Text de Alexandru Stermin

Virusul care până acum a infectat peste 110 milioane de oameni și a luat mai bine de două milioane și jumătate de vieți s-a dovedit a nu provoca doar o simplă viroză, atâta vreme cât a ucis mai mulți oameni decât ultimele cinci sezoane de gripă la un loc.

Măsurile impuse de autorități pentru reducerea riscurilor de îmbolnăvire au afectat întreg mapamondul. Au dereglat „lanțul trofic al Lumii”, intervenind în blocarea transportului de mărfuri și resurse. Au pus și mai mult în evidență realitatea conform căreia, cu toate că suntem aceeași specie, accesul la resurse este semnificativ diferit. Au adus la lumină vulnerabilitățile sistemului nostru economic, social și medical și deci al siguranței noastre. Dacă totuși, în umbra acestor tragedii, ne încumetăm să căutăm partea plină a paharului, un loc cu promisiuni ar fi Natura, mediul înconjurător, care se pare că a avut beneficii de pe seama măsurilor luate în lupta cu pandemia.

Foto: Dan Bodea

Natura din orașe și din apropierea lor

În primele două, trei luni de la instaurarea carantinei, NASA și Agenţia Spațială Europeană au observat îmbunătățiri semnificative în calitatea aerului deasupra orașelor din China și din Italia, În medie, poluarea atmosferică în zonele unde a fost instaurată carantina a scăzut într-un timp foarte scurt cu 25 – 40%. În multe zone din lume, apele și canalele navigabile care traversau orașele au devenit mai limpezi datorită faptului că sedimentele s-au depus odată cu reducerea sau încetarea fluxului de ambarcațiuni. Asta s-a întâmplat și în Veneția, unde limpezirea canalelor a făcut posibilă răspândirea unor știri false legate de prezența delfinilor în oraș. Izolarea noastră a dus totuși, în unele locuri, la apropierea animalelor de localități (capre sălbatice pe străzile liniștite ale orașelor din vestul Regatului Unit, urme de puma în Santiago de Chile, șacali în parcurile din Tel Aviv) și chiar la ocuparea unor habitate noi pentru reproducere (țestoasele marine care au început să depună ouă pe plaje pe care înainte le evitau).

Chiar dacă apele s-au limpezit și liniștea s-a lăsat în jurul orașelor sau pe coasta oceanelor, este aproape imposibil să se recupereze un ecosistem, într-un timp atât de scurt. După cum îi spune numele, un ecosistem este un sistem, asta înseamnă că este format din mai multe elemente care interacționează între ele. Când un element dispare, toate celelalte sunt afectate și este nevoie de o vreme pentru a se putea regla și a deveni cât de cât funcțional. Cu cât sunt tot mai multe elementele care dispar, chiar dacă sistemul funcționează, el este tot mai fragil. Asta se întâmplă și dacă un element nou este reintrodus în sistem, pentru o perioadă lucrurile sunt dereglate și este nevoie de timp ca el să se regleze iar și să poate funcționa cât de cât armonios.

Astfel chiar dacă în timpul pandemiei, unele ecosisteme, cum sunt canalele din Veneția, să spunem, s-au limpezit și poluarea produsă de activitatea vaselor a dispărut, ca unele specii să vină acolo, cum sunt de exemplu delfinii, teoretic ar trebui să fie prezentă sursa lor de hrană. Pentru a crește populația de pești trebuie mai întâi să se dezvolte planctonul care hrăneşte peștele și care la rândul lui apare pe baza unor alge cu care se hrănește, alge ce pot să apară dacă poluarea este redusă. Dar, într-un scenariu imaginar, la reducerea poluării o să înceapă să se dezvolte algele, care, la început, neavând atât de mulți consumatori, o să se dezvolte într-un număr excesiv și o sa afecteze pentru o perioadă ecosistemul, până când va crește numărul de consumatori care vor regla cantitatea de alge. Acest scenariu se poate repeta la nivelul fiecărui nivel trofic și astfel este nevoie de un timp îndelungat pentru ca întreg ecosistemul să ajungă la o armonie și astfel să poată să apară delfinii și să poată rămâne acolo. Ecosistemele de pe întreaga planetă și mai ales cele din interiorul sau apropierea așezărilor urbane au fost distruse încet de zeci sau sute de ani, milioane de specii au dispărut din ele și fragilitatea lor este atât de mare, încât un an de pandemie nu este suficient pentru refacerea lor.

