De câteva decenii bune încoace, Jocurile Olimpice s-au transformat în giganți care lasă în urmă așa numiții ”elefanți albi”. Baze construite de multe ori de la 0, a căror viață activă durează foarte puțin. Sunt apoi uitate, abandonate, lăsate în paragină, iar investiția nu e niciodată recuperată. Încă un motiv pentru diverse orașe și țări de a pune capac unui entuziasm inițial, acela de a depune un dosar de candidatură, fie pentru o ediție de vară, fie pentru una de iarnă. Cumva, când se trage linie, socotelile nu ies. Este și cazul, concret, al celor care au primit organizarea JO. De cele mai multe ori, bugetul estimat este depășit, chiar cu sume considerabile. Iar din aceste sume, partea cea mai consistentă o reprezintă bazele, construcțiile.

Buget depășit

Pentru Jocurile Olimpice de la Pyeongchang, programate între 9 și 25 februarie, nota de plată a fost copios încărcată deja de anul trecut. Coreea de Sud va plăti pentru ele, după cum susține un material al Associated Press (AP), 14 trilioane de woni, adică 12,9 miliarde de dolari, mult mai mult decât estimarea inițială de 7-8 miliarde $, făcută în 2011, atunci când Pyeongchang, micul oraș montan, a fost desemnat gazdă a ediției 2018.

De aceea, mai marii provinciei Gangwon, una dintre regiunile cele mai sărace ale Coreei de Sud, încearcă să convingă guvernul de la Seul să plătească pentru menținerea și întreținerea bazelor nou construite, care vor fi însă mult mai puțin utilizate după încheierea JO. Iar guvernul ezită să aprobe o asemenea cheltuială. Localnicii resimt frustrarea după ceea ce ei numesc drept ”ani întregi de neglijare” a unei zone care trăiește prin turism și pescuit. De altfel, competițiile de patinaj și schi se vor desfășura în apropiatul Gangneung, o stațiune la ocean. ”Ce se va întâmpla când se vor încheia Jocurile? Ce ne vor lăsa? În mare parte, doar datorii”, spunea Lee Do-sung, un proprietar de restaurant din Gangneung, citat de AP.

Seul a prosperat

Coreea de Sud are experiența organizării unei ediții a JO, cea de la vară, de la Seul 1988. În urmă cu exact 30 de ani însă, lucrurile stăteau altfel. Lucrările făcute pentru Olimpiadă au ajutat capitala să devină metropola modernă de astăzi, datorită complexului sportiv imens, a parcurilor publice construite pe malurile râului Han, a autostrăzilor, podurilor și rețelei de metrou. Zgârie-norii impozanți au răsărit pe locurile unde înainte fuseseră mlaștini sau decrepite zone comerciale. Ce se va întâmpla însă la Pyeongchang nu pare să fie la fel de eficient. Poate și pentru că astăzi Coreea nu mai are nevoie de recunoaștere internațională obținută cu ajutorul sportului.

Folosit de 4 ori

Și atunci? Urmând exemplul altor orașe care au găzduit JO, unele baze, chiar și nou construite, vor avea viață scurtă. Mai clar, vor fi demolate după încheierea întrecerilor. Primul pe listă este chiar frumosul Stadion Olimpic, o arenă pentagonală cu 35.000 de locuri, ridicată într-o zonă cu populație de 40.000 de locuitori. Acesta va fi folosit doar de patru ori între februarie și martie, întâi pentru ceremoniile de deschidere și închidere ale Jocurilor Olimpice, apoi în aceleași scopuri pentru Jocurile Paralimpice. După care va fi pus la pământ. Costurile stadionului s-au ridicat la 109 milioane de dolari. De asemenea, o pârtie de coborâre din Jeongseon va fi dezafectată pentru a reda acelei zone starea naturală. Criticile și protestele celor preocupați de mediul înconjurător s-au îndreptat spre distrugerea unei porțiuni de pădure și au dus la întârzierea construcției și aproape amânarea concursurilor preolimpice. Refacerea zonei de pădure e estimată să coste 95 de milioane de dolari.

