Comisia Europeană va prezenta luna aceasta o propunere legislativă pentru introducerea unui „paşaport verde” digital, care să le permită treptat europenilor să se deplaseze mai uşor în cadrul UE sau în afara ei, a anunţat preşedinta Comisiei, Ursula von der Leyen.
Acest „Digital Green Pass” va atesta că persoana care îl posedă este vaccinată, dar ar putea indica şi alte criterii de imunizare, cum ar fi trecerea prin boală, un test negativ PCR sau prezenţa de anticorpi.
„Digital Green Pass”
Deși există încă multe necunoscute legate de transmiterea virusului după vaccinare și multe probleme practice de depăşit până la implementarea unui astfel de tip de paşaport, inclusiv obiecţiile unor state europene, Comisia pare să fi întrunit consensul în pregătirea unui asemenea instrument la scară europeană. Revine apoi statelor membre să decidă cum îl vor folosi.
Un stat din apropierea UE, care utilizează deja un astfel de paşaport, poate oferi o experienţă utilă în luarea unor decizii în interiorul Uniunii. ”Green pass”-ul israelian se eliberează începând cu 21 februarie şi este promovat ca un instrument pentru ieşirea ţării din lockdown. Reclame televizate plătite de guvern rulează ideea că posesorii unui astfel de „paşaport” se pot întoarce la viaţa normală.
Cum funcţionează acest ”green pass”?
Persoanele vaccinate din Israel pot descărca o aplicație care afișează green pass-ul atunci când li se cere să îl afișeze. Aplicația poate afișa, de asemenea, dovada că cineva și-a revenit după infecţia cu coronavirus. Guvernul israelian ia în calcul să includă în aplicaţie şi dovada unui test negativ Covid, utilă în special pentru copiii care sunt prea mici să fie vaccinaţi.
Oficialii speră că beneficiile promise de paşaportul verde vor impulsiona vaccinarea în rândul israelienilor care încă ezită să se vaccineze, dintre care mulți sunt tineri. Oamenilor li se promite că va exista o recompensă dacă aleg să se vaccineze. Dar experiența Israelului sugerează şi câteva avertismente majore, după cum arată publicaţiile ştiinţifice americane, reflectând îngrijorarea de peste Ocean privind aspectele etice şi de securitate a datelor ridicate de „paşaportul de vaccinare”.
Cei care iau în considerare existenţa unui astfel de paşaport menţionează avantajele revenirii la o viaţă economică şi socială mai normală. Dar cei care se opun vin cu argumentul că reproducerea sistemului israelian instituie un sistem pe două niveluri, care le permite persoanelor vaccinate să se bucure de beneficiile unei vieţi post-pandemice, în timp ce alţii îşi aşteaptă rândul să fie vaccinaţi. „Ceea ce se întâmplă acolo (în Israel, n.r.) ne oferă o privire asupra promisiunilor, dar și a dificultăților cu care se confruntă astfel de scheme”, scriu Cat Ferguson şi Joshua Mitnick în revista MIT Technology Review.
În ciuda promisiunilor inserate în reclamele guvernamentale, este încă prea devreme pentru a spune cât de bine va funcționa în practică programul Israelului şi cum va influenţa acesta generalizarea unui „paşaport de vaccinare”, arată cei doi în articol. Pe lângă problemele de natură etică generate de accesul inegal la vaccin, „permisul verde” este şi un „coşmar potenţial al vieţii private”, dezvăluind informații pe care persoanele care verifică acreditările nu trebuie să le cunoască, cum ar fi data la care un utilizator s-a recuperat după Covid sau la care a fost vaccinat.
Aplicația israeliană folosește, de asemenea, un sistem de criptare depășit, astfel încât este vulnerabilă la atacurile cibernetice şi pune în pericol securitatea datelor, menţionează autorii.
Un alt aspect discutabil se găseşte în afara reclamelor televizate care promovează avantajele obţinerii unui ”green pass”. În Israel s-au lansat şi propuneri care ar impune cadrelor didactice și personalului medical să ofere dovada vaccinării sau un test negativ pentru a fi admise la locul de muncă. Acest lucru ar putea fi prea intruziv în privința drepturilor individuale şi de confidențialitate, spune Amir Fuchs, cercetător la Israel Democracy Institute, citat de revista MIT. Totuși, mai spune el, „majoritatea oamenilor înțelege că e logic ca persoanele vaccinate să aibă în viitor mai puține limitări”.
Această opinie e răspândită şi în Statele Unite, a doua ţară după Israel în privinţa progreselor vaccinării. Admiţând ideea că paşapoartele digitale de imunitate vor fi utilizate pe scară largă în viitorul apropiat, probabil la presiunea companiilor aeriene şi a altor angajatori din domeniul privat, publicaţia ştiinţifică STAT atrage atenţia într-un articol semnat de Nicole Hassoun şi Anders Herlitz asupra necesităţii ca acestea să fie implementate într-o manieră cât mai etică.
„Pe de o parte, pașapoartele de imunitate le oferă angajaților oportunitatea să se întoarcă la muncă, iar familiilor să se reunească. Pe de altă parte, acestea nu vor fi disponibile pentru toată lumea și vor exacerba inegalitățile existente”, se precizează în articol.
“Pașapoartele de imunitate”, scriu cei doi, “pot fi inevitabile, având în vedere evoluțiile actuale din sectorul privat și precedentele istorice, dar pentru ca acestea să fie etice, trebuie să includă cel puțin unele excepții. Pașaportul ar trebui oferit numai persoanelor care prezintă un risc foarte mic pentru ceilalţi. Iar persoanele care nu se pot vaccina din motive de sănătate, dar trebuie să lucreze, să meargă la şcoală, să călătorească ar trebui să poată face acest lucru atunci când beneficiile depășesc riscurile. Mai mult, beneficiile aduse de reluarea activităţilor economice prin folosirea paşapoartele de imunitate ar trebui distribuite echitabil şi către cei care au în continuare de suferit din pricina pandemiei sau nu au acces la vaccin”.
Propunerile de instituire a paşapoartelor verzi prind substanţă îndeosebi în ţările avansate în privinţa vaccinării. Cum UE nu e în această situaţie, se prognozează că un certificat european de imunitate va intra în vigoare cel mai devreme în luna iulie. E de asemenea neclar ce avantaje vor fi înscrise într-un astfel de certificat, altele decât traversarea mai uşoară a frontierelor şi autorizarea de a călători la bordul avioanelor anumitor companii aeriene.
Chiar şi speranţa de a trage învăţăminte din experienţa altora e deocamdată prematură. În ciuda progreselor înregistrate în administrarea vaccinurilor, eforturile de a implementa astfel de paşapoarte sunt în faza incipientă cam peste tot. Până şi în Israel, viziunea prezentată de publicitatea guvernamentală este încă limitată: în timp ce bazinele de înot şi spaţiile de cultură se deschid titularilor de permise verzi, sălile de mese și restaurantele rămân în continuare închise tuturor.
E rezonabil să presupunem că, în următoarea etapă, după ce se vor stabili criteriile de acces la paşaportul verde, se va deschide discuţia privind ordinea în care vor fi ridicate restricţiile inclusiv pentru persoanele imunizate. De la obiecţii privind discriminarea persoanelor se va ajunge la acuzaţii privind privilegierea unor activităţi economice sau sociale. Discuţia ar putea pivota, de pildă, în jurul întrebării dacă e cinstit ca paşaportul de vaccinare să deschidă porţile arenei din Cluj pentru spectatorii UNTOLD, în timp ce acestea rămân închise suporterilor de fotbal. Cu sau fără paşaport de vaccinare, restricţiile vor fi ridicate etapizat şi vor ridica inevitabil observaţii legate de prioritizare.
Pașapoartele de imunitate promit o modalitate de a reveni la o viață socială și economică mai normală, dar beneficiile pe care le generează vor fi dispersate inegal și nu este evident că prefigurează o cale etică de ieşire din pandemie, concluzionează STAT.
Să mai spunem că nu regăsim în literatura revistelor ştiinţifice menţiunea ca antivacciniştii de conştiinţă sau cei care se tem de vaccinare să figureze printre excepţiile admise în paşaportul verde. Morala celor pătrunşi de credinţa în ştiinţă nu are înţelegere pentru cultele pseudoştiinţifice. În optica ştiinţifică, vaccinarea este o politică publică de sănătate şi reprezintă singurul mod raţional de a controla răspândirea virusului. Convingerea implicită e că aceia care se sustrag vaccinării au dobândit deja un avantaj, fiind şi ei mai protejaţi ca urmare a generozităţii celor care au ales să se vaccineze expunându-se unui anume risc.