Foto/Dan Bodea

Dacă animalele sălbatice vin spre orașe, animalele care trăiesc în orașe, cum sunt șobolanii, unele specii de maimuţe, pescăruşii, și altele, dependente de resturile de mâncare lăsate în urma agitației urbane, au acum de suferit și, spun, unele studii că aceste specii au suferit scăderi populaționale drastice.

O caracteristică definitorie a speciei noastre este curiozitatea și perpetua nevoie de explorare. Atât de adânc scrisă în ADN-ul nostru, încât o împărtășim cu toate rudele noastre, primatele. În consecință ne este aproape imposibil să rămânem închiși în casă, continuu, și în consecință căutăm locuri noi pe care să le explorăm, unde să ieșim să ne limpezim mințile. Spre deosebire de alte specii de maimuțe care tânjesc să facă asta, dar nu pot, căci sunt prinse de gratiile grădinilor zoologice, noi, oamenii, am început, în timpul pandemiei să explorăm zonele naturale din jurul orașelor. Dacă lipsa activității din orașe a afectat animalele ce coabitează cu noi, creşterea bruscă a activităţii din pădurile, luncile și dealurile din jurul orașelor a pus presiune pe viața sălbatică de acolo. Efecte totuși pozitive asupra speciilor din jurul orașelor vin în urma reducerii traficului ce a dus astfel, în unele zone din SUA la o scădere cu aproape 60% a ciocnirilor dintre mașini și animale sălbatice.

Natura de pe Glob și pandemia

Beneficii destul de mari și semnificative au fost înregistrate în ceea ce privește emisiile de carbon. Treptat, după instalarea măsurilor de reducere a riscurilor asociate pandemiei, emisiile de carbon au scăzut semnificativ (6 – 17%) cum nu s-a mai întâmplat în istorie de la cel De-al II-lea Război Mondial. Specialiștii spun că asta ar avea implicații majore în reducerea încălzirii globale și în oprirea creșterii temperaturii cu 1.5o C, în următorii 10 ani, cum s-ar fi întâmplat în absența acestei scăderi.

Important nu este doar că a avut loc această scădere în timpul pandemiei și că ea ar putea fi prelungită în viitor. O menținere la un nivel ridicat al procentelor celor care lucrează de acasă, o perpetuare a întâlnirilor și conferințelor online, vor reduce semnificativ utilizarea mijloacelor de transport. De asemenea, în multe zone, populația a recurs la folosirea bicicletelor și la evitarea transportului în comun. Numărul bicicliștilor a crescut semnificativ și au fost dezvoltate și îmbunătățite pistele și traseele destinate acestora, în Berlin și în alte oraşe se doreşte permanentizarea obiceiului. Pe durata pandemiei au fost încurajate fermele mici din jurul comunităților și mulți locuitori ai orașelor au cumpărat de la producători locali. Se presupune că perpetuarea acestor practici în viitor va menține o scădere de 15% a emisiei de carbon, ceea ce va duce la reducerea efectelor din cadrul încălzirii globale. Confruntarea cu pandemia a demonstrat lumii cât de repede lucrurile se pot îmbunătăți dacă luăm act și facem unele schimbări.

Efectele pandemiei asupra Naturii sunt nuanțate și astfel dacă în unele locuri sau din unele perspective sunt efecte benefice, mai mult sau mai puțin semnificative, în alte puncte de pe glob umbra pandemiei a întunecat Natura.

Dacă, în general, prezența masivă a oamenilor în Natură poate avea efecte negative asupra vieții sălbatice, lipsa lor din aceste ecosisteme poate duce în același punct. În unele parcuri naturale de pe continentul african, camerele ascunse au înregistrat în alți ani mii de turiști și, excepțional, fotografiau animale. Acum, pe cărările făcute de oameni care lipsesc au apărut din ce în ce mai multe animale, dar odată cu ele din ce în ce mai mulți braconieri care ucid.

În timpul pandemiei, rata braconajului a crescut semnificativ. Dincolo de piei, trofee și fildeș, în vreme de pandemie se vând pe piața neagră și animale. În vreme de recesiune economică, un pui de cimpanzeu ajunge să coste si 50.000 de dolari. Evident că acești bani nu merg la braconieri, ci la rețeaua vastă în care sunt incluși. Primind o infimă parte din bani, motivația lor nu este să se îmbogățească, ci să supraviețuiască. Trăind într-o continuă sărăcie, braconierul va continua să captureze și să vândă animale în cercul bolnav prin care încearcă să supraviețuiască. În acest context, braconierii își asumă riscuri enorme și ajung să ucidă în zone strict protejate, unde până acum era aproape imposibil să braconezi. De exemplu, în iunie 2020, un mascul de gorilă a fost ucis în Uganda în Parcul Național Impenetrabil Bwindi, în care nu a mai fost înregistrat un act de braconaj de 9 ani.

