Cercetătorii genomului uman spun că gena responsabilă cu călătoritul de plăcere se numește DRD4-7R. Este de fapt o mutație a genei DRD4, care ajută la controlul dopaminei. Cei născuți cu mutația 7R a genei DRD4 sunt mai predispuși să exploreze locuri, idei sau mâncăruri noi.
Fără să facă trimitere la aceste prețioase informații, un celebru scriitor american, Paul Theroux, a dat o foarte populară definiție a călătorului, prin comparație cu turistul: „Turiștii nu știu unde au fost, călătorii nu știu unde vor merge”.
Existența sau nu a unei diferențe între turist și călător este parte a unei dezbateri mondiale, legată de modul în care se face turism.
Sunt două abordări radical diferite ale dorinței înnăscute de a avea un concediu plăcut (nu s-a descoperit încă gena responsabilă pentru această dorință).
Prima abordare o exemplifică grupurile de asiatici zgomotoși, cu ale lor aparate foto, telefoane mobile sau tablete, care își descarcă blițurile în fața irezistibilelor monumente culturale sau naturale ale Europei, pentru a se caza mai apoi la un hotel aseptic, înainte de a se îmbarca într-un avion sau autocar la fel de aseptice spre următoarea destinație comercială „must see”.
Acesta ar fi portretul-robot al turismului de masă, agresiv, care uzează și abuzează de resursele comunităților vizitate.
A doua abordare ar fi exemplificată de drumeții cu mintea deschisă și rucsacul în spate, care călătoresc cu mijloace de transport în comun, sau cu ocazia, spre o destinație care nu figurează încă pe majoritatea hărților turistice, dar care promite că îi va răsplăti prin autenticitate și onestitate.
Acesta ar fi portretul-robot al turistului responsabil, cel care respectă și îmbogățește resursele comunităților vizitate. Undeva între cele două abordări extreme se află, probabil, majoritatea lumii.
La teorie stăm bine…
România începe să cunoască în ultimii ani un flux tot mai mare de turiști din prima categorie, ușor observabili la Castelul Bran, la Peleș, în București, Sighișoara sau Sibiu. Sunt întotdeauna bineveniți, dar nu ei sunt prioritatea României. Dimpotrivă.
„Există un anumit tip de călător pe care vrem să ne concentrăm, deoarece credem că este mult mai probabil ca acesta să aprecieze mai mult decât ceilalți specificul țării noastre. Aceşti oameni sunt cunoscuți drept călători cu discernământ (discerning travellers), cei care caută un loc care nu seamănă cu niciun altul – ei resping destinațiile turismului de masă, cu programe prestabilite și experiențe predictibile”, se explică în manualul brandului național de turism. „Sunt independenți şi curioşi, au nivel superior de educație şi de cele mai multe ori au o bogată experiență de călătorie în străinătate. Fiind deschişi la nou şi cosmopoliți, visul lor este să exploreze natura sălbatică şi să se afunde în cultura locală autentică. Adevăratele experiențe şi emoțiile profunde sunt ceea ce caută în călătoriile lor. Ei se consideră călători, nu turişti”, continuă sursa citată. Sau, cum ar spune cercetătorii genomului uman, au mutația DRD4-7R.
Astfel, în dezbaterea mondială cu privire la turismul responsabil versus turismul de masă, România pare că și-a ales partea.
Turismul responsabil a primit o definiție internațională în 2002, prin Declarația de la Cape Town: „turismul care maximizează beneficiile asupra comunităților locale, minimizează impactul negativ social sau de mediu și ajută localnicii să păstreze cultura periclitată, habitatul natural sau speciile”.
Mike şi Mitch Stent, doi australieni care au ajuns la Copşa Mare în căutarea Europei autentice | Foto: Vakarcs Lorand
…practica ne omoară
Se face însă foarte puțin la modul concret pentru a încuraja un astfel de turism în țară, cred profesioniștii din industria turistică consultați de „Sinteza”. Inițierea unui program național de certificare a zonelor ecoturistice este un pas înainte, dar până la nașterea unor destinații precum Zasavica, în Serbia, mai este mult.