În ciuda a mai mult de un deceniu de planificare, guvernul provinciei Gangwon încă nu e decis ce va face cu bazele pe care le va păstra, asta și pentru că facilitățile pentru sporturi de iarnă sunt mult mai greu de întreținut decât pentru cele de vară. De asemenea, Coreea de Sud nu are o tradiție prea bogată în ceea ce privește disciplinele invernale. Totuși, nu orice idee de transformare a bazelor a fost acceptată orbește. A existat o propunere de convertire a Gangwon Oval, arena cu 8.000 de locuri a patinajului viteză, într-un depozit frigorific pentru pește și fructe de mare. Refuzată. Oficialii provinciei au respins și varianta ca baza să devină un centru de pariuri, citând legile stricte din Coreea legate de aceste activități. S-a pus și problema ca Gangneung Hockey Center, cu capacitate de 10.000 de locuri, să fie preluat de o echipă de hochei, dar nu s-a concretizat nimic. Ce se va întâmpla cu pistele de bob, trambulinele de sărituri cu schiurile și traseele de schi fond, sporturi cu interes încă și mai scăzut pentru sud-coreeni? Nu se știe.

Dezastru de la Atena la Rio

La ultima inspecție a oficialilor Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), din august 2017, s-a lansat un avertisment, că există riscul de apariție a ”elefanților albi” din bazele nefolosite ulterior. Nu s-a oferit însă și vreo soluție. Exemple de la alte orașe și ediții ale JO sunt destule. La 10 ani după încheierea întrecerilor de la Atena 2004, The Guardian a publicat un fotoreportaj cu bazele lăsate în părăsire. Imagini dezolante, de la Complexul Olimpic până la stadionul de hochei, cel de softaball, pista de canotaj și cea de canoe slalom, inclusiv Satul Olimpic, toate năpădite de buruieni, degradate și nevizitate de nimeni. O povară lăsată peste economia Greciei.

După o majoră reconstrucție, de 500 de milioane de dolari, pentru Cupa Mondială de fotbal din 2014 și JO de vară din 2016, celebrul stadion Maracana a suferit o deteriorare rapidă: invazie de viermi, vandalism, majoritatea celor 78.000 de scaune dispărute. De asemenea, Nagano, care a găzduit JO de iarnă de la Nagano 1998, nu a găsit acel boost așteptat al turismului după ce a cheltuit aproximativ 10,5 miliarde de dolari.

Alte baze au fost prea costisitoare de întreținut. Pistele de sanie și bob construite cu 100 de milioane de dolari pentru JO de la Torino 2006 au fost dezasamblate din cauza cheltuielilor prea mari de operare și întreținere. Nu e ceva inedit nici ca Stadioane Olimpice să fie dezmembrate. În Franța s-a întâmplat deja de două ori: cel de la Grenoble, pentru JO din 1968, și Théâtre des Cérémonies, care a găzduit ceremoniile de deschidere și închidere ale JO de iarnă din 1992, de la Albertville.

Dinspre Pyeongchag spre Beijing

Guvernul din regiunea Gangwon continuă discuțiile în contradictoriu cu cel central, de la Seul, care nu dorește să preia o parte din cheltuielile de întreținere a măcar 4 baze de la Pyeongchang. Spre deosebire de JO de vară de la Seul 1988 și de Cupa Mondială de fotbal din 2002, candidatura pentru JO de anul acesta a fost înaintată și susținută de guvernul local. Gangwon intenționează să păstreze și întrețină 6 baze, care vor crea, conform estimărilor, un deficit anual de 8,5 milioane de dolari. Așa că, până la urmă, dacă Seulul nu ajută la nota de plată, sună logic să fie distruse sau dezmembrate. Ce va fi atunci peste alți 4 ani, când JO de iarnă vor merge la Beijing? Oraș cu experiență olimpică de vară din 2008 și cu un Stadion Olimpic, celebrul Cuib de Pasăre, prea puțin folosit? Rămâne de văzut.