Braconajul nu a crescut în această perioadă doar pentru a acoperi cererea de pe piața neagră, ci si pentru a ajuta la supraviețuirea oamenilor din satele aflate în mijlocul Naturii. Locuitorii acestor sate, în Africa, India, America Centrală de Sud și Asia, obișnuiau să vâneze pentru a suplimenta resursele, dar odată cu presiunile economice, mulți dintre ei au început să își procure hrana exclusiv din pădure, ceea ce a dus la o creștere excesivă a uciderii animalelor.

Foto/Dan Bodea

Beneficiile de perspectivă

Impactul pandemiei de COVID-19 asupra conservării Naturii nu este doar acut, ci o parte din efectele sale se vor materializa în viitor. Statisticile sunt favorabile și au la bază o schimbare de atitudini și valori, legate de felul în care ne vom raporta la Natură de acum înainte, atât noi, fiecare în parte cât și liderii și guvernele Lumii.

Un studiu publicat în decembrie 2020 în PLoS ONE a evaluat activitățile desfășurate de peste 3.200 de locuitori din Vermont, nord-est SUA. Autorii au constatat cum pe parcursul unei perioada de restricții severe (3 – 19 mai 2020) a crescut cu 70% rata plimbărilor în Natură, 64% activitățile care vizau observarea vieții sălbatice din zonă și cu 58% plimbările solitare în aer liber. Dintre aceștia 60% au simțit o îmbunătățire a sănătății lor fizice și psihice, 29% au descoperit frumusețea Naturii și 22% au experimentat conexiunea cu Natura. Toate aceste au crescut semnificativ valoarea Naturii în conștiința participanților motivându-i pe viitor să se implice mai mult și mai activ în conservarea ei. Autorii sugerează faptul că participanții, în timpul restricțiilor impuse pe perioada pandemiei, au descoperit valoarea inestimabilă a Naturii și beneficiile pe care ea le oferă.

După cum afirmă WHO, există peste 850.000 de virusuri în cazul cărora există riscul de a fi transferate de la păsări și mamifere, la om. Acestea pot provoca epidemii și pandemii majore. Experții spun că nu există alte căi de reducere a riscului decât protecția Naturii prin eforturi de conservare a vieţii sălbatice, distrugerea reţelelor ce fac trafic ilegal cu animale și îmbunătăţirea politicilor care răspunde de utilizarea resurselor, terenurilor și de agricultură. Costurile sunt enorme, însă s-a demonstrat ca prevenția este mult mai puțin costisitoare decât confruntarea cu pandemia.

Astăzi aproximativ 15% din uscat și 7% din ape sunt protejate. Obiectivul setat acum 10 ani are atingerea unui procent de 17% din uscat și 10% din ape, până în 2020. Creșterea zonelor protejate și implementarea măsurilor de conservare a Naturii scad semnificativ riscul apariției pandemiilor provocate de patogeni ce trec de la animale la om. Luarea în calcul a echilibrului natural, restaurarea și refacerea lui au devenit și datorită pandemiei de COVID-19 puncte esențiale în politicile de pe glob. Agendele guvernelor anunță faptul că anul acesta liderii mondiali se vor întâlni în şedinţe pentru a pune la punct strategii de protecție și conservare a Naturii pentru următorii 10 ani.

În relația omului cu Natura, pandemia provocată de COVID-19 în 2020 reprezintă o situație excepțională și cu o semnificație majoră, motiv pentru care, într-un articol publicat în iunie 2020 în Nature Ecology and Evolution, fenomenul acestui an în raportul său cu Natura, a primit numele de “anthropause” – antropauză ( gr. anthropos – om și eng. pause – pauză). Dincolo de cele câteva efecte pe care le putem spicui până acum, această pauză a omenirii va continua să fie studiată și este nevoie de mulți ani pentru a fi înțeleasă. Indiferent de rezultatele studiilor și analizelor ce vor urma, un fapt rămâne valabil și aproape de adevăr, acum și după pandemie, tot așa cum era cunoscut și valabil înaintea ei, Natura va găsi mereu o cale de refacere și regenerare în lipsa oamenilor, însă oamenii nu au drum și viitor în lipsa Naturii.

Foto/Dan Bodea