„Turismul responsabil este unul dintre atuurile pe care Romania trebuie să învețe să le folosească. Marea majoritate a turiștilor care vin în România, caută autenticul, tradițiile și căldura localnicilor. Aceste lucururi înca le găsesc cam în orice zonă a țării, în special în mediul rural”, spune Traian Almășan, co-manager al City Tours&Events, o agenție specializată în incoming.
Prin turismul responsabil se creează o situație din care toate lumea câștigă, explică Almășan: turiștii, pentru că descoperă autenticul și frumosul satului românesc, dar și localnicii, care își vând produsele, câștigă de pe urma turiștilor și pot trăi bine din asta.
„În termen de specialitate, cred că asta se numește avantaj competitiv… asta are România față de alte țări”, completează Traian Almășan.
Materialele publicate în ultimele luni de revista „Sinteza” au scos la iveală câteva destinații de turism responsabil, cu subcategoriile ecologic sau rural, care performează. Casele săsești restaurate în sudul Transilvaniei de diverși investitori, străini sau români, pensiunile ecologice din Maramureș, ariile naturale protejate din Banatul Montan sau din Munții Apuseni sunt câteva exemple în acest sens.
Pe Judy și John Hunter, un cuplu pensionari canadieni, i-am întâlnit în satul maramureșean Breb, încercând să descopere o societate pierdută în Occidentul prea tehnologizat. „Ne place să cunoaștem oamenii și obiceiurile locului, să gustăm preparate tradiționale. De aceea apreciem ceea ce am văzut până acum în Maramureș: peisajul fantastic și oamenii autentici, ritmul de viață ancestral și arhitectura tradițională, atâta cât se mai păstrează”, spune Judy Hunter.
Totuși, la câteva sute de metri de pensiunea ecoturistică unde au tras cei doi canadieni, un localnic harnic și-a construit o casă de beton și inox, în culori țipătoare. Este doar una din sutele de astfel de vile care au alterat în ultimii ani arhitectura tradițională a satelor din regiune.
Ceea ce s-a întâmplat în Maramureș este „îngrozitor”, crede Charlie Otley, realizatorul seriei de documentare „Wild Carpathia”. „Este dezgustător ceea ce fac cei de acolo. Pe an ce trece este tot mai mult beton, tot mai mult ciment. Există această concepție că nu ești modern, nu ești occidental, dacă nu ai o casă nouă. Oamenii au o concepție snoabă cu privire la casele vechi, pe care le consideră inferioare. Nu sunt inferioare. Satul meu din Marea Britanie este protejat. Nu poți construi nimic, decât dacă folosești aceleași materiale și același stil cu cele tradiționale”, a declarat acesta pentru Sinteza.
Charlie Otley
„Oamenii au o concepție snoabă cu privire la casele vechi, pe care le consideră inferioare. Nu sunt inferioare. Satul meu din Marea Britanie este protejat. Nu poți construi nimic, decât dacă folosești aceleași materiale și același stil cu cele tradiționale”
Charlie Otley, realizator Wild Carpathia
Miza pe privați
Sunt însă și raze de speranță. Antreprenori privați, români și străini cumpără case vechi în Maramureș sau în Transilvania saxonă, le restaurează și le introduc în circuitul turistic. Giovanna Basetti este un astfel de investitor, care a reabilitat mai multe case săsești din Copșa Mare, lângă Biertan, în județul Sibiu. Vechile locuințe arată la exterior la fel ca acum 100 de ani, dar în interior au devenit mici palate rural-chic, cu un aer mediteranean.
„Imediat ce am văzut Copșa Mare ne-am îndrăgostit de acest sat. Munca de restaurare a fost făcută doar cu localnici și când am ajuns să-i cunoaștem am decis să facem tot ce e posibil să păstrăm arhitectura, patrimoniul local și să-i ajutăm să se dezvolte. Prin urmare, turismul și amenajarea unei case de oaspeți au devenit mijlocul perfect pentru a ajunge la acest rezultat”, povestește Giovanna Bassetti.
