Pentru o țară cu tradiție în sport, după cum o arată clasamentele pe medalii din ultimele decenii, România a jucat în proporție copleșitoare în deplasare. Foarte puține competiții europene, de mondiale aproape că nu poate fi vorba, au fost organizate la noi. În contrast viu cu țările vecine, care au avut numeroase campionate continentale pe teren propriu, și nu doar într-un oraș. Mai mult decât atât, s-au găzduit inclusiv Jocuri Olimpice în proximitatea României, cele de iarnă de la Sarajevo 1984, ori s-au înaintat candidaturi sau propuneri de-a lungul anilor – Sofia, Budapesta, Praga, Varșovia.
Anul acesta însă, vom avea o premieră. Dintre cele frumoase, care merită să agațe o steluță aurie în dreptul lui 2017. Nu un Campionat European, ci două vor fi pe meleaguri carpatice în lunile următoare. Întâi, cele de gimnastică, masculin și feminin, 19-23 aprilie, apoi cele de baschet masculin, grupa C, 31 august-17 septembrie. Ambele la Cluj-Napoca. Ceea ce înainte făcea aproape imposibilă găzduirea vreunei întreceri importante s-a rezolvat prin apariția Sălii Polivalente din Cluj-Napoca. Pentru că aceasta a fost și este realitatea: România a avut și încă mai are sport de nivel ridicat, dar nu are săli pe măsură. Ceea ce nu se poate spune despre țările din apropiere, care au deținut încă din anii comunismului arene cu 7.000-8.000 sau chiar 10.000 de locuri.
A trebuit să fie construită sala din Cluj-Napoca pentru ca lucrurile să se schimbe. Nu a fost o naștere simplă. Pornită de la o idee lansată în 2008, și-a găsit primele elemente concrete în 2010. Atunci, în noiembrie, Primăria a organizat licitația pentru atribuirea lucrării. Au urmat patru ani cu salturi în înaintarea proiectului, licitații anulate și reatribuite, contestații la tribunal, dar, până la urmă, ultima porțiune a construcției a curs fără asperități între ianuarie și septembrie 2014. Inaugurarea oficială a avut loc pe 27 octombrie 2014, când panglica tradițională a fost tăiată de 5 sportivi reprezentativi pentru Cluj: Simona Richter (judo), Eva Zorgo (atletism), Ciprian Porumb (tenis), Mircea Barna (bachet) și Remus Câmpeanu (fotbal). De atunci, aproape orice eveniment sportiv internațional atribuit României a fost direcționat către Sala Polivalentă.
Inaugurarea s-a făcut însă cu un concert al artistului britanic James Blunt, pe 31 octombrie, în fața a 6.000 de spectatori, iar prima acțiune sportivă a fost, 9 zile mai târziu, meciul de handbal din campionatul intern dintre „U” Cluj și Corona Brașov. Acesta a strâns 2.000 de oameni în tribună, cifră importantă pentru un eveniment local. În anii care au urmat, acolo s-au disputat mai multe ediții ale Trofeului Carpați la handbal feminin și două întâlniri din Cupa Fed la tenis ale echipei României, ambele din Grupa Mondială, în 2016, contra Cehiei, respectiv Germaniei.
Inițial, Europenele de gimnastică trebuia să se desfășoare la București, însă sala multifuncțională gândită pentru Capitală nu avea cum să fie gata în timp. Candidatura României a fost depusă pe 11 decembrie 2013, iar organizarea acordată de UEG în ianuarie 2015. La finalul acelui an însă devenise clar că Bucureștiul nu e o soluție, construcția nici nu începuse, așa că în decembrie s-a anunțat oficial desemnarea Clujului ca gazdă. “Suntem pe deplin convinşi şi încrezători că prietenii noştri români vor face tot ceea ce le stă în putinţă pentru a organiza acest eveniment la înălţimea aşteptărilor gimnaştilor, a partenerilor noştri şi la nivelul tehnic cerut de un asemenea eveniment”, spunea la vremea respectivă Georges Guelzec, președintele Uniunii Europene de Gimnastică.
Apoi, găzduirea unei grupe a Campionatului European masculin de baschet a venit cumva firesc, fiind un sport iubit și cu mare tradiție în Cluj-Napoca. Din nou însă, a fost vorba despre o relocare. CE din 2015 urma să aibă loc în Ucraina, țară aflată pe atunci într-un aprig și violent conflict intern. În compensație, FIBA a dorit să îi ofere organizarea pentru 2017, dar și aceasta a fost declinată, din același motiv. Așa că în decembrie 2015 forul european a cpmunicat oficial că întrecerea se va disputa în 4 țări, Israel, România, Finlanda și Turcia, fiecare câte o grupă, iar etapa eliminatorie la Istanbul, în Sinan Erdem Dome. Pentru baschet, capacitatea sălii din Cluj va fi mărită la 10.000 de locuri prin adăugarea unui inel în partea de sus.
