Verde
Scrisoare din junglă
După ce am găsit telefonul, deschid camera ca pentru un selfie şi îmi verific buzele. Mai dormisem aşa, aiurea, prin păduri umede şi dimineaţa aveam buzele umflate, ciuruite, de femelele de ţânţari care mi-au băut sângele, străpungând pielea buzelor, prin locul în care bariera dintre mine şi lume e cea mai subţire şi vulnerabilă. Acum eram bine! Mă uit în jur pe pereţi şi caut să mulţumesc şopârlelor gecko care patrulează în sus şi în jos mâncând ţânţarii. Rând pe rând se trezesc şi camarazii mei, suntem patru, ne înfăşurăm picioarele cu nişte apărători de piele groasă, peste bocanci şi pantaloni, ca să ne protejeze de muşcăturile şerpilor, şi pornim cu frontalele aprinse pe o cărare îngustă în junglă. Şerpii veninoşi din pădurea în care intrăm ajung uneori şi până la 2 m, deci nu e greu să îi vezi şi să te fereşti de ei, jambierele nu erau ca să ne ferească de şerpii adulţi, ci de cei mici, care au numai jumătate de metru. E mai greu să îi vezi şi sunt cei mai periculoşi. Dacă adulţii
Citește mai mult >>
A treia revoluţie industrială a început. Sau nu
Iubirea – prin ochii unui biolog
Un sfert din România, teritoriul nimănui
Expert britanic: „Micile ferme românești sunt o comoară națională”
Întoarcerea în Junglă
Am ajuns să reproşăm unui fermier bogat că a câştigat mult din ceea ce face. Ce mentalitate e aceasta?
Adevărata Magie a Florilor
Migrația.  Despre păsări și oameni
Când toţi ornitologii au zburat spre marginea Lumii
Infidelităţi în lumea păsărilor