Majoritatea celor care vin aici să se cazeze sunt străini, care au mașini închiriate și folosesc Copșa Mare ca „bază de explorare” pentru toată zona din jur. Când am vizitat Copșa Mare, am găsit cazați în casele Giovannei Bassetti doi australieni blonzi, înalți și spătoși, pe nume Mike și Mitch Stent, tată și fiu. Pentru cei doi, vizita în România a fost o alegere firească, a spus seniorul Mike, în vârstă de 63 de ani. „Căutam o țară pe care să nu o fi văzut eu înainte și unde să vedem ceva autentic. Mitch mi-a zis România, și imediat am fost de acord. Fiindcă e situată la est de marile rute turistice ale Europei unde, pe lângă că e scump, greu găsești ceva autentic, tradițional”.
„Viața de aici, cu simplitatea sa, este ceva rar, autentic și tradițional”, l-a completat Mitch, înainte să plece să filmeze albinele preotului din sat.
Cifre care dau speranțe
Cu vizitatori ca Judy și John, sau ca Mitch și Mike, turismul în România, per ansamblu, este pe un trend ascendent. Țara noastră a avut în 2014 a cincea cea mai mare creștere a turismului din Uniunea Europeană, potrivit studiului anual realizat de Organizația Mondială a Turismului. Astfel, în România au sosit anul trecut 1.912.000 de turiști internaționali, în creștere cu 11,5%, față de 2013. La nivel de UE, această cifră plasează România, după Grecia (creștere de 23%), Letonia (20%), Ungaria (13,7%) și Portugalia (12,3%).
În cifre absolute, însă, numărul de turiști atrași de țara noastră este modest, prin comparație cu Ungaria, de exemplu, care a fost vizitată de 12.139.000 de turiști internaționali. Chiar și micuța Lituanie a înregistrat mai mulți turiști decât România – 2.061.000. Per total, în UE, doar trei state – Letonia și minusculele Luxemburg și Malta au înregistrat mai puțini turiști decât România.
Același studiu arată că turiștii străini care au vizitat România anul trecut au cheltuit la noi în țară 1,8 miliarde de dolari. La un PIB anual de aproximativ 190 de miliarde de dolari în 2015, contribuția turismului străin a fost de sub 1%.
Este greu de estimat cât la sută din această sumă este generată de turismul responsabil, iar statistici oficiale nu există. Totuși, se poate face o estimare unde s-ar putea ajunge. „Parcul Național Yellowstone din SUA generează doar de pe urma reintroducerii lupilor 15 milioane de dolari pe an, iar, per total, impactul asupra economiei SUA a turismului în Yellowstone este de sute de milioane de dolari. Voi (România – n.r.) aveți deja o arie de aceleași dimensiuni, mă refer la pădurile Carpaților, de unde lupii și urșii nu au dispărut niciodată. Gândiți-vă la toți banii care pot fi generați dacă ați crea aici Yellowstone-ul Europei”, spune realizatorul TV Charlie Otley.
Până atunci, insistă jurnalistul britanic, autoritățile nu mai trebuie să închidă ochii la construcțiile care distrug zone precum Maramureșul istoric. „Autoritățile din România trebuie să se asigure că ariile naturale de o frumusețe deosebită rămân așa cum sunt, alfel nu vor putea scoate niciodată vreun ban din ele. Este o chestiune urgentă și vitală!”, atrage acesta atenția.
Apoi, marea provocare este de a-i face pe oamenii locului, fie ei din Maramureș, Bucovina, Delta Dunării, Ardeal sau Banatul Montan să înțeleagă potențialul pe care îl au la dispoziție, dacă nu îl distrug. „Oamenii trebuie să înțeleagă importanța comorilor pe care le dețin. Trebuie să învețe să le protejeze, să lase betonul, termopanele și inoxul deoparte și să fie pur și simplu ei înșiși…”, crede managerul de agenție Traian Almășan.
Charlie Otley îl citează în acest sens pe Prințul Charles, unul din marii promotori ai unei atitudini responsabile față de valorile locale din România. „Oamenii sigur că își pot moderniza vechile case, cu atenție, și respectând materialele și stilul tradiționale, așa cum se întâmplă și în satul meu din Marea Britanie, unde nu pot construi cum mă taie capul ci respectând materialele și stilul proprii locului. Trebuie să se găsească o cale de mijloc care, așa cum a spus Alteța Sa Regală, să îmbine ce e mai bun din tot ce e nou și ce e mai bun din tot ce e vechi.”
Traian Almășan
„Oamenii trebuie să înțeleagă importanța comorilor pe care le dețin. Trebuie să învețe să le protejeze, să lase betonul, termopanele și inoxul deoparte și să fie pur și simplu ei înșiși…”
Traian Almășan, co-manager agenție incoming
Turism responsabil aplicat. Cazul Dracula
Chiar și cel mai kitsch produs turistic al României, Dracula, ar putea fi pus la treabă pentru dezvoltarea unui turism sustenabil. Nu este o bazaconie, este o idee dezvoltată de Dacre Stoker, strănepotul „părintelui” lui Dracula, Bram Stoker. Dacre Stoker este co-autorul unui ghid de turism tematic în România, care va vedea lumina tiparului în această toamnă. El și-a numit teoria „turism responsabil cu vampiri” (Responsible Vampire Travel) și a prezentat-o public, în luna mai, la Târgu-Mureș.
„Există diverse greșeli pe care, ca membru al familiei Stoker trebuie să le corectez. Una dintre acestea este ideea că dacă te urci într-un avion și vii în Transilvania, nu vei vedea decât lilieci și vampiri. De aceea doresc să introduc un nou concept, cel de turism responsabil cu vampiri. Ideea acestuia este de a-i face pe români să spună turiștilor întreaga poveste a lui Dracula, în care adevărul este separat de ficțiune. De ce să nu transmiteți povestea adevăratului Dracula, dar spuneți-o consistent, așa cum trebuie: fără înflorituri, vorbind cu franchețe despre superstițiile care stau la baza mitului, despre faptele eroice sau nu ale lui Dracula cel real”, a explicat Dacre Stoker.
„Ar putea fi creat un centru cultural interactiv, unde să se spună toată povestea, cu imaginile tuturor castelelor implicate în poveste, cu imagini istorice, cu ghizi acreditați și așa mai departe. Nu un parc tematic, ci un centru de informare unde călătorul să primească toate informațiile pentru a ști unde și cum să își continue traseul mai departe”, argumentează autorul.
În acest sens este creat și ghidul turistic pe care l-a scris Dacre Stoker. „Vreau în acest ghid să fac diferența clară dintre Vlad Dracula cel real și Contele Dracula, cel ficțional. Să le arăt originile amândurora și locurile din țară unde are loc acțiunea din romanul Dracula, dar și locurile reale legate de Vlad cel adevărat… unde s-a născut, unde a trăit, ce palate a avut, unde s-a luptat. Și, marea întrebare, unde este el înmormântat? Prezentăm castele legate de personalitatea lui, cum este castelul de la Hunedoara sau Castelul Bran. Pe acesta din urmă îl abordăm într-un mod diferit, deoarece știm că Bram a prezentat o fotografie cu Branul în cartea originală și a descris castelul contelui Dracula după Bran, chiar dacă amplasamentul este diferit”, a detaliat Dacre Stoker pentru „Sinteza”. Ghidul ar urma să fie publicat în toamna lui 2015.
Prin această abordare, onestă și deschisă, cu explicarea superstițiilor și a personajului istoric, cu realizarea unui centru complex de informare, Dracula ar putea ieși din sfera turismul de masă și intra în cea a turismului responsabil, a conchis strănepotul lui Bram Stoker.
Dacre Stoker
„Există diverse greșeli pe care, ca membru al familiei Stoker trebuie să le corectez. Una dintre acestea este ideea că dacă te urci într-un avion și vii în Transilvania, nu vei vedea decât lilieci și vampiri. De aceea doresc să introduc un nou concept, cel de turism responsabil cu vampiri”
Dacre, strănepotul lui Bram Stoker
Cercetătorii nu au putut stabili până acum ce gene avea Dracula în sânge. Știm însă că 20% din populația lumii poartă în gene mutația DRD4-7R. Cum există șapte miliarde de oameni pe lume, 1,4 miliarde au această genă. Dintre ei, 1,9 milioane au vizitat România anul trecut. Pe restul de 1,398 miliarde rămâne să-i aducem.
