vecine și de șase ori mai mare decât în Romania.
Așadar, viitorul nu arată bine. Dar sperăm că anotimpul cald va încetini transmisia și vom avea câteva luni în care numărul deceselor să rămână la dimensiunile de acum, timp în care vom putea învăța mai mult despre utilizarea unor medicamente deja existente, vom avansa cu dezvoltarea unor noi tratamente și vom ajunge mai aproape de obținerea unui vaccin.
SINTEZA: Despre apariția unui vaccin sau unui tratament ce poți să ne spui?
Mihnea Boștină: Pentru asta este nevoie de timp. Iar în cele câteva luni până în toamnă este greu de crezut că vom avea un medicament miracol sau vaccin. Vom avea însă probabil o serie de combinații farmaceutice cu efect limitat, vom avea proceduri mai clare pentru tratament, vom avea suficient echipament. Toate acestea ar putea să diminueze dimensiunile celui de-al doilea val, așa încât situația să rămână sub control.
Un vaccin, chiar dacă va fi aprobat, va trebui fabricat în doze suficiente, așa încât, într-o primă instanță, probabil trebuie hotărât categoriile de populație cărora li se va da prioritate. Până când vom avea un vaccin accesibil pentru toată lumea, va fi o luptă lungă, în care fiecare greșeală va fi plătită scump și victoriile vor fi modeste și rare.