Revenind la începuturi… nu sunt multe Campionate Europene care să se fi desfășurat în România. De fapt, revenirea celor de gimnastică se face după fix 60 de ani, în 1957 Bucureștiul primind ediția inaugurală a CE. Tot de atunci datează și întâile medalii românești, cucerite de Elena Leușteanu, 3 de argint, și Sonia Iovan, una de argint și două de bronz, într-un concurs dominat de legendara Larisa Latânina – 5 titluri din tot atâtea posibile. Cele două românce au urcat pe treptele de argint și bronz și la ediția următoare, de la Cracovia, în care altă imensă campioană, Vera Ceaslavska, obținea primul ei titlu european, la bârnă. A trebuit să treacă de atunci 14 ani pentru alte medalii românești, în 1973, la Londra, după care a venit vremea Nadiei.
În 2017, România nu mai are gimnastica strălucitoare a ultimelor decenii. Are însă o întrecere emblematică de organizat. În cei 60 de ani scurși de la origine, CE au ajuns și la Sofia (de două ori), Minsk, Praga, Patras, Debrecen, Volos. Iar în 2019 vor fi la Szczecin.
Ceva mai înainte, în 1955, fuseseră la București Campionatele Europene de volei, într-un timp în care acest sport avea mare succes la noi. „Tricolorii” au cucerit argintul, la fel ca la ediția următoare, din 1958. În 1963, CE au revenit în România, în mai multe orașe, iar atunci aurul a rămas gazdelor, triumfătoare după o grupă 1-8 cu meciuri dure. În aceiași ani am găzduit și întrecerile feminine, „naționala” câștigând bronzul în 1963.
În 1969, Bucureștiul a primit delegații întregi de boxeri europeni la campionatele continentale. 4 titluri au obținut românii, prin Constantin Ciucă, Aurel Dumitrescu, Calistrat Cuțov și Ion Alexe, alături de alte două medalii de argint și una de bronz. Budapesta, de mai multe ori, Belgrad, Sofiam, Varna, Katowice, Varșovia sau Minsk au fost și ele gazde ale CE de box de-a lungul anilor.
Alte întreceri continentale care au fost la noi? În 2004, au fost cele de judo, în bătrâna Polivalentă din Capitală. Ediție încoronată cu două titluri, al Alinei Dumitru (48 kg) și al Ioanei Dinea Aluaș. Pentru Alina era primul aur continental dintr-un total de 8. CE de judo au poposit de-a lungul anilor, între altele, la Debrecen, Belgrad (de două ori), Praga, Gdansk, Bratislava, Wroclaw, Maribor, Tbilisi, Budapesta si Baku.
În 2009, au fost Campionatele Europene de haltere, tot la Sala Polivalentă din București, după ce în 1972 fuseseră găzduite de Constanța. Nu mai puțin de 5 ediții s-au desfășurat la Sofia, cel mai recent în 2005, și două la Varna, Bulgaria având mare tradiție în haltere. Două ediții ale CE de tenis de masă, proba de mixt, au avut loc la Buzău, în 2012 și 2013, prima ediție fiind câștigată de Elizabeta Samara și Andrei Filimon, care își apărau titlul de cu un an înainte.
Înainte de baschetul din acest an, România a avut experiența unui European în sporturi de echipă în 2000. Atunci au fost, la București și Rm. Vâlcea, întrecerile continentale de handbal feminin. La vremea respectivă, era doar a patra ediție per total a competiției și o mare șansă pentru „tricolore”. Veneau după locul 7 la JO de la Sydney, sperând într-un rezultat superior, mai ales că alte „naționale” puternice sosiseră în România cu loturi lipsite de multe titulare. N-a ieșit însă decât locul al patrulea, care a fost reper pentru noi timp de un deceniu. În 2010, în Danemarca, handbalistele noastre au urcat pentru prima dată pe podium, cucerind bronzul.
Ce va fi în 2017, când sportul românesc e într-o cădere începută cu ani în urmă? Până la urmă, atibuirea unor competiții importante e o ocazie. Dacă nu de a câștiga, atunci de a se vedea sport competitiv pe viu. Nu e deloc puțin. Iar pentru un viitor și mai bogat, e nevoie de săli. Cât mai